L
oꝑat̉. vt ī. c. ſi diligēti. d̓ fo. cōpe. No. vlteriꝰ ꝙ cōſuetudo p̄t dare iuriſditōeꝫ mulieri. exqͥ īfert̉ ꝙ mulier ꝓhibet̉ iudicare n̄ rōe incapacitatꝭ. qꝛ tūc ꝯſuetudo n̄ poſſet eas habilitare. ar. ī. c. qͣꝫto. d̓ fo. ꝯpe.et ī. c. cām. de p̄ſcpͥ. ſꝫ ꝓhibēt̉ ꝓpter honeſtatē. qꝛ n̄ē honeſtū vt mulier officijs virilibꝰ ſe īplicet. de qͦvide qd̓ no. ī. c. ſciſcitatꝰ. sͣ. d̓ reſcpͥ. Et ex hͦ ⁊ ex tex.collige vnū mirabile ꝙ valeat ꝯſuetudo ꝯͣ honeſtatē. qd̓ videt̉ ꝯͣ. c. cū decorē. ⁊. c. cū ab oī. de vi. ⁊ ho.cle. ſꝫ p̄t dici ꝙ iſtud admittit̉ h̓ rōe dignitatꝭ quamiſte mulieres p̄cellētes hn̄t ſic̄ admittit̉ ī abbatiſſaq̄ rōe dignitatꝭ hꝫ iuriſditōem. vt in. c. dilecta. ⁊ qd̓ibi no. de exceſ. p̄la. ¶ Itē no. ꝙ mulieres p̄cellentes nō hn̄t de iure iuriſditōem ī ſb̓iectos pn̄t tn̄ habere ex ꝯſuetudīe. ⁊ ītelligo tex. in iſtis mulieribꝰ īcellētibꝰ .ſ. q̄ ſunt nupte aliqͥbꝰ pͥncipibꝰ. ita ꝙ pͥncipatꝰ ꝑtinet ad virū ⁊ nō ad mulierē. vn̄ mulier precelle̓ d̓r. qꝛ hꝫ dignitatē n̄ iure ꝓpͥo ſꝫ ex radijs mariti. ad hͦ qd̓ le. ⁊ no. ī. l. ſi auguſte. ff. de le. ij. vn̄ largo mō oēs ſb̓iecti mariti dicūt̉ ſb̓iecti vxoris nō tn̄p̄t vxor iuriſditōem exerce̓ ī iſtos ſubiectos ſꝫ ꝯſuetudo p̄t ſibi tribuere iuriſditōeꝫ. ⁊ ī hͦ caſu ego ītelligo iſtū tex. nā al̓s ſi mulier habe̓t iuriſditōneꝫ velcomitatū vl̓ aliū pͥncipatū poſſet d̓ iure cōi oī ꝯſuetudine ceſſāte exerce̓ iuriſditōem in ſb̓iectos vt voluit h̓ Inn. ⁊ bn̄. ⁊ fac̄ tex. ī. c. cū deuotiſſimā. xij. q.ij. ⁊. c. ex ꝑte. el. iij. jͣ. de pͥuile. ⁊ ꝑ hͦ tollit̉ ꝯͣriū qd̓ potuiſſet formari ꝯͣ iſtā ſcd̓am lr̄am q̄ p̄ſupponit ꝙ iſtemulieres p̄cellētes habebāt ſb̓iectos. ⁊ ꝙ ex ſola cōſuetudīe poterāt exerce̓ iuriſditōem. nā ītelligo vtp̄dixi ī ſb̓iectis largo mō ſūptꝭ ¶ Itē no. ar. ex tex.ꝙ dn̄s hꝫ ius ī libertos. nā cū mulieres ſoluꝫ excludant̉ vt h̓. gͦ ſecꝰ ī maſculo. ⁊ circa hͦ inſtat h̓ Inno.ſꝫ ꝯͣriū credo de iure veriꝰ. qꝛ iure nō reꝑit̉ int̓ iuraq̄ ſūt reſeruata patrono circa libertatē int̓ q̄ nō cōputat̉ iuriſditio. ⁊ de his iuribꝰ vide ꝑ gl. inſti. deſucceſ. liber. §. ſꝫ nr̄a. No. ꝙ data potentia iudicādietiā ex ſola ꝯſuetudine acceſſorie videt̉ ꝯpete̓ ptāsarbitriū ſuſcipiēdi vt h̓ no. ꝓbat̉ ⁊cͣ. Et ex hͦ colligealiud notabile dictuꝫ ꝙ ꝯſuetudo circa vnū actū ꝯͣius extēdit̉ ad aliū actū qͥ quodāmo ꝑ ſil̓itudinemvidet̉ includi ſb̓ pͥori ſeu includit̉ tanqͣꝫ ꝑs ſub ſuototo. ad hͦ fac̄ qd̓ no. Cy. in. l. ij. C. que ſit lon. ꝯſueItē no. ī fi. lr̄e ꝙ pena p̄t apponi ī ꝯpromiſſo etiā inter religioſas ꝑſonas. qꝛ licite pn̄t clerici etiā religioſi exige̓ penā. de qͦ latiꝰ vide cū gl. ¶ Ultīo no. ꝙetiā de iure canonico n̄ cōpellit̉ cōpromittēs obſeruare ſimpl̓r laudū ſꝫ cōpellit̉ ꝑ exactōnem pene appoſite ī cōpromiſſo. Quid āt ſi n̄ int̓ueniſſet pena.volur̄t qͥdā dice̓ vt h̓ refert Inn. ꝙ ī ſpūalibꝰ tenet̉ꝑs obẜuare ſimpl̓r laudū. qꝛ nō p̄t agi ad intereſſecū ſpūalia n̄ recipiāt eſtimatōem. Ide dixer̄t qn̄ interuenit iuramētū. ar. in. c. ſe. ⁊ in. c. ij. sͣ. e. Alij ꝟodixerūt ꝙ nūqͣꝫ p̄t agi ad obẜuātiā laudi niſi fueritapprobatū exp̄ſſe vl̓ taciturnitate. x. dieꝝ. iuxͣ. l. pe.C. e. ſꝫ de hͦ dicā plene. jͣ. e. ꝑ tuas. vbi iura pͥncipa.lit̓ tractāt gl. ⁊ doc. formāt ibi qōnē vtilē nūqͥd poſſit induci ꝯſuetudo vt vnꝰ nobilis vl̓ hoīes alicuiꝰcaſtri poſſint incide̓ ligna ſeu aīalia paſce̓ īfra limites alteriꝰ caſtri vl̓ ī fūdo alteriꝰ. ⁊ ꝯcludūt ꝙ ſic dūmō ꝯſuetudo ſi ſit inducta ꝑ violētiā. ad hͦ fac̄. c. ſu
per qͥbuſdā. d̓ ꝟ. ſig. l. ſiqͥs diuturno. ff. ſi ſer. vēdi.ſecꝰ ſi ẜuitꝰ vēdi ſolet. qd̓ mihi ſatꝭ placet. nā quēadmodū poſſꝫ p̄ſcribi ſcū acqͥri tota reſita ⁊ vſꝰ rei adidē bo. tex. i. l. venditor. ff. cōia p̄di. vbi ꝓbat̉ ꝙ vaſet cōſuetudo vt qͥs oblato p̄cio poſſit incide̓ lignavl̓ qͥd ſil̓e ī fūdo alteriꝰ. dicūt tn̄ no. h̓ doc. ꝙ vbi ligna ſeu paſcua nō poſſēt ſuffice̓ dn̄o ⁊ ꝯſuetudinep̄cedēte ꝙ tūc dn̄s p̄ferēdꝰ ē. ar. in. c. ſuggeſtuꝫ. dedeci. ⁊ ī. c. qͥd ꝑ nouale. jͣ. de ꝟ. ſig. ⁊ no. hͦ vltimuꝫ.¶ In gl. ij. Gof. ītelligebat iſtum tex. ꝙ interuenerat aucͣtas ep̄i. qꝛ ſine ipſiꝰ auctoritate non poteſtclericus adire foꝝ ſeculare. ſed Hoſt. ⁊ Io. an. dictuꝫ ſuum reprobant. dicunt enim ꝙ ſi clericꝰ vultꝓrogare iuriſditōeꝫ laici n̄ ſufficit aucͣtas ep̄i. ⁊ bn̄dicūt ꝑ ea q̄ le. ⁊ no. ī. c. ſi diligēti. ⁊. c. ſignificaſti. d̓fo. ꝯpe. Idē qn̄ clericꝰ vl̓t ꝯpromitte̓ ī laicuꝫ ſuꝑ rebꝰ ſpūalibꝰ. vt ī. c. ꝑ tuas. jͣ. e. ſꝫ ī cāu nr̄o clerici compromiſerūt d̓ rebꝰ tꝑalibꝰ. vn̄ tex. h̓ n̄ loqͥt̉ d̓ iudiciariaſꝫ d̓ ꝯpromiſſaria ptāte. ſuꝑ rebꝰ em̄ tꝑalibuspn̄t clerici ꝯpromitte̓ ī laicū etiā ſine aucͣte ſuꝑiorisvt ī. c. ꝯtingit. a ꝯͣrio ſenſu. jͣ. e. ⁊ clariꝰ ꝓbat̉ ī. c. expoſita. jͣ. e. ti. ⁊ ē rō diu̓ſitatis. qꝛ arbit̓ n̄ hꝫ iuriſditōem ſꝫ q̄ndā notōnē. vt. ī. l. ait p̄tor. ff. d̓ re iudi. cōpromittētes gͦ n̄ ſb̓ijciūt ſe iuriſditōni laicoꝝ. Sedadu̓te qꝛ ex alio capite videbat̉ ncc̄ia aucͣtas ep̄i. nācū fuiſſet ꝯpromiſſū ſuꝑ re īmobili ſeu ſuꝑ iuribusquēadmodū clericꝰ nō pōt ita directe alienare ſineaucͣte ſuꝑioris. ita nec dꝫ poſſe ꝯpromitte̓ cū al̓s cōꝓmiſſū p̄t fieri ī fraudē. vt dixi. s. c. ꝓxio. ⁊ dicampleniꝰ. jͣ. c. ſe. So. doc. n̄ tāgūt ſꝫ ponūt a pͥncipio ꝙa pͥncipio interuenit h̓ ꝯſenſꝰ ep̄i lꝫ ī lr̄a nō dicat̉. vl̓meliꝰ ī laudo int̓uenit pn̄tia ⁊ ꝯſiliū ep̄oꝝ. vt d̓r ī fi.lr̄e. ep̄s gͦ dādo ꝯſiliū videt̉ int̓pone̓ ad actū aucͣteꝫſuā. ⁊ i h̓ no. bn̄ iſtū tex. ⁊ fac̄ qd̓ no. Io. an. ī regl̓aqͥ tacet ī mercu. ⁊ Bar. ī. l. cū. pr̄. ī. §. libertꝭ. ff. d̓ le.ij. ⁊ Bal. ī. l. ſi filiꝰ. C. d̓ pe. he. ⁊ ibi bo. tex. ẜm vnūintellectū. ⁊ ꝑ eūdē in. l. fi. C. ad mace. Nūqͥd āt ſufficiat ſola pn̄tia illiꝰ qͥ hꝫ aucͣtē vl̓ ꝯſenſū int̓ponē̓.fac̄ tex. iſte ī ar. ꝙ ſic dū pōderat̉ pn̄tia ep̄oꝝ. fac̄ etiam. l. j. ff. d̓ auc. tu. a ꝯͣrio ſenfu. Sꝫ ꝯͣriū firmat gl.et Bar. ī. l. iij. e. ti. ⁊ dat notabilē theoricā Bar. i. l.q̄ dotis. ff. fo. ma. dicēs ꝙ vbi exigit̉ ꝯſenſꝰ alicꝰ ī facto alteriꝰ n̄ ſufficit ſola pn̄tia iſtiʳ qd̓ no. ⁊ facit qd̓no. Dy. ī. d. regl̓a qͥ tacet. nā videt̉ ꝯſenſꝰ iſtiꝰ tertijexigi vt ſolēnitas vl̓ vt aucͣtas iuxͣ ea q̄ dixi ī. c. cuꝫꝯſuetudinis. d̓ ꝯſue. ſꝫ ꝑ ſolā pn̄tiā n̄ ſeruat̉ iuris ſolēnitas nec aucͣtas īpēdit̉. qꝛ p̄ſtās aucͣtē dꝫ eſſe auctor ī illo facto. vt inſti. d̓ aucͣ. tu. §. tutor. ⁊ hͨ dcā tene mēti. ¶ In gl. iij. ibi niſi pͥnceps ſciēter delegauerit. no. gl. ⁊ dic ꝙ papa p̄t delegare femīe etiamcām ſpūale. ⁊ qd̓ plꝰ ē etiā int̓ clericos. tex. ē no. ī. c.mēnā. alle. ī gl. ⁊ dic̄ h̓ Inn. ꝙ etiā d̓ iure cōi p̄t mulier exerce̓ iuriſditōem ſi hꝫ regnū ſeu comitatū. vtsͣ. dixi. Idē dic̄ Hoſt. ſi femīa ſucceſſit ī aliqͣ t̓ra ſeucaſtro. Et ex his no. ꝙ mulier p̄t ſuccede̓ ex teſtō indignitatatibꝰ hn̄tibꝰ iuriſditōeꝫ. Item ī terris ⁊ caſtrꝭ q̄ n̄ ſonāt ī aliquā dignitatē ītelligo tn̄ cū limitatōe. nā ſi res ē feudal̓ femīa n̄ ſuccedit etiā maſcul̓ n̄extātibꝰ niſi ī ꝯceſſiōe feudi fuerit dcm̄ ꝙ etiā femina poſſit ſuccede̓ tn̄ ſi fuerit facta ꝯceſſio ſimpl̓r vtmaſculi ⁊ femīe admittāt̉ dꝫ intelligi ꝓpt̓ naturaꝫ