Druckschrift 
2 (1488) Decretalium 1. P. 2
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

De reſti. in inte.

mat. Rn̄de ad ꝯͣriū ꝓut.. dixi. Sꝫ Hoſti. quemcōit̓ ſequūt̉ doc. dic̄ de crimīe p̄t cōpromitti inarbitrū ſi agit̉ ciuilit̓. ſic etiā p̄t intelligi. c. lr̄as. dep̄ſump. Si āt agit̉ crimīalit̓ p̄t cōpromitti vt.et ī. §. iulianꝰ. all̓. ī gl. Et ex p̄dictꝭ puto Goſ. bn̄dixiſſe rōnē huiꝰ gl. dixit ſuꝑ actiōe iniuriaꝝ p̄t cōpromitti. qꝛ illa infamat ſiue agat̉ ciuilit̓ ſiue crimīalit̓. dictū ꝓcedit. qꝛ vt dixi ſnīa arbitri nullo infamat q̄ntūcūqꝫ delictuꝫ ſit famoſū. vt ī. d. §. ex cōpromiſſo. Dicit tn̄ Bar. ibi notabile ꝟbū ſi ex forma ſtatuti haberet ſnīa arbitriexecutionem paratam tunc ſententia arbitri infamaret ſi delictū eſſet al̓s famoſū qd̓ mihi placetqꝛ tūc p̄t dici ꝟa ſnīa. fac̄ qd̓ ip̄e no. in. l. ij. C. vbiapd̓ quē. forte caſu poſſet ꝓcedi dictū Gof. videt̉ tūc gͣuis exqͥ reſultat infamia. no. tn̄ dictūGoſ. ī alio actio īiuriaꝝ īfamat ſiue agat̉ ciuil̓r ſiue crimīal̓r. vid̓ qd̓ latiꝰ dixi ī. c. te. re iudiBreue ē ſatꝭ ī effectu Enericio ſamat igi.. ẜꝑ alia vba p̄t clariꝰ ſūmari ſic. Reſtō denegata eccle vlteriꝰ ſibi ꝯcedit̉ niſi ex noua reſtituit̉ tn̄ad appellādū a ſnīa denegatōis. No. pͥmo reſtitutio ī integꝝ appellat̉ bn̄ficiū vtꝫ ī pͥn. ī fi. Eſtem̄ bn̄ficiū qꝛ ad illud obtinēdū nulla cōpetit actioſꝫ expedit̉ officio iudicis nobili. vt in. l. qd̓ ſi miori.in. §. fi. ff. de mino. capit̉ bn̄ficiū largo ꝓut ēbeniuola actio gaudiū tribuēs capiēti. ē em̄ diffinitio iſtius ꝟbi bn̄ficiū late ſumpti. vt in. c. j.. mo.feu. amit. x. colla. Scd̓o no. ſnīa lata ſuꝑ reſtitutōe in integrū trāſit in iudicatā. vn̄ ſi ſemel fuit denegata audit̉ qͥs ampliꝰ. oꝫ īfra decēniūappellare niſi ex noua petat̉. ē tūc. ex noua pōt vna res iterū peti obſtāte exceptōe reiiudicate. vt in. lcū q̄rit̉.. l. ſe. ff. excep. rei iudi.et no. ī. c. pe. de excep. eadē rōe pōt iteꝝ peti reſtō īintegꝝ ex noua allegata ī priori iudicio. No. tp̄s decēnij p̄fixū ad appellādū currit etiaꝫ eccl̓ie.vn̄ pꝰ decēniū audit̉ eccl̓ia volēs appellare ſꝫ oꝫ reſtōnē ī integrū admittant̉ ad appellādū idēeſt in mīore. vt ꝓbat̉ ī. l. j. C. ſi ſepius ī inte. reſtit.fue. poſtu. Cōtra opp. de. l. fi. C. ī. cau. reſti. īinte. ē neceſ. vbi d̓r ꝯͣ minorē currit p̄ſcpͥtōtꝑalis. eodē videret̉ dicēdū ī eccl̓ia. ſꝫ iſtud deceniū videt̉ q̄dā p̄ſcpͥtio tꝑal̓ ⁊cͣ. So. dixer̄t qͥdāiſta. l. j. ſit hodie correcta illā. l. fi. ſ Hoſt. Bar.in. d. l. j. tenēt ꝯͣriū bn̄. dicūt em̄. l. fi. hꝫ locūin p̄ſcriptōnibꝰ iudicialibꝰ. iſte em̄ iudiciales p̄ſcriptiones currūt ꝯͣ oēs. vt. ī. c. corā. ī. c. auditiss. e. ī. c. inter. re iudi. ī. l. ꝓperādū. C. de iudi. reſtituūt̉ tn̄ mīores eccl̓ie iure ſingl̓ari vt. īd. c. auditꝭ.. c. corā. ī. d. l. j. In gl. ij. ibi ſꝫ qͥdā ītelligūt de omiſſis. aduerte gl. ponit duas opiniones ſuꝑ illo dubio dicāt̉ difēſiones noue advt eccl̓ia iteꝝ audiat̉. qͥdā dixerūt noue dicūt̉ nouit̓ allegate ī iſto iudicio ſiue pͥus ꝯpeterēt ſiue poſtea emerſerint. Scd̓a opi. quā videt̉ ſeqͥ gl. ē vtintelligat̉ his pͥmo cōpetebāt ſꝫ fuerūt allegata. ſecꝰ ſi nouit̓ emerſerūt doc. ī. l. ij. C. ſi ſepiusreſti. ī inte. peta. cōit̓ tenēt pͥmā opinionē. ponūtexēplū. pone̓ ſnīareſtōis fuit denegata eccl̓ie. qꝛ

