Druckschrift 
Summa de casibus conscientiae
Seite
233r
Einzelbild herunterladen
 

uo honorant̉ ī ꝯſtructōe baſilicaꝝ. cōmemoratōne v̓tutū ſuaꝝ fit in p̄dicatōibꝰ ẜmonibꝰ hijs oībꝰ īdulgēcie recte fiūt. Scd̓opt̓ cōem vtilitatē .ſ. ē defenſio t̓re ſct̄e. defenſio fidei et ꝓmotō ſtudij et ſil̓ia. et ec̄ talibꝰ fieri pt̄ dꝫ. qꝛ ꝯſiſtunt ī actibꝰ exterioribꝰ id̓o pro actibꝰ exterioribꝰ maxime fieridebent īdulgencie hec bon̄. Sꝫ obicit̉ quia videt̉ ibi eſſe ſymonia det̉ ibi ſpūle tꝑorali. ℟º fl̓m eſt. ym̄o maior pena ꝯmutat̉ inminorē et reſiduū paſtor eccl̓ie ſoluit de gr̄a.Vel dicendū dat īdulgenciā el̓ia exteriori ꝯſiderans datū ſꝫ fructū .ſ. qꝛ ex radice bone volūtatis ꝓcedit. vel dat̉ ei ſpūale tꝑorali ſꝫ ſpūali qꝛ poteſt fieri īdulgēcia tꝑoralibꝰ ſimˣ ſꝫ tꝑoralibꝰ ad ſpūaliaordīatis. Vtᵐ indulgencia fieri poſſit etiā pure ſpūalibus ℟e ſic fit qn̄qꝫ ſicutquicūqꝫ oret rege francie dant̉. 10. dies indulgencia a papa jnoc̓. 4. et p̄dicantibꝰ crucem dat̉ qn̄qꝫ eadē indulgēcia que accipientibꝰ Vtᵐ indulgēcia fieri poſſit remiſſione īiurie. videt̉ ſic. qꝛ hec eſt el̓ia ſpiritual̓.que ē digniorel̓ia corporali. ℟º. jn donatōe enī indulgencie ꝯſiderat̉ nobilitasoꝑis ſꝫ ꝯſiderat̉ opus illud ſit mere voluntatis nc̄itatis. ſit etiā quid taxabile. ſit ec̄aliqͦ penale. hec oīa ꝯſiderat indulgencias pr̄at. qͦꝝ ſaltē primū in ꝓpoſito deficit̉. hecbon̄ Vtᵐ ingreſſu rel̓ionis īdulgēcia dari poſſit. et videt̉ ſic hoc ſit perfecciꝰ deogratius qͣm acciꝑe crucē. ℟º ſic̄ indulgēciedari debent indignis. ita etiā dari dn̄t indigētibꝰ. viri aūt rel̓ioſi qui ſtatū aggrediunt̉ ꝑfectōis pociꝰ dant alijs ſpūalia bonain aliunde mendicent. vn̄ hic maxīe veꝝ eſtillud qd̓ dr̓ act̓. 20. beaciꝰ eſt dare qͣm acciꝑe. intꝑoralibꝰ autē eſt veꝝ qn̄ dans dat de ꝓp̓olabore. et recipiens recipit ex torpore hec bon̄. Sequit̉ vide̓ de. .ſ. quibꝰ indulgencie valent et circa querunt̉ plura .ſ. vtᵐ valeātexnītibꝰ ī mortali pct̄o. ℟º qꝛ valentdet̓mīate ad remiſſonē pene nll̓i pt̄ dimittiij cui dimiſſa eſt culpa. et in oībꝰ indulgencijs dicit̉ vere ꝯtritis ꝯfeſſis. ſi aūt fierꝫꝯn̄icatio hoc facio te ꝑticipē meritoꝝ tociꝰeccl̓ie uel vniꝰ cōgregatōis uel vnius ꝑſoneſpālis vale̓ poſſꝫ ad merendū aliqͥd ei qui eſt īpctō mortali. Si tn̄ aliq̓s tal̓ faciat illud qd̓ꝯtinet̉ in forma īdulgencie prudent̓ facit qͥabona facta in mortali pct̄o peccatorē aliqͦ mō̓diſponūt ad pnīam de ꝯgruo et mediāte illaad ſuſceptōꝫ remiſſiōis peccatoꝝ mīam deihec tho Vtꝰ indulgencie valeant rel̓ioſis.℟º ſic. oībus enī valent ſūt in caritate et ſeruēt ea indulgencijs indicunt̉.enī rel̓ioſi ſūt mīꝰ adiuuabiles meritis alioꝝqmͣ ſeculares. et licet habeant ꝓp̓m necvoluntate poſſint exire clauſtꝝ ad viſitandaloca ſancta. ſuꝑior tam̄ poteſt eis dare lnīamdandi aliqͥd viſitādi loca ſancta. Nota tn̄ ꝓpter īdulgencias diſſolui debet obẜuācia regl̓aris. qꝛ rel̓ioſi magis merent̉ religio ẜuando ad pͥmiū vite eterne qͣm indulgendas exqͥrendo licet mīꝰ qūo ad dimiſſionēpene qd̓ eſt mīꝰ bonū Nec iteꝝ īdulgēciasdimittunt̉ pene īiuncte in capl̓o. qꝛ ibi agit̉qͣi foꝝ iudiciale magis qͣm pnīale. vnde nonſacerdotes qn̄qꝫ capl̓m tenent. ſꝫ abſoluunt̉a pena īiuncta ul̓ debita peccato in foro penitēciali hec tho. Ad hoc etiā nota qꝛ ẜm bn̄ex illo capl̓o exͣ de pe. re. aūt. colligit̉pnīam īiungit ſi ſibi videt̉ imponit ꝯceditut per huiōi remiſſiones in toto redimatuel in ꝑte. qd̓ ſi fecerit ut dr̓ ibi remiſſionesille valēt ad relaxationē īiuncte pnīe. ſi u̓o ꝯceſſerit valēt ad relaxatōꝫ pnīe iniūcte qūo ad ecc̄am. valent tamē qūo ad deūad minorē peccati pena ſicut alia bona. huiꝰſnīe fuit alanꝰ. hec bn̓. hoc idem vult hoſt̓. etwilh̓. dur̓. e. ti. in repor. Vtᵐ qn̄qꝫ poſſit indulgencia dari ei qui facit illud quo indulgencia dat̉. Ꝙ℟º quia exn̄te ꝯditōe ꝯſequit̉ illud qd̓ ſub ꝯditōne dat̉. necobſtat ei poteſt oꝑari volūtas factoreputat̉ qꝛ intell̓r qūo ad p̄miū eſſenciale quo ad aliqua p̄mia acc̄nalia cuiſmōi ēdimiſſio pene ul̓ aliq̓d ſil̓e. valet etiā eis tamnobile ꝓpoſitū ad augmentū caritatis perꝯn̄s ꝯtritōis ita ad remiſſonē pene hec tho. Vtᵐ vnus alio poſſit īdulgenciā acciꝑe. ℟º opus ꝓp̓m̄ poteſt qͥs applicare intentōiſē cuicūqꝫ voluerit. et ideo poteſt quocūqꝫvult ſatiſface̓. ſꝫ īdulgencia poteſt applicari alicui ex ītentōe dantis īdulgēciā. ideoip̄e applicet ad facientē uel dantē hoc uel illd̓ille hoc facit poteſt ad aliū hanc intentōꝫtranſferre Si tn̄ fieret indulgencia ſic illefaciet ul̓ quo fiet hic totā indulgenciā habeat tūc valeret ei quo fieret. nec tam̄ ille faceret hoc opus daret alteri īdulgenciam.ſꝫ vocius dans īdulgenciā ſub tali forma. hectho. Vtᵐ īdulgencia ꝓſit facienti. ℟ºcencius dixit. cui etiā ꝯſentit wilh̓. in ſpe. qͣntūcūqꝫ faciat illud quo indulgenciadit̉. C. ne q̓s in cauſa ſua. l. i. 6. de ſoluc̓. inqͥſitio. Petrꝰ u̓o in.. dic̄ p̄latus poteſtet pnͥᵏ īdulgenciā ſibi dare. ſꝫ īdulgencia data alijs ip̄e etiā ſub eadem forma poteſt vti.ꝯueīt petro tho. Vtᵐ vale̓ poſſit exn̄tibꝰin p̓gatorio ℟º ſic̄ ex p̄dictis habet̉ relaxatio ſū indulgencie coll̓o duo dicit .ſ. theſ aurieccl̓ie ꝯnīcatōꝫ et hoc qͣndā iudicialē abſolutōꝫ ſicut etiā expreſſe colligit̉ exͣ de pe. et re. aūt ꝯſuluiſti. qꝛ igit̉ theſaurꝰ eccl̓ie ē in ſūmi pontificis poteſtate. illi ſunt in p̄gatorio rōe caritatis ſūt ydonei reciꝑe bn̄fitia ſpūalia. papa poteſt eis cōicare bona ecc̄ie. qͣn autē ad autoritatē iudicandi ipſi iamexiuerint foꝝ ecc̄e et iudiᵐ videt̉ eis fieri