L
aꝑte nō ꝓbat̉ hͨ qꝛ poterat eſſe certū ip̄i ordinarionō tn̄ erat notoriū vt voluit h̓ Hoſt. Itē ex qͦ ꝓcedebat vt delegatꝰ nō poterat ordinariꝰ tanqͣꝫ inferiorviolēter reſiſtere ſibi ⁊ ꝙ ſnīa ſit nulla ꝓpter notoriā iniuſticiā tꝫ Inno. in. c. fr̄nitatis. d̓ frig. ⁊ in. c.cū bertoldꝰ. de re iudi. facit tex. in. c. int̓ ceteras. e.ti. ⁊ dixi ibi. ¶ No. ſcd̓o ꝙ delegato pape etiā iniuſte ꝓcedēti nō dꝫ ordinariꝰ loci violēter reſiſtere.Sꝫ ꝯͣ hͦ ⁊ ꝯͣ tex. op. de. l. ꝓhibitū. C. de iure. fiſ. vbietiā videt̉ ꝓbari oppoſitū. So. dicit h̓ Inno. ꝙ aūtiudex ꝓcedit iniuſte in caſu non ſibi ꝯmiſſo et poteſt ſibi violēter reſiſti vt in ꝯͣrio. Aut ꝓcedit iniuſte in cā ſibi cōmiſſa ⁊ tūc etiā nō dꝫ violēter ſibi reſiſti niſi priꝰ appellet̉. ſꝫ pꝰ appellationē pōt ſibi reſiſticū ſit ſuſpēſa ſua iuriſdito. ad hͦ. c. dilectꝰ. jͣ. d̓ appell. qd̓ v̓bū eſt valde noͣndū. ¶ Sꝫ in ꝯͣriū allegoaliud dictū notabile Inno. in. c. dilecto. jͣ. d̓ ſen. excō. li. vj. vbi dicit ꝙ ſi iudex iniuriat̉ alicui iuris ordine nō ſeruato pōt ſibi violēter reſiſti. facit. l. necmagiſtratibꝰ. ff. de iniur. ⁊. d. c. dilecto. Itē addeglo. noͣbilem. jͣ. e. ex lr̄is. q̄ dicit ꝙ iudici volenti ſētentiā nullā mādare executioni impune pōt violēter reſiſti. quā glo. ſingl̓ariter noͣbis. Itē adde dictū Cy. in. l. ab executōe. C. qͦꝝ ap. nō reci. vbi ī hacmaͣ ponit notabilē diſtinctōeꝫ dicēs ꝙ aut pōt perremediū appellatōis releuari gͣuamē qd̓ iudex īiuſte infligit ⁊ nō dꝫ ſibi violent̓ reſiſti ſed appellari.qꝛ ad hͦ eſt inuentū appellatōis remediū. aut gͣuamē ē irreuocabile. ⁊ tūc pōt ſibi violēter reſiſti. Scōcordādo hͦ dicta diſtingue ſic ꝙ aūt iudex iniuriatur exͣ iudiciū aīoſe tanqͣꝫ ꝑs. ⁊ poteſt ſibi violenter reſiſti ſicut cuilibet alteri. ⁊ hoc caſu proceditdictū Inno. in. d. c. dilecto. aut ꝓcedit iudicial̓r ettūc ſi grauamē ē infligēdū nō ē reuocabile ꝑ appellationē pōt ſibi violēter reſiſti. vn̄ dicerem ꝙ ſi iudex mādat iniuſte aliquē ſuſpēdi vel torqueri pōtſibi violent̓ reſiſti. qͥnīmo pōt qͥlibet adiuuare iſtūqͥ patit̉ violētiā. ar. l. ſi qͥs in ſeruitute. ff. de fur. etxxiij. q. iij. ꝑ totū. ſic pōt intelligi ⁊ moderari