ſindulgenciā recipit īdulgenciā illā alij darepoſſit. ¶ ℟º ꝙ n̄. licet enī aliq̓s poſſit dare alijqd̓ nōdū eſt datū nec det̓mīatū alicui. ſic̄ vnāmiſſā quā ꝓ amico mortuo. dicit tn̄ ſi eā ꝓſuis pct̄is cecinit ul̓ alij dedit autͣte ſua ꝯmutare nō poteſt. hinc eſt ꝙ qͥ recepit relaxatōꝫꝓ ſe n̄ poteſt eā alij dare. qꝛ ⁊ ſi eccl̓ia debitūeius apud deū ſoluit n̄ ꝓpter hoc ei pt̄atem dedit ꝙ ip̄e ꝓ alio ſolue̓t. ⁊ ſi deus dimiſit debitū iſti nō ꝓpter hoc iſte pt̄ dimitte̓ alij. qd̓ deodebet̉. hec bon̄ ¶ Vtᵐ aliqui nō ſacerdotes indulgencias face̓ poſſint. ¶ ℟º pt̄as faciendi īdulgencias ꝯſequit̉ iuriſdictōꝫ ut dictū eſt sͣet qꝛ dyaconi ⁊ alij nō preſb̓ri pn̄t hr̄e iuriſdictōꝫ uel ꝯmiſſā ut legati. ul̓ ordinariā utelecti ꝯfirmati jdeo pn̄t īdulgencias facere licet in foro pnīali nō poſſint abſolue̓. qꝛ hͨ eſtordinis ſacerdotalis. hec tho. arᵐ exͣ. e. ꝙ aūt.et exͣ de elec. tranſmiſſa. hoſ. tn̄ dicit ꝙ electꝰin ep̄m ⁊ ꝯfirmatꝰ tuciꝰ fac̄ ſi n̄ det īdulgenciā maxime ſi n̄ ſit preſb̓r. ¶ Vtᵐ ep̄i poſſitfacere indulgencias ī aliena dyoceſi. ¶ ℟e ꝙqꝛ indulgēcia ſue relaxatio dic̄ theſauri cōicationē et etiā autͣtem. ep̄s aūt ī aliena dyoceſi cōicare pt̄ bona ſua ſb̓ditis alienis. bonainquā ſue dyoc̓. relaxare u̓o ſiue indulgere n̄pt̄ ṅ ſubditis ſuis. vn̄ relaxatōes vere ſūt relaxatōes facte ꝓprijs ſubditis ſi ꝯtingat eosꝑficere illud ꝓpt̓ qd̓ dant̉. alienis u̓o ſubditisſūt pociꝰ cōicatōes qͣm relaxatōes. ꝑ quē etiāmodū abb̓es pͥores ⁊ mīſtri cōicant bona ſuicollegij. nͥ forte hͨ fiat ex ꝯſenſu ⁊ volūtateꝓprij ep̄i. exͣ de pe. ⁊ re. ꝙ aūt ꝯſuluiſti. ⁊ īfracū a nō ſuo iudice nll̓s ligari valeat ul̓ abſolui. illas tm̄º ꝓdeſſe arbitram̉ quibus utꝓſint ꝓprij iudices īdulſerūt hec bon̄. Notataut jnno. ſuꝑ. c. ꝙ aūt. ꝙ ꝓprios iudices ītelligūt quidā eſſe ꝓprios ep̄os. qꝛ īferiores p̄lati īdulgēcias face̓ non pn̄t ut dictū eſt liju̓o dicūt ꝙ etiā ꝓprij preſb̓ri ꝑrochiales cōcedere poſſint ſubditis ſuis ꝙ eis īdulgencie valeant. qꝛ ꝑ hoc ip̄i indulgenciā nō dant̉ ſꝫ ꝯcedūt ꝙ indulgencie date ab ep̄is extrameis proſuit eis ut ſic ī abſol̓one pnīe ꝓuideat eis diu̓ſos mōs libandi a pct̄o et a penis et ꝯueītcū eo hoſt̓. in ſūma. wilh̓. u̓o in ſpe. dic̄ ꝙ tuciꝰ ē ꝙ ꝯſenſꝰ ꝓprij ep̄i p̄cedat remiſſionē ep̄iexͣnei. et ẜm eundē ibidē ſufficit etiā ꝯſenſusmetropolitani ſui ut. e. c. nr̄o. notat ec̄ ibi d̓vilh̓. ꝙ licet ep̄s ex iuſta cā indulgēciā ſtatuens ī dyoceſi ſua ꝯcede̓ poſſᵗ ꝙ īdulgēcia illapoſſit ec̄ veniētibꝰ de dyoc̓. alieīs. n̄ tn̄ pt̄ ꝯcede̓ ꝙ īdulgēcie ab alijs ep̄is in eiꝰ dyoc̓. ꝯceſſevaleāt. pͥᵐ enī ꝓbat̉ ꝑ iᵈ. c. ꝙ aūt. n̄ aūt 2ᵐEt eſt rō quare pt̄ illud ⁊ n̄ iſtud. qꝛ in pͥmaaccedētes illuc qͥdāmō foꝝ eiꝰ ſordiunt̉ arᵐ exͣde foro ꝯpetenti. romana. §. ꝯtrahentes. ⁊ 3. q6. c. i. nec ꝑ hoc ſtatutū indulgēcie nu̓s excedit̉. jn 2º u̓o dyoceſim alienā tanqͣm aduenanō ut indigena ingredit̉. z. b. 4. leges. vndetales īdulgēcie nō valent. alias