Druckschrift 
Summa de casibus conscientiae
Seite
231r
Einzelbild herunterladen
 

ſi ꝓbabilit̓ p̄ſumat inde ſequi ꝑiculū ſedpociꝰ fructū ut ſi p̄ſumat ſi ſibi indicau̓itab hereditate abſtinebit. qꝛ forte videt ipſūdeū time̓ ꝯſciencioſū eſſe aliena poſſideret īuite tūc indicet ꝯſulat ītret religionē ul̓ſe tranſferat ad aliā longinquā regionē. Siaūt p̄ſumat inde ꝑiculū ſequi poſſe qꝛ forte filius ē malus uel ſtultꝰ nec ſibi vellet crederenec illud ſciret tacere tūc indicet ſibi. Sipreſumat ſi ſibi indicau̓it non acquieſcettūc etiā non indicet ſꝫ qͣntū poteſt ſatiſfaciatheredibꝰ de ſua dote ul̓ alijs bonis ſuis ſe ul̓ aliū .ſ. diſcretū cautū ita caute fiat nealiqd̓ malū uel ſuſpitō mali inde ꝓueniat etidē faciat ſi filio indicau̓it ip̄e crede̓ uel acquieſce̓ noluit. hec bnͥ. hoſ. et ray. tn̄ filiꝰtenet̉ credere mr̄i poſſet ſibi facere certā fidm de viro ſuo ꝯcepit. Scd̓m ſco. aūtml̓r illa crimen ſuū dicere debet filio ſpūrio qꝛ debet expone̓ ſe ſue diffamatōi apudfiliū ꝓpter īcertā correctōꝫ filij. quia ſi crediderit mala ſequent̉ .ſ. qꝛ ipſa erit diffamata et ille hereditatē ut pͥus tenebit. Non dꝫetiā dicere viro qꝛ decet expone̓ ſe ſue certediffamatōi apud virū morti ul̓ ſaltē odiouel diſcordie. et ec̄ viꝝ ꝑiculo vxoricidij ꝓpt̓incertū bonū hereditatis reſtituende. debet aūtml̓r filiū ſuū ſpuriū diligent̓ induce̓ ex alijshoneſtiˢ cais ut hereditatē vero heredi dimittat. puta fiat rel̓ioſus uel cl̓icꝰ. et ſi ip̄mad induce̓ potuerit laborare dꝫ qͣntū poteſt ad reſtituendū vero heredi. hec ſco. Nontam̄ tenet̉ reſtitue̓ equiualens toti hereditatiqꝛ ml̓tū diſtat int̓ hr̄e et ꝓpe eſſe. ille aūtqͣm huīt hereditatē licet fu̓it ꝓpe hr̄e ẜm iuſticia. et ideo mīꝰ qͣm equalens ſufficit reſtitue̓.Illud aūt mīꝰ det̓minet̉ ad arbitriū boni viri ẜm ſco. et rich̓ Sꝫ nunqͥd te̓ tal̓ ꝓles deſumptis bona fide puto non. arᵐ. C.de rei vendicatōe. certū eſt. ml̓r tam̄ tenē ẜmbij. et hoſt̓. Pone vir habeat aliquoˢꝯſanguīeos ſibi ſuccede̓ debeant ab īteſtatoꝘ℟º nichiloiꝰ peccat .ſ. impediendo ne liberefaciat teſtamentū. C. ſi quis aliquē teſtm̄ prohibet. l. i.. 2. ẜm bnͥ. debet etiā̓ de ſuo ſi poteſtuſqꝫ ad ꝯpenſatōꝫ ſufficiētē erogare pauꝑibꝰ amic̓ viri de ꝯſilio ꝯfeſſoris ẜm hoſt̓. Itemdicit̉ jnnoc̓. exͣ de pe. re. officij. tal̓ ml̓r ſatiſfaciet illis qͥbꝰ veriſil̓r credt̉ ſua reliquiſſet. vel ſi neſcit̉ pauyibꝰ eroget. dicit etiāidem ibidē ſi ml̓r illa hr̄et vnde reconNnſaret hr̄et ꝓbatōes quas ſucceſſores adāno releuare poſſꝫ eas adduce̓ debe̓t ex hocue malū īmineret. jntellige tam̄ tal̓ ml̓rqūdiu eſt in moͣrli nec deponit aīm peccandi valet talis pnīa ſibi. ad pnīam tn̄ debꝫ admitti. ſꝫ eſt dicendū ei eſt fructuoſa ſibi ad vitā eternā in glo. ſr̄ dicto. c. officiDe muilgencijsZX XIZOnſequent̓ ꝯſiderandū eſt de indulgēcijs.. pͥº vtᵐ valeant qͣntū valeant. a quo fieri debeant. quade cauſa fieri debeant. quibꝰ valeant. pͥmoigit̉ querit̉. Vtᵐ īdulgencie valeant aliqͥd ℟e ſic alias eccl̓ia vl̓is erraret qd̓ impiūeſſet dicere. valent aūt ad remiſſionē pene reſidue poſt ꝯtritōꝫ ꝯfeſſionē abſolutōꝫ ſū ſitīiuncta ſiue. Fit aūt hec remiſſo ſimⁱꝯdonādo ſꝫ aliūde ſoluendo et qͣi ꝯpenſando .ſ.de theſauro ecc̄e qui ſic̄ dictū eſt ſupͣ integrat̉ex tribꝰ .ſ. ex mito fidei caritatis tociꝰ eccl̓ie.ex merito ſuꝑerogatōnis viroꝝ ꝑfectoꝝ exhabūdanti mito paſſiōis xp̄i. qꝛ ſi in ſacramentis oꝑet̉ tn̄ eiꝰ efficacia ī eis includit̉.ſꝫ ſua īfinitate efficaciā ſacr̄oꝝ excedit Predicta enī merita ſūt alicuiꝰ uel aliqͦꝝ determīate ſꝫ ſūt ꝯnīa toti ecc̄ie. Opera enī meritoria ſancti fecerūt ad honorē dei vtilitatemeccl̓ie in cōi. ea aūt ſūt ꝯnīa ml̓titudini diſtribuunt̉ ſingulis de ml̓titudīe ẜm arbitriūeiꝰ ml̓titudini p̄eſt p̄latus eccl̓ie habet claues theſauri p̄dicti pt̄ dei honorē eccleſie vtilitate de ip̄o theſauro tribuere qn̄ videt expedire. vn̄ ſic̄ aliq̓s ꝯſequeret̉ remiſſiōꝫpene ſi alius eo ſatiſfeciſſet. ita etiā ꝯſequit̉ſi ei ſatiſfactio alteriꝰ qui pt̄ diſtribuat̉.Quatuor tn̄ requirunt̉ ad hoc ut īdulgencievaleant duo ex ꝑte dantis .ſ. autoritas etrōnabilis .ſ. eccl̓ie vtilitas. et duo ex ꝑte recipientis. vnū ꝑtinet ad remotōꝫ cauſe ꝓhibentis .ſ. ꝯfeſſione ꝯtritō. alteꝝ ad coll̓oꝫ cauſe diſponentis .ſ. fidei deuotō effc̄u ī formaīdulgencie det̓mīato. Ad hoc noͣ bonū vniꝰꝯnīcat̉ alteri dupl̓r. vno caritatē et ſicetiā ſū īdulgencia ē aliq̓s ꝑticeps bonoꝝ oīmque fiūt ſi ſit ī caritate. Alio ītentionēfacientis et ſic īdulgencias ſi aſſit legitima pt̄ eius ītentōqui oꝑatꝰ eſt vtilitate ecc̄ead iſtū ꝯtinuari et ꝯn̄s eiꝰ operatio ſatiſfactoria ad applicari hec tho Sequit̉ viderede .ſ. qͣntū valeant īdulgencie. et circa hocquerunt̉ pl̓a. ſ Vtᵐ valeant qͣntū ſonant¶℟º circa hoc diu̓ſi diu̓ſa dixerūt circaīdulgēcias eſt qͣtuor ꝯſiderare .ſ. int̓nā ſuſcipientis deuotōeꝫ. dati ext̓ioris qͣntitateꝫ. cāmmouet dantē. et indulgencie certā qͣntitatē.Quidā ergo dicūt indulgencie valent ẜmm̄ſurā deuotōnis ſuſcipiētis ẜm meruiteas ſibi valere qͣntū ſonant. Alij dicūt valent ẜm m̄ſurā acceſſꝰ ad cām. vn̄ qn̄dat̉ fabrica eccl̓ie magis ſubueīt ẜm ſuāfacultatē plus habꝫ Alij dicunt īdiſtincte valent tm̄ qͣntū ſonant tm̄ valent mul danti qͣntū paꝝ danti tm̄ de ꝓpe venientiqͣntū de lōge. et videt̉ pͥma opi. eſſe ray. ſcd̓abon̄. t̓cia tho. ſꝫ alijs placet nec pͥma quiatūc etiā ſine dato ext̓iori valerēt indl̓gencie.nec ſcd̓a qꝛ tunc eſſet pociꝰ quedā ꝯmutaº qͣꝫīdulgēcia. nec t̓cia qꝛ illud hoībꝰ p̄dicat̉