dictūBar. in. d. l. ꝓhibitū. aut grauamē eſt reuocabileꝑ appellatōeꝫ. ⁊ tūc ſicut gͣuamē eſt notorie iniuſtūcredo ꝙ pōt ſibi reſiſti. ita ꝓcedat gl. in. d. c. ex lr̄isaut nō ē notoriū. ⁊ tūc dꝫ appellari. Sꝫ noͣbis ſemꝑdictū Inno. h̓ dū dicit ꝙ pꝰ appellatōeꝫ pōt ſibi violēter reſiſti. Cy. tn̄ ſentit oppoſitū ⁊ dictū ſuū vid̓requiꝰ. pōt tn̄ diſtingui ꝙ aūt certū eſt appellatōneꝫtenere. ⁊ ꝓcedat dictū Inno. qꝛ ꝑ appellatōneꝫ illenō remāſit iudex ſaltē qͦ ad exercitiū. aut dubitat̉de validitate appellatiōis ⁊ ꝓcedit dictum Cy. ⁊ p̄dicta bene noͣbis. qꝛ hēs ml̓ta dicta in diu̓ſis locisdiſꝑſa ſil̓ collecta. Et ꝑ p̄dicta pōt pͥma fronte morderi etiā dictū Inno. h̓ in eo ꝙ dicit ꝙ ſolū pōt reſiſtere iudici ille qͥ poſſidet rē vl̓ ius in qͦ ſit iniuſte executio. aliꝰ aūt nō pōt reſiſtere ẜm eū. etiā ſi p̄tēdataliqd̓ ius in illa re. Nec ob. iſte tex. ẜm eū. qꝛ h̓ nōpetebat̉ ius inſtituēdi poſſeſſū ꝑ ep̄m ſꝫ fiebat executio in p̄bēda eccl̓ie vel in eccl̓ia inferiori. In ꝯͣriūtn̄ facit qd̓. sͣ. dixi pꝰ Bar. in. d. l. ꝓhibitū. vbi vultꝙ opp̄ſſus a iudice iniuſte pōt impune clamare ſb̓ſidiū ⁊ qͥlibet pōt impune ſibi auxiliari. ſꝫ pōt ſalua
ri dictū Inno. hͦ mō ꝙ ſi opp̄ſſus inuocat auxiliūqͥlibet etiā nō poſſidēs nec p̄tendens aliud int̓eſſepōt ſibi ſuccurrere. ⁊ ſic ꝓcedat dictū Bar. ſꝫ ſi illeqͥ poſſidet nō reſiſtit nec clamat auxiliū nō pōt aliꝰreſiſtere iudici. ⁊ ſic ꝓcedat dictū Inno. h̓. qd̓ nōt.¶ In glo. j. in fi. no. ex glo. ꝙ large ſumpto vocabulo amicabil̓ cōpoſitio pōt appellari trāſactō. ſedſtricte ſumpto vocabulo differūt. qd̓ facit ad ſtatuta faciētia mentōeꝫ de trāſactōe. vt cū ſint ſtricti iuris nō cōp̄hēdāt amicabilē ꝯpoſitiōeꝫ. Uel dic ẜmGoſ. ꝙ trāſactio ſumit̉ h̓ ꝓprie. nec ob. ꝯͣriū qꝛ nōdiſputat̉ h̓ pͥncipal̓r de iuribꝰ trāſactōis ſꝫ vtrū violenter poſſit reſiſti delegato. ⁊ facit hͨ lr̄a ī ar. ꝙ delegatꝰ pōt mādare executōi trāſactōeꝫ coram eo factam. qd̓ fatebat̉ Uin. ſꝫ Abb. Inno. ⁊ cōiter doc.tenēt ꝯriū ⁊ veriꝰ. qꝛ iudex delegatꝰ eſt deputatusad iuſticiā faciendā. ergo ſua iuriſditio nō extenditur ad trāſactōeꝫ q̄ ſit de facto ⁊ ꝑtiū ꝯſenſu quodno. Nec ob. iſte tex. qꝛ delegatꝰ h̓ nō dicebat ſe velle exequi trāſactionē ſꝫ ꝓcedere auctoritate delegata al̓s bene potuiſſet ſibi reſiſti qꝛ ꝓceſſiſſet in ſibinon cōmiſſis.Poſt diffinitiuā exeN litteriS. curēnimādatā erpirat d̓legati iuriſditō. ī pͥma deciſa ꝯſultatōin ſcd̓a rn̄ſio ibi ꝯſultatōi ¶ Nō pͥmo ꝙ delegatꝰ adcertā cām d̓r iudex. ad hͦ. c. forus. jͣ. d̓ ꝟ. ſig. vbi ponit̉ etymologia hꝰ ꝟbi iudex. ¶ Not. ſcd̓o ibi ꝑ ſevel ꝑ aliū. tex. exp̄ſſum ꝙ delegatꝰ pͥncipis pōt pͥncipal̓r ꝑ ſe ſuā ſnīam mādare executōni. vn̄ nō tenet̉ priꝰ requirere ordinariū. vt dixi. sͣ. e. c. ſignificaſti. Iiē pōt aliū deputare ad actū executōis licetnō ſit ordinariꝰ. vt h̓. ⁊. jͣ. e. ex lr̄is. ¶ No. ibi aucͣtas⁊ iuriſditio. ꝙ iſta ꝟba qn̄qꝫ capiunt̉ vt ſinonima.Et no. ꝙ delegatꝰ d̓r hr̄e aucͣtē ⁊ iuriſditōeꝫ. ꝓ hocl. ij. ff. de iur. om. iudi. ¶ Ultīo nota ꝙ ꝑ ſnīaꝫ nōd̓r iudex oīno functꝰ officio ſuo ſꝫ demū poſt executiōem factā. d̓r tn̄ certo reſpectu functꝰ vt nō poſſitſe ampliꝰ impedire d̓ cognitōe cauſe. vt in. l. iudexpꝰ ea qͣꝫ. ⁊ in. l. cū q̄rebat̉. ff. de iud. ¶ In glo. j. ibicū effectu .ſ. vult gͦ glo. dicere ꝙ delegatꝰ mādādoalteri executōeꝫ nō eū functꝰ officio ſuo niſi ſit paritū ſuo mādato. ⁊ hͦ dixit ꝑ. c. ſignificaſti. sͣ. e. vbidelegatꝰ reaſſumpſit iuriſditōeꝫ ordīario nolentevel nequeūte exeqͥ. ſꝫ certe hͦ ē ꝯͣ iſtū tex. vbi ponūt̉duo caſus diu̓ſi in qͥbꝰ delegatꝰ d̓r functꝰ officio.Primꝰ ſi ſnīaꝫ mādauit executiōi ꝑ ſe vel ꝑ alium.ſcd̓s ſi mādari executōi p̄cepit. vt gͦ ſcd̓s caſus differat a pͥmo dꝫ intelligi qn̄ adhuc ſnīa nō erat executa. Et qͣꝫqͣꝫ circa hͦ multa ſcribant̉ tu tn̄ dic vt clare dixi in. d. c. ſignificaſti. nā pōt iſte tex. ītelligi qn̄mādauit alteri executōeꝫ delegādo ſibi vices ſuasin totū cū iuriſditō ſit trāſlata in ſb̓delegatū. jͣ. e. ſuper qōnū. §. porro. an aūt ſit fūctꝰ officio ſuo irreuocabil̓r diſtingue ꝙ aut res ē integͣ ⁊ pōt reuocare cōmiſſiōeꝫ alteri factā. ſecꝰ ſi nō eſt integra vt qꝛſb̓delegatꝰ incepit vti iuriſditiōe. vt ī. c. qͣꝫuis. ſj. e.li. vj. In gl. ij. ī fi. finit̉ iuriſditō delegati ⁊ alijs modis de qͥbꝰ ꝑ Spe. e. ti. §. reſtat videre ꝑ totū. ⁊ dic̄vt ibi ¶ Exͣ gl. qͣro h̓. tex. loqͥt̉ d̓ delegato. ſꝫ q̄ro qͥd