ſi ꝓbabilit̓ p̄ſumat inde nō ſequi ꝑiculū ſedpociꝰ fructū ut ſi p̄ſumat ꝙ ſi ſibi indicau̓itab hereditate abſtinebit. qꝛ forte videt ipſūdeū time̓ ⁊ ꝯſciencioſū eſſe qͥ aliena poſſideret īuite tūc indicet ⁊ ꝯſulat ꝙ ītret religionē ul̓ſe tranſferat ad aliā longinquā regionē. Siaūt p̄ſumat inde ꝑiculū ſequi poſſe qꝛ forte filius ē malus uel ſtultꝰ nec ſibi vellet crederenec illud ſciret tacere tūc nō indicet ſibi. Sipreſumat ꝙ ſi ſibi indicau̓it non acquieſcettūc etiā non indicet ſꝫ qͣntū poteſt ſatiſfaciatheredibꝰ de ſua dote ul̓ alijs bonis ſuis ꝑ ſe ul̓ꝙ aliū .ſ. diſcretū ⁊ cautū ita ꝙ caute fiat nealiqd̓ malū uel ſuſpitō mali inde ꝓueniat etidē faciat ſi filio indicau̓it ⁊ ip̄e crede̓ uel acquieſce̓ noluit. hec bnͥ. hoſ. et ray. nō tn̄ filiꝰtenet̉ credere mr̄i ṅ poſſet ſibi facere certā fidm ꝙ eū de viro ſuo nͥ ꝯcepit. Scd̓m ſco. aūtml̓r illa crimen ſuū dicere nō debet filio ſpūrio qꝛ nō debet expone̓ ſe ſue diffamatōi apudfiliū ꝓpter īcertā correctōꝫ filij. quia ſi nō crediderit mala ſequent̉ .ſ. qꝛ ipſa erit diffamata et ille hereditatē ut pͥus tenebit. Non dꝫetiā dicere viro qꝛ nō decet expone̓ ſe ſue certediffamatōi ⁊ apud virū morti ul̓ ſaltē odiouel diſcordie. et ec̄ viꝝ ꝑiculo vxoricidij ꝓpt̓incertū bonū hereditatis reſtituende. debet aūtml̓r filiū ſuū ſpuriū diligent̓ induce̓ ex alijshoneſtiˢ cais ut hereditatē vero heredi dimittat. puta ꝙ fiat rel̓ioſus uel cl̓icꝰ. et ſi ip̄mad hͨ induce̓ nō potuerit laborare dꝫ qͣntū poteſt ad reſtituendū vero heredi. hec ſco. Nontam̄ tenet̉ reſtitue̓ equiualens toti hereditatiqꝛ ml̓tū diſtat int̓ hr̄e et ꝓpe eſſe. ille aūt nūqͣm huīt hereditatē licet fu̓it ꝓpe hr̄e ẜm iuſticia. et ideo mīꝰ qͣm equalens ſufficit reſtitue̓.Illud aūt mīꝰ det̓minet̉ ad arbitriū boni viri ẜm ſco. et rich̓ ¶ Sꝫ nunqͥd te̓ tal̓ ꝓles de cōſumptis bona fide ¶ ℟ puto ꝙ non. arᵐ. C.de rei vendicatōe. certū eſt. ml̓r tam̄ tenē ẜmbij. et hoſt̓. ¶ Pone ꝙ vir nō habeat aliquoˢꝯſanguīeos qͥ ſibi ſuccede̓ debeant ab īteſtatoꝘ℟º nichiloiꝰ peccat .ſ. impediendo ne liberefaciat teſtamentū. C. ſi quis aliquē teſtm̄ prohibet. l. i. ⁊. 2. ẜm bnͥ. debet etiā̓ de ſuo ſi poteſtuſqꝫ ad ꝯpenſatōꝫ ſufficiētē erogare pauꝑibꝰꝓ amic̓ viri de ꝯſilio ꝯfeſſoris ẜm hoſt̓. Itemdicit̉ jnnoc̓. exͣ de pe. ⁊ re. officij. ꝙ tal̓ ml̓r ſatiſfaciet illis qͥbꝰ veriſil̓r credt̉ ꝙ ſua reliquiſſet. vel ſi neſcit̉ hͨ pauyibꝰ eroget. dicit etiāidem ibidē ꝙ ſi ml̓r illa nō hr̄et vnde reconNnſaret ⁊ hr̄et ꝓbatōes ꝑ quas ſucceſſores adāno releuare poſſꝫ eas adduce̓ debe̓t ṅ ex hocue malū īmineret. jntellige tam̄ ꝙ tal̓ ml̓rqūdiu eſt in moͣrli nec deponit aīm peccandinō valet talis pnīa ſibi. ad pnīam tn̄ debꝫ admitti. ſꝫ eſt dicendū ei ꝙ n̄ eſt fructuoſa ſibiq̄ ad vitā eternā hͨ in glo. ſr̄ dicto. c. officiDe muilgencijsZX XIZOnſequent̓ ꝯſiderandū eſt de indulgēcijs. ⁊. pͥº vtᵐ valeant ¶ 2º qͣntū valeant. 3º a quo fieri debeant. 4º quade cauſa fieri debeant. ¶ quibꝰ valeant. pͥmoigit̉ querit̉. ¶ Vtᵐ īdulgencie valeant aliqͥd¶ ℟e ꝙ ſic alias eccl̓ia vl̓is erraret qd̓ impiūeſſet dicere. valent aūt ad remiſſionē pene reſidue poſt ꝯtritōꝫ ꝯfeſſionē ⁊ abſolutōꝫ ſū ſitīiuncta ſiue nō. Fit aūt hec remiſſo nō ſimⁱꝯdonādo ſꝫ aliūde ſoluendo et qͣi ꝯpenſando .ſ.de theſauro ecc̄e qui ſic̄ dictū eſt ſupͣ integrat̉ex tribꝰ .ſ. ex mito fidei caritatis tociꝰ eccl̓ie. ⁊ex merito ſuꝑerogatōnis viroꝝ ꝑfectoꝝ ⁊ exhabūdanti mito paſſiōis xp̄i. qꝛ ⁊ ſi in ſacramentis oꝑet̉ nō tn̄ eiꝰ efficacia ī eis includit̉.ſꝫ ſua īfinitate efficaciā ſacr̄oꝝ excedit ¶ Predicta enī merita nō ſūt alicuiꝰ uel aliqͦꝝ determīate ſꝫ ſūt ꝯnīa toti ecc̄ie. Opera enī meritoria q̄ ſancti fecerūt ad honorē dei ⁊ vtilitatemeccl̓ie in cōi. ea aūt q̄ ſūt ꝯnīa ml̓titudini diſtribuunt̉ ſingulis de ml̓titudīe ẜm arbitriūeiꝰ qͥ ml̓titudini p̄eſt ⁊ iō p̄latus eccl̓ie qͥ habet claues theſauri p̄dicti pt̄ ꝓ dei honorē ⁊ eccleſie vtilitate de ip̄o theſauro tribuere qn̄ videt expedire. vn̄ ſic̄ aliq̓s ꝯſequeret̉ remiſſiōꝫpene ſi alius ꝓ eo ſatiſfeciſſet. ita etiā ꝯſequit̉ſi ei ſatiſfactio alteriꝰ ꝑ eū qui pt̄ diſtribuat̉.Quatuor tn̄ requirunt̉ ad hoc ut īdulgencievaleant duo ex ꝑte dantis .ſ. autoritas et cārōnabilis .ſ. eccl̓ie vtilitas. et duo ex ꝑte recipientis. vnū ꝑtinet ad remotōꝫ cauſe ꝓhibentis .ſ. cū ꝯfeſſione ꝯtritō. alteꝝ ad coll̓oꝫ cauſe diſponentis .ſ. fidei deuotō cū effc̄u ī formaīdulgencie det̓mīato. Ad hoc noͣ ꝙ bonū vniꝰꝯnīcat̉ alteri dupl̓r. vno mō ꝑ caritatē et ſicetiā ſū īdulgencia ē aliq̓s ꝑticeps bonoꝝ oīmque fiūt ſi ſit ī caritate. Alio mō ꝑ ītentionēfacientis et ſic ꝑ īdulgencias ſi aſſit legitimacā pt̄ eius ītentōqui oꝑatꝰ eſt ꝓ vtilitate ecc̄ead iſtū ꝯtinuari et ꝑ ꝯn̄s eiꝰ operatio ſatiſfactoria ad eū applicari hec tho ¶ Sequit̉ viderede 2º .ſ. qͣntū valeant īdulgