Druckschrift 
Summa de casibus conscientiae
Seite
232v
Einzelbild herunterladen
 

ſindulgenciā recipit īdulgenciā illā alij darepoſſit. ℟º. licet enī aliq̓s poſſit dare alijqd̓ nōdū eſt datū nec det̓mīatū alicui. ſic̄ vnāmiſſā quā amico mortuo. dicit tn̄ ſiſuis pct̄is cecinit ul̓ alij dedit autͣte ſua ꝯmutare poteſt. hinc eſt recepit relaxatōꝫ ſe poteſt alij dare. qꝛ ſi eccl̓ia debitūeius apud deū ſoluit ꝓpter hoc ei pt̄atem dedit ip̄e alio ſolue̓t. ſi deus dimiſit debi iſti ꝓpter hoc iſte pt̄ dimitte̓ alij. qd̓ deodebet̉. hec bon̄ Vtᵐ aliqui ſacerdotes indulgencias face̓ poſſint. ℟º pt̄as faciendi īdulgencias ꝯſequit̉ iuriſdictōꝫ ut dictū eſtet qꝛ dyaconi alij preſb̓ri pn̄t hr̄e iuriſdictōꝫ uel ꝯmiſſā ut legati. ul̓ ordinariā utelecti ꝯfirmati jdeo pn̄t īdulgencias facere licet in foro pnīali poſſint abſolue̓. qꝛ eſtordinis ſacerdotalis. hec tho. arᵐ exͣ. e. aūt.et exͣ de elec. tranſmiſſa. hoſ. tn̄ dicit electꝰin ep̄m ꝯfirmatꝰ tuciꝰ fac̄ ſi det īdulgenciā maxime ſi ſit preſb̓r. Vtᵐ ep̄i poſſitfacere indulgencias ī aliena dyoceſi. ℟eqꝛ indulgēcia ſue relaxatio dic̄ theſauri cōicationē et etiā autͣtem. ep̄s aūt ī aliena dyoceſi cōicare pt̄ bona ſua ſb̓ditis alienis. bonainquā ſue dyoc̓. relaxare u̓o ſiue indulgerept̄ ſubditis ſuis. vn̄ relaxatōes vere ſūt relaxatōes facte ꝓprijs ſubditis ſi ꝯtingat eosꝑficere illud ꝓpt̓ qd̓ dant̉. alienis u̓o ſubditisſūt pociꝰ cōicatōes qͣm relaxatōes. quē etiāmodū abb̓es pͥores mīſtri cōicant bona ſuicollegij. forte fiat ex ꝯſenſu volūtateꝓprij ep̄i. exͣ de pe. re. aūt ꝯſuluiſti. īfra a ſuo iudice nll̓s ligari valeat ul̓ abſolui. illas tm̄º ꝓdeſſe arbitram̉ quibus utꝓſint ꝓprij iudices īdulſerūt hec bon̄. Notataut jnno. ſuꝑ. c. aūt. ꝓprios iudices ītelligūt quidā eſſe ꝓprios ep̄os. qꝛ īferiores p̄lati īdulgēcias face̓ non pn̄t ut dictū eſt liju̓o dicūt etiā ꝓprij preſb̓ri ꝑrochiales cōcedere poſſint ſubditis ſuis eis īdulgencie valeant. qꝛ hoc ip̄i indulgenciā dant̉ ſꝫ ꝯcedūt indulgencie date ab ep̄is extrameis proſuit eis ut ſic ī abſol̓one pnīe ꝓuideat eis diu̓ſos mōs libandi a pct̄o et a penis et ꝯueīt eo hoſt̓. in ſūma. wilh̓. u̓o in ſpe. dic̄ tuciꝰ ē ꝯſenſꝰ ꝓprij ep̄i p̄cedat remiſſionē ep̄iexͣnei. et ẜm eundē ibidē ſufficit etiā ꝯſenſusmetropolitani ſui ut. e. c. nr̄o. notat ec̄ ibivilh̓. licet ep̄s ex iuſta indulgēciā ſtatuens ī dyoceſi ſua ꝯcede̓ poſſᵗ īdulgēcia illapoſſit ec̄ veniētibꝰ de dyoc̓. alieīs. tn̄ pt̄ ꝯcede̓ īdulgēcie ab alijs ep̄is in eiꝰ dyoc̓. ꝯceſſevaleāt. pͥᵐ enī ꝓbat̉ iᵈ. c. aūt. aūt 2ᵐEt eſt quare pt̄ illud iſtud. qꝛ in pͥmaaccedētes illuc qͥdāmō foꝝ eiꝰ ſordiunt̉ arᵐ exͣde foro ꝯpetenti. romana. §. ꝯtrahentes. 3. q6. c. i. nec hoc ſtatutū indulgēcie nu̓s excedit̉. jn u̓o dyoceſim alienā tanqͣm aduena ut indigena ingredit̉. z. b. 4. leges. vndetales īdulgēcie valent. alias poſſet ep̄s indirecte centū ānos ſolus et pl̓ibꝰ ſil̓ ꝯcedeqd̓ tn̄ directe face̓ ꝓhibet̉. exͣ. e. ex eo. qd̓ dꝫ ar. c. de vſur̓. eos in fi. et exͣ de ſymoniain tm̄. Quid de hijs deferūt lr̄as ep̄oꝝ diu̓ſoꝝ et legūt om̄s ī eodē loco aſſerētes talisep̄s facit talē indulgenciā talis talē ſic dealijs. Nunqͥd dans el̓iam hēbit indulgēciāoīm ep̄oꝝ ℟º patꝫ ex p̄dictis habebit indulgenciā ſui ep̄i forte habeat lnīam aſuo ep̄o tales īdulgencie ei vroſuit exͣ de fo.ꝯpe. ſignificaſti. hec tho Vtᵐ exn̄s in pct̄omortali poſſit īdulgēcias face̓. Ꝙ℟º īdulgencias face̓ ꝑtinet ad iuriſdictōꝫ quā per peccatū ꝑdit. et ideo īdulgencie eque valentſi fiant ab eo eſt in pct̄o mortali ſic̄ ſi fierentab hōie ſanctiſſīo remittāt penā ex vimeritoꝝ ſuoꝝ ſꝫ ex vi meritoꝝ reconditoꝝ intheſ auris eccl̓ie Sꝫ obicit̉ maiꝰ ē face̓ indulgēcias qͣm reciꝑe. ſꝫ exn̄s in pct̄o mortali recipit eas facit. ℟º maiꝰ eſt quoad pt̄atem. ſꝫ mīꝰ ad ꝓpriā vtilitatē tho. Quid de queſtoribꝰ diſcurrētes eccl̓ias lr̄is remiſſiōis abuſiones p̄dicant ꝯmeſſatōibꝰ ebrietatibꝰ vaca̓t ℟º ſic̄ habet̉ exͣde pe. et re. ex eo. tales ſūt recipendi ſn̄lr̄is pape uel ep̄i dyoc̓. nec ꝑmittendi ſuntdicere ppl̓o qd̓ in lr̄is cōtinet̉ Non dn̄t ec̄feſta et vacatōes ſuis queſtis faciēdis indicere nec ppl̓m ad int̓eſſe ſuis queſtibꝰ aut exhortatōibꝰ cenſurā eccl̓iaſticā coge̓. ut habetur. e. ti. qꝛ ītelleximus alex. qͣrti. Item licetꝯtineat̉ in eoꝝ īdulgencijs ip̄i in ecc̄iaſticislocis honeſte et caritatiue recipiant̉ qͥa fidelesad eoꝝ exhortatōꝫ debea̓t ꝯuori. cl̓ici tn̄ rc̄ores ecc̄iaꝝ tenent̉ illos īuiti ī hoſpicijs ſuisreciꝑe ꝓcurare ꝯuocatōes huiōi face̓ p̄textu ip̄aꝝ īdulgēciaꝝ qͣꝫtū ad huiōi ꝯuocatōˢſt̄ ip̄o iure reuocate. ut dr̓. e. ti. ſedis. ē clementis qͣrti Forma u̓o quā ꝯnīter talibꝰ indulget ſedes apl̓ica ibid̓ habet̉. et ſubdit̉ ibiqui aūt ad q̄rendas el̓ias deſtīant̉ modeſti ſit diſcreti ī tabernis aūt alijs locis in congruis hoſpitent̉. īutiles faciāt. aut p̄ſumptuoſas expenſas. fl̓e rel̓ionis hītū geſtētEt dicit̉ ibi in glo. in tabernis ſi tales publice delinqͣnt ī tabernis pn̄t a dyoceſano vuniri licet ſint exempti. exͣ de p̓uil̓. tuaꝝ. Sequit̉ vide̓ de 4ᵐ .ſ. qua ca̓ habeat fieri relaxatio ſū indulgēcia .ſ. vtᵐ ſpūali uel corporaliauxilio ul̓ ſb̓ſidio. ℟º ſic̄ ī rebꝰ publiciscōitatibus hūanis theſaurꝰ rei publice ꝓpterduo maxīe ſolet exteriꝰ ꝓferri et ꝯnīcari .ſ.ꝓpt̓ pnͥcipis gl̓am et honorē ſic̄ faciūt regescuriales et fecit aſſuerꝰ. heſt̓ .i. et ꝓpter cōitatis vtilitatē ut qn̄ ꝯnītas ledit̉ ꝓferunt̉ ſtipēdia et donatū militibꝰ pugnaturis. Sic etiātheſaurꝰ eccl̓ie ab hijs qui hn̄t diſpenſaredebet duplici de ſolui Primo ad dei gr̄amet laudē que p̄cipue relucet in ſct̄is eiꝰ. ſancti