poſſet ep̄s indirecte centū ānos ſolus et cū pl̓ibꝰ ſil̓ ꝯcedeqd̓ tn̄ directe face̓ ꝓhibet̉. exͣ. e. cū ex eo. qd̓ eēn̄ dꝫ ar. c. de vſur̓. eos in fi. et exͣ de ſymoniain tm̄. ¶ Quid de hijs qͥ deferūt lr̄as ep̄oꝝ diu̓ſoꝝ et legūt om̄s ī eodē loco aſſerētes ꝙ talisep̄s facit talē indulgenciā ⁊ talis talē ⁊ ſic dealijs. ¶ Nunqͥd dans el̓iam hēbit indulgēciāoīm ep̄oꝝ ¶ ℟º patꝫ ex p̄dictis ꝙ nō habebitṅ indulgenciā ſui ep̄i nͥ forte habeat lnīam aſuo ep̄o ꝙ tales īdulgencie ei vroſuit exͣ de fo.ꝯpe. ſignificaſti. hec tho ¶ Vtᵐ exn̄s in pct̄omortali poſſit īdulgēcias face̓. Ꝙ℟º īdulgencias face̓ ꝑtinet ad iuriſdictōꝫ quā hō per peccatū nō ꝑdit. et ideo īdulgencie eque valentſi fiant ab eo qͥ eſt in pct̄o mortali ſic̄ ſi fierentab hōie ſanctiſſīo cū nō remittāt penā ex vimeritoꝝ ſuoꝝ ſꝫ ex vi meritoꝝ reconditoꝝ intheſ auris eccl̓ie ¶ Sꝫ obicit̉ ꝙ maiꝰ ē face̓ indulgēcias qͣm reciꝑe. ſꝫ exn̄s in pct̄o mortalinō recipit eas gͦ nͨ facit. ¶ ℟º maiꝰ eſt quoad pt̄atem. ſꝫ mīꝰ qͦ ad ꝓpriā vtilitatē hͨ tho.¶ Quid de queſtoribꝰ qͥ diſcurrētes ꝑ eccl̓iascū lr̄is remiſſiōis abuſiones p̄dicant ꝯmeſſatōibꝰ ⁊ ebrietatibꝰ vaca̓t ¶ ℟º ſic̄ habet̉ exͣde pe. et re. cū ex eo. tales nō ſūt recipendi ſn̄lr̄is pape uel ep̄i dyoc̓. nec ꝑmittendi ſuntdicere ppl̓o ṅ qd̓ in lr̄is cōtinet̉ ¶ Non dn̄t ec̄feſta et vacatōes ꝓ ſuis queſtis faciēdis indicere nec ppl̓m ad int̓eſſe ſuis queſtibꝰ aut exhortatōibꝰ ꝑ cenſurā eccl̓iaſticā coge̓. ut habetur. e. ti. qꝛ ītelleximus alex. qͣrti. Item licetꝯtineat̉ in eoꝝ īdulgencijs ꝙ ip̄i in ecc̄iaſticislocis honeſte et caritatiue recipiant̉ qͥa fidelesad eoꝝ exhortatōꝫ debea̓t ꝯuori. cl̓ici tn̄ ⁊ rc̄ores ecc̄iaꝝ n̄ tenent̉ illos īuiti ī hoſpicijs ſuisreciꝑe l̓ ꝓcurare l̓ ꝯuocatōes huiōi face̓ p̄textu ip̄aꝝ īdulgēciaꝝ q̄ qͣꝫtū ad huiōi ꝯuocatōˢſt̄ ip̄o iure reuocate. ut dr̓. e. ti. ſedis. ⁊ ē clementis qͣrti ¶ Forma u̓o quā ꝯnīter talibꝰ indulget ſedes apl̓ica ibid̓ habet̉. et ſubdit̉ ibiqui aūt ad q̄rendas el̓ias deſtīant̉ modeſti ſit⁊ diſcreti nͨ ī tabernis aūt alijs locis in congruis hoſpitent̉. nͨ īutiles faciāt. aut p̄ſumptuoſas expenſas. nͨ fl̓e rel̓ionis hītū geſtētEt dicit̉ ibi in glo. in tabernis ꝙ ſi tales publice delinqͣnt ī tabernis pn̄t a dyoceſano vuniri licet ſint exempti. exͣ de p̓uil̓. tuaꝝ. ¶ Sequit̉ vide̓ de 4ᵐ .ſ. ꝓ qua ca̓ habeat fieri relaxatio ſū indulgēcia .ſ. vtᵐ ſpūali uel corporaliauxilio ul̓ ſb̓ſidio. ¶ ℟º ſic̄ ī rebꝰ publicis ⁊cōitatibus hūanis theſaurꝰ rei publice ꝓpterduo maxīe ſolet exteriꝰ ꝓferri et ꝯnīcari .ſ.ꝓpt̓ pnͥcipis gl̓am et honorē ſic̄ faciūt regescuriales et fecit aſſuerꝰ. heſt̓ .i. et ꝓpter cōitatis vtilitatē ut qn̄ ꝯnītas ledit̉ ꝓferunt̉ ſtipēdia et donatū militibꝰ pugnaturis. Sic etiātheſaurꝰ eccl̓ie ab hijs qui hn̄t eū diſpenſaredebet duplici de cā ſolui ¶ Primo ad dei gr̄amet laudē que p̄cipue relucet in ſct̄is eiꝰ. ſancti
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten