Druckschrift 
Summa de casibus conscientiae
Seite
232r
Einzelbild herunterladen
 

etiā poſtqͣm iter arripuerint deceſſerint. habebunt illā indulgenciā plene ita in purgaorio nll̓am paciant̉ pena̓ pct̄is an̄ ꝯmiſſiˢ ẜm yitos hn̄t totā indulgenciamillā. valet tam̄ eis nobile ꝓpoſitū ad augmentū caritatis ꝯn̄s ꝯtritōis ita ad remiſſionē pene. jndulgencie enī intell̓nt̉ dari ſola volūtate ſꝫ effectu det̓mīato in forma īdulgencie. Vn̄ qui habet volūtatē et effectū indulgenciā plene ꝯſequit̉. qui vero tm̄habet volūtatē ex deuotōe hꝫ meritū magnūlicet oīmode ꝯſequat̉ effectū ẜm bon̄. rod̓.Recurrendū tam̄ eſt ad formā indulgencie ad intentōnē dn̄i pape. ut ẜm ea iudicet̉.ſ. vtꝰ ſola ſuſceptōe crucis ꝓpoſito ꝓficiſcendi qͣnto labore ꝑegrinatōis aſſūpte et qͣnta mora ī executōe negocij facienda ꝯſequat̉ quis īdulgenciā illā. eſt huiōi gn̓aliˢindulgencia latiſſime īterp̄tanda. p̄ſertimex magnitudīe fidei caritatis ꝓcede̓ videat̉ quis aſſumat huiōi ꝑegrinatōꝫ tot tātisviculis plena̓. hec rod̓. et ꝯuenit eo tho. inquadā queſtione de qͦlibet Quid ſi poſt ſūpcione ante iter arreptū uel in ip̄o itinere quiˢmortalit̓ peccet. nunqͥd de illo pct̄o tenebỉ adpnīam ſpālem ℟º ſic. ſicut etiā ingreſſꝰreligiōꝫ de pct̄o poſtea ꝯmiſſo tenet̉ ad pnīamagendā ſpecialē. mīor tn̄ pnīa eſt vtriqꝫ indicenda hec rod̓. Nota ad hoc catholici cruce ſignati iuuāt hereticos ext̓mīare. īdulgenciā et p̓uilegiū ad terrā ſanctā eunciū ꝯſeqͣnt̉exͣ de hereticiˢ. excōicamꝰ Sequit̉ de .ſ. avaleant īdulgencie fieri. Et circa querunt̉pl̓a .ſ. Vtᵐ ep̄i poſſint īdulgencias facere℟º ad cuiꝰ euidenciā ſciendū īdulgenciehn̄t effectū ẜm opera ſatiſfactoria vniꝰ alteri ꝯputant̉ tm̄ ex vi caritatis ſꝫ ex intentōe oꝑantis aliqͦ directa ad In tentioautē alicuiꝰ pt̄ ad aliū dirigi triplicit̓ .ſ. aut īſingulari. ut quis alio det̓mīate ſatiſfacit. ſic qͥlibet pt̄ alteri bona ſua ꝯnīcare. autinſpāli. ut qͥs orat ꝯgregatōe ſua ſuisfaīliaribꝰ et bn̄factoribꝰ et ad hoc etiā ordīatoꝑa ſua ſatiſfactoria et ſic ille qui p̄eſt cōgregatōi pt̄ illa oꝑa ꝯnīcare alij applicando intēcionē eoꝝ ſunt de ſua ꝯgregatōne ad hūc det̓mīate. Aut in gn̓ali vt quis ordīat operaſua ad bonū cōe in gn̓ali ſic qui p̄eſt ecc̄e generalit̓ pt̄ opera illa ꝯnīcare applicando ſuaꝫintentōꝫ adhunc uel ad illū. qꝛ eſt parꝯgregatōis ꝯgregatio ē pars eccl̓ie. in uitentōe pͥuati boni intēcio boni cōis includit̉et boni tociꝰ eccl̓ie. et qui p̄eſt eccl̓ie poteſtꝯnīcare ea ſūt ꝯgregatōis huiꝰ hoīs ſꝫꝯu̓tit̉. Sꝫ nec pͥma ꝯnīcatio nec ſcd̓a dicit̉ indulgēcia. ſꝫ tercia ꝓpt̓ duo. pͥmo qꝛ ꝯnīcatōnes illas licet abſoluat̉ a reatu pene qͣnᵐad deū. abſoluit̉ tn̄ a debito faciendi ſatiſfactōꝫ iniūctā ad quā eſt obligatꝰ ex p̄ceptoeccl̓ie. Sꝫ terciā homo etiā ab hoc debitō abſoluit̉. Scd̓o qꝛ in vna ꝑſona uel ī vna ꝯgregatōe eſt ſuffā meritoꝝ ut ſibi oībꝰ alijˢvalere poſſint ſic̄ eſt in eccl̓ia romana p̄cipueꝓpter mitū xp̄i. et ſolus ille qui p̄ficit̉ eccleſie pt̄ indulgēcias face̓. toti aūt ecc̄e p̄ficit̉ſolus papa. et ideo ip̄e ſolus hꝫ pt̄atem plenariā ſuꝑ theſauꝝ cōem de quo fiūt īdulgencie. Om̄s vero alij ep̄i limitatā. ip̄e enī ſolushꝫ plenitudinē pt̄atis exͣ de pe. di. 2. ex eo.Vlij u̓o ſūt vocati ī ꝑtem ſollicitudīs. ſolus ip̄e habet pt̄atem vbiqꝫ gn̓alit̓ dandi indulgenciā et tantā qͣntā volu̓it. Alij veroẜm eiꝰ ꝯceſſionē. qꝛ vero ep̄i ſūt ꝯſortes pontifical̓ officij. vn̄ etiā ſoli ab eo fr̄es vocant̉. ceteri u̓o filij ſolū eis ꝓprie face̓ indulgencias merito ē ꝯceſſū. Ep̄is quidē ꝯcedit̉ a iurefacere īdulgēcias in dyoc̓. ſuis. arep̄is u̓o inꝓuīcijs ſuis. debent tn̄ dare indulgenciasvltra vnū ānū in ꝯſecratōibꝰ ecc̄aꝝ ul̓ alijsquibuſcūqꝫ caībꝰ ſue ab vno ſū a pl̓ibus fiant. In āniu̓ſario u̓o ꝯſecratōis alijs caſibꝰ rōnabilibꝰ dn̄t dare vltra. 40. dies ſūab vno ſiue a pl̓ibus fiant. exde pe. re. nr̄ovbi dicit̉ de hoc. et. c. ex eo. §. vlt̓. Si tam̄ep̄i faciūt ꝯtra iᵈ mandatū nichiloīꝰ indulgencia tenet̉ et valet dicat̉ ibi valeat ſi ſecꝰ fiat ut etiā dicit̉ in glo. ſuꝑ dictūc. ex eo. ar exͣ de exceſ. p̄la. ad quorūdāNunc tn̄ expreſſū eſt īdulgencia valetexͣ in. 6. de pe. re. īdulgēcie. Sꝫ numnqͥd ſal in eo qd̓ dare poterant tenebit īdulgencia. ℟º jo. an. ſuꝑ dictū. c. dicit ſic. qꝛ regularit̓ vtile īutile viciat̉ exͣ de re. iur̓ vtile.Vlij dicūt qꝛ pͥuilegio abutit̉ ⁊cͣ. 1i. q3. pͥuilegiū. ſꝫ dic licet ꝑdere mereat̉ tam̄p̄dit. Concedit̉ etiā a iure legatis dn̄i papeface̓ ꝑpetuas īdulgencias ī ꝓuīcia ſua facere pn̄t ſtatuta ꝑpetua. exͣ de offitō legati. c.vlt̓. ī tex. et glo. et de pe. et re. nr̄o. in glo. ſic ep̄is et ſupͣ ꝯuenit de iure cōi facere īdulgencias. Vlijs aūt p̄latis īferioribꝰ ꝯueītṅͥ ex ſpāli ꝯceſſiōe ut habet̉ ī. d. c. nr̄o. in glo. Quid ſi eidē domui ꝯceſſit ep̄s. 4o. dies ar̓ep̄s alios. 40. dies vna ead die legunt̉huiōi lr̄e in vno eodem loco. Nunqͥd dansel̓iam hēbit. 8o. dieˢ Rn̄det hoſ. ſic ſi detꝓpt̓ obtētū vt̓uſqꝫ. qꝛ neut̓ excedᵗ. utꝫ ī dct̄isc. Vtᵐ abb̓es collegijs p̄ſūt poſſit face̓ indulgēcias ℟º ꝓp̓e loqn̄do ut patet exdictis et exͣ de exceſ. p̄la. accedentibꝰ. tl̓es enīhn̄t aliā̓ autͣtem reſpectu bonoꝝ ſui collegij. tn̄ reſpectu meriti xp̄i qd̓ diſpenſandū ꝯmiſit ſponſis eccl̓ie .ſ. ep̄is. hn̄t autoritatem plenā reſpectu theſauri eccl̓ie. ideo tm̄bona ſui collegij ꝯnīcare pn̄t. aūt pn̄t relaxare. qꝛ neſciūt vtᵐ ſuꝑhabūdent. vocolarge pt̄atem ꝓut dicit ſufficiēcie plenitudi quē modū eſt in ep̄is ad hūc actū. aūt ut dicit pleītudinē. ſic enī eſt in ſolo papapleītudo pt̄atis et autͣtis. het bon̄. Vtᵐ qui