Druckschrift 
2 (1488) Decretalium 1. P. 2
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

L

aꝑte ꝓbat̉ qꝛ poterat eſſe certū ip̄i ordinario tn̄ erat notoriū vt voluit Hoſt. Itē ex ꝓcedebat vt delegatꝰ poterat ordinariꝰ tanqͣꝫ inferiorviolēter reſiſtere ſibi ſnīa ſit nulla ꝓpter notoriā iniuſticiā tꝫ Inno. in. c. fr̄nitatis. frig. in. c. bertoldꝰ. de re iudi. facit tex. in. c. int̓ ceteras. e.ti. dixi ibi. No. ſcd̓o delegato pape etiā iniuſte ꝓcedēti dꝫ ordinariꝰ loci violēter reſiſtere.Sꝫ ꝯͣ ꝯͣ tex. op. de. l. ꝓhibitū. C. de iure. fiſ. vbietiā videt̉ ꝓbari oppoſitū. So. dicit Inno. aūtiudex ꝓcedit iniuſte in caſu non ſibi ꝯmiſſo et poteſt ſibi violēter reſiſti vt in ꝯͣrio. Aut ꝓcedit iniuſte in ſibi cōmiſſa tūc etiā dꝫ violēter ſibi reſiſti niſi priꝰ appellet̉. ſꝫ pꝰ appellationē pōt ſibi reſiſticū ſit ſuſpēſa ſua iuriſdito. ad. c. dilectꝰ.. appell. qd̓ v̓bū eſt valde noͣndū. Sꝫ in ꝯͣriū allegoaliud dictū notabile Inno. in. c. dilecto.. ſen. ex. li. vj. vbi dicit ſi iudex iniuriat̉ alicui iuris ordine ſeruato pōt ſibi violēter reſiſti. facit. l. necmagiſtratibꝰ. ff. de iniur.. d. c. dilecto. Itē addeglo. noͣbilem.. e. ex lr̄is. dicit iudici volenti ſētentiā nullā mādare executioni impune pōt violēter reſiſti. quā glo. ſingl̓ariter noͣbis. Itē adde dictū Cy. in. l. ab executōe. C. qͦꝝ ap. reci. vbi ī hacmaͣ ponit notabilē diſtinctōeꝫ dicēs aut pōt perremediū appellatōis releuari gͣuamē qd̓ iudex īiuſte infligit dꝫ ſibi violent̓ reſiſti ſed appellari.qꝛ ad eſt inuentū appellatōis remediū. aut gͣua ē irreuocabile. tūc pōt ſibi violēter reſiſti. Scōcordādo dicta diſtingue ſic aūt iudex iniuriatur exͣ iudiciū aīoſe tanqͣꝫ ꝑs. poteſt ſibi violenter reſiſti ſicut cuilibet alteri. hoc caſu proceditdictū Inno. in. d. c. dilecto. aut ꝓcedit iudicial̓r ettūc ſi grauamē ē infligēdū ē reuocabile appellationē pōt ſibi violēter reſiſti. vn̄ dicerem ſi iudex mādat iniuſte aliquē ſuſpēdi vel torqueri pōtſibi violent̓ reſiſti. qͥnīmo pōt qͥlibet adiuuare iſtū patit̉ violētiā. ar. l. ſi qͥs in ſeruitute. ff. de fur. etxxiij. q. iij. totū. ſic pōt intelligi moderari dictūBar. in. d. l. ꝓhibitū. aut grauamē eſt reuocabile appellatōeꝫ. tūc ſicut gͣuamē eſt notorie iniuſtūcredo pōt ſibi reſiſti. ita ꝓcedat gl. in. d. c. ex lr̄isaut ē notoriū. tūc dꝫ appellari. Sꝫ noͣbis ſemꝑdictū Inno. dicit pꝰ appellatōeꝫ pōt ſibi violēter reſiſti. Cy. tn̄ ſentit oppoſitū dictū ſuū vid̓requiꝰ. pōt tn̄ diſtingui aūt certū eſt appellatōneꝫtenere. ꝓcedat dictū Inno. qꝛ appellatōneꝫ ille remāſit iudex ſaltē ad exercitiū. aut dubitat̉de validitate appellatiōis ꝓcedit dictum Cy.dicta bene noͣbis. qꝛ hēs ml̓ta dicta in diu̓ſis locisdiſꝑſa ſil̓ collecta. Et p̄dicta pōt pͥma fronte morderi etiā dictū Inno. in eo dicit ſolū pōt reſiſtere iudici ille poſſidet vl̓ ius in ſit iniuſte executio. aliꝰ aūt pōt reſiſtere ẜm. etiā ſi p̄tēdataliqd̓ ius in illa re. Nec ob. iſte tex. ẜm. qꝛpetebat̉ ius inſtituēdi poſſeſſū ep̄m ſꝫ fiebat executio in p̄bēda eccl̓ie vel in eccl̓ia inferiori. In ꝯͣriūtn̄ facit qd̓.. dixi pꝰ Bar. in. d. l. ꝓhibitū. vbi vult opp̄ſſus a iudice iniuſte pōt impune clamare ſb̓ſidiū qͥlibet pōt impune ſibi auxiliari. ſꝫ pōt ſalua

ri dictū Inno. ſi opp̄ſſus inuocat auxiliūqͥlibet etiā poſſidēs nec p̄tendens aliud int̓eſſepōt ſibi ſuccurrere. ſic ꝓcedat dictū Bar. ſꝫ ſi ille poſſidet reſiſtit nec clamat auxiliū pōt aliꝰreſiſtere iudici. ſic ꝓcedat dictū Inno.. qd̓ nōt. In glo. j. in fi. no. ex glo. large ſumpto vocabulo amicabil̓ cōpoſitio pōt appellari trāſactō. ſedſtricte ſumpto vocabulo differūt. qd̓ facit ad ſtatuta faciētia mentōeꝫ de trāſactōe. vt ſint ſtricti iuris cōp̄hēdāt amicabilē ꝯpoſitiōeꝫ. Uel dic ẜmGoſ. trāſactio ſumit̉ ꝓprie. nec ob. ꝯͣriū qꝛdiſputat̉ pͥncipal̓r de iuribꝰ trāſactōis ſꝫ vtrū violenter poſſit reſiſti delegato. facit lr̄a ī ar. delegatꝰ pōt mādare executōi trāſactōeꝫ coram eo factam. qd̓ fatebat̉ Uin. ſꝫ Abb. Inno. cōiter doc.tenēt ꝯriū veriꝰ. qꝛ iudex delegatꝰ eſt deputatusad iuſticiā faciendā. ergo ſua iuriſditio extenditur ad trāſactōeꝫ ſit de facto ꝑtiū ꝯſenſu quodno. Nec ob. iſte tex. qꝛ delegatꝰ dicebat ſe velle exequi trāſactionē ſꝫ ꝓcedere auctoritate delegata al̓s bene potuiſſet ſibi reſiſti qꝛ ꝓceſſiſſet in ſibinon cōmiſſis.Poſt diffinitiuā exeN litteriS. curēnimādatā erpirat d̓legati iuriſditō. ī pͥma deciſa ꝯſultatōin ſcd̓a rn̄ſio ibi ꝯſultatōi pͥmo delegatꝰ adcertā cām d̓r iudex. ad. c. forus... ſig. vbi ponit̉ etymologia hꝰ ꝟbi iudex. Not. ſcd̓o ibi ſevel aliū. tex. exp̄ſſum delegatꝰ pͥncipis pōt pͥncipal̓r ſe ſuā ſnīam mādare executōni. vn̄ tenet̉ priꝰ requirere ordinariū. vt dixi.. e. c. ſignificaſti. Iiē pōt aliū deputare ad actū executōis licet ſit ordinariꝰ. vt... e. ex lr̄is. No. ibi aucͣtas iuriſditio. iſta ꝟba qn̄qꝫ capiunt̉ vt ſinonima.Et no. delegatꝰ d̓r hr̄e aucͣtē iuriſditōeꝫ. hocl. ij. ff. de iur. om. iudi. Ultīo nota ſnīaꝫd̓r iudex oīno functꝰ officio ſuo ſꝫ demū poſt executiōem factā. d̓r tn̄ certo reſpectu functꝰ vt poſſitſe ampliꝰ impedire cognitōe cauſe. vt in. l. iudexpꝰ ea qͣꝫ. in. l. q̄rebat̉. ff. de iud. In glo. j. ibi effectu .ſ. vult glo. dicere delegatꝰ mādādoalteri executōeꝫ functꝰ officio ſuo niſi ſit paritū ſuo mādato. dixit. c. ſignificaſti.. e. vbidelegatꝰ reaſſumpſit iuriſditōeꝫ ordīario nolentevel nequeūte exeqͥ. ſꝫ certe ē ꝯͣ iſtū tex. vbi ponūt̉duo caſus diu̓ſi in qͥbꝰ delegatꝰ d̓r functꝰ officio.Primꝰ ſi ſnīaꝫ mādauit executiōi ſe vel alium.ſcd̓s ſi mādari executōi p̄cepit. vt ſcd̓s caſus differat a pͥmo dꝫ intelligi qn̄ adhuc ſnīa erat executa. Et qͣꝫqͣꝫ circa multa ſcribant̉ tu tn̄ dic vt clare dixi in. d. c. ſignificaſti. pōt iſte tex. ītelligi qn̄mādauit alteri executōeꝫ delegādo ſibi vices ſuasin totū iuriſditō ſit trāſlata in ſb̓delegatū.. e. ſuper qōnū. §. porro. an aūt ſit fūctꝰ officio ſuo irreuocabil̓r diſtingue aut res ē integͣ pōt reuocare cōmiſſiōeꝫ alteri factā. ſecꝰ ſi eſt integra vt qꝛſb̓delegatꝰ incepit vti iuriſditiōe. vt ī. c. qͣꝫuis. ſj. e.li. vj. In gl. ij. ī fi. finit̉ iuriſditō delegati alijs modis de qͥbꝰ Spe. e. ti. §. reſtat videre totū. dic̄vt ibi Exͣ gl. qͣro. tex. loqͥt̉ delegato. ſꝫ q̄ro qͥd