debebat age̓ pͥus ꝯͣ ꝓcuratorē ad emēdādū dānuꝫeccl̓ia ꝟo ſic excluſa volēs age̓ ꝯͣ ꝓcuratorem reꝑit ſoluēdo vl̓ factꝰ fuit ſoluēdo pꝰ ſnīaꝫ denegatōis. dꝫ em̄ eccl̓ia audiri petēs reſtitutōeꝫ de nouo. qͣtenꝰ allegat ꝓcurator ē reꝑtꝰ ſoluēdoallegat cām antiqua qͣtenꝰ allegat poſtea eſt effectus ſoluēdo allegat cām nouit̓ ortā. no. dictū eccl̓ia hꝫ optionē petēdi reſtitutōeꝫ vl̓ agēdi ꝯͣ ꝓcuratore. dictū allegaui ī. c. ij.. e. vbi vide. Pone aliud exēplū eccl̓ia petijt reſtōnē ꝯͣ ſnīaꝫqꝛ ꝓduxit pͥuilegia fuit ſibi denegata reſtitutionūc iterū petit allegādo omiſit ꝓbare p̄ſcpͥtōneꝫdꝫ audiri. qꝛ ſe fūdat ſuꝑ noua. ꝯcordādo iſtasduas opi. ꝯrias. de qͥbꝰ in gl. arbitror poſſe diciaut nouit̓ orta īducit grauamē qd̓ erat pͥus dꝫ audiri ex tali. catu ꝓcedat ſcd̓a opinioPone exēplū minor vl̓ eccl̓ia adiuit hereditatē locupletē quā adiuiſſet qͥlibet diligētiſſimꝰ petijtreſtōnē fuit ſibi denegata. qꝛ ꝓbauit leſionē de bona hereditaria maiori ꝑte caſmate perier̄tpetit eccl̓ia ſe reſtitui ex hac nouit̓ orta. dico fidꝫ dari reſtitutio. qꝛ tꝑe adite hereditatis non fuitleſa. nec dꝫ ꝯſiderari id qd̓ ſuꝑuenit. qꝛ iſta accidentia fecerūt eſſe grauamē aūt declarāt grauamēfuiſſe pͥus. de vltīo ē caſꝰ in. l. veꝝ. i. §. ſi locupleti. ff. mīo. Aut nouit̓ orta inducit gͣuamēde nouo. ſꝫ grauamē erat pͥus. tūc ꝓcedit opi.ma vt audiat̉ etiā ex tali. Exēplū qm̄ eccl̓ia fuitdānificata ex dolo ꝓcuratoris. lꝫ ꝓcurator efficit̉ poſtea ſoluēdo nihilominꝰ orit̉ nūc grauamē. ſꝫ pͥus eccl̓ia fuerat grauata. Ultra gl.ſcias Io. an. cōmētauit iſtu tex. ml̓ta dicit more ꝯmētātiū. Sꝫ aſſumēdo vtiliora q̄ro fuitdecidēdi ī iſto tex. ꝯſidera duo ad iſtū tex. Prīoin eo dic̄ reſtō ſel̓ denegata dꝫ ꝯcedi niſi exnoua. Scd̓o eccl̓ia ſuccubuit ī reſtōnis dꝫ audiri petēs reſtōnē p̄terqͣꝫ ad appellatōneꝫomiſſam. ſic innuit excipiēdo vnū caſū tm̄ eccleſia p̄t petere reſtōne ꝯͣ ſnīam denegatōis.ꝯū̄s cōiūgendo iſta duo ſil̓ innuit tex. denegataſemel reſtōne eccl̓ia audit̉. ſiue petat reſtōnē ꝯͣleſionē. ſiue petat ꝯͣ ſnīaꝫ denegatōis. Hoſti. dicit decidēdi fuit vt eēt litiū finis. ſi audiret̉ ſecūdo eodē dꝫ audiri tertio. ī infinitū. Io. an.ſpēalius rn̄det. dic̄ em̄ dꝫ dari reſtitutio ꝯtrapͥmā leſionē. qꝛ ſnīa denegatōnis eſſet deluſoria.nec dꝫ dari ꝯͣ ſnīam denegatōis. qꝛ indirecte iudexinueret daret facultatē petēdi reſtitutōnē fuerat denegata pͥmā ſnīam. vn̄ ſic̄ ꝯͣ qͣdriēniū p̄fi ad petedā reſtitutōem audit̉ eccl̓ia volēs petere reſtitutōnē. vt in. c. j. e. ti. li. vj. Eodē debet dari reſtitutio ꝯͣ ſnīam denegatōis. al̓s eētꝓceſſꝰ infinitꝰ. ſi iterū denegaret̉. iteꝝ poſſet peti reſtō. qd̓ ē dicēdū. ſꝫ ſi ad appellandū reſtituit̉ hanc reſtitutōnem tollit̉ ſnīa denegatōnis. ſꝫ appellatōnē ſtat pͥma ſnīa in ſuſpenſo. vt ī. c. venientes. de iureiur. Si aūt reſtitueret̉ ꝯtra ſnīaꝫ tolleret̉ in totū pͥma ſnīa. Item qn̄ reſtituit̉ ad appellandū oportet eccl̓ia appellet infra decēniuꝫ.ꝓſequat̉ appellatōeꝫ infra terminū iurꝭ. Itē iſta appellatō reputabit̉ ſibi pͥma. vt etiā no. ī. d. l. fi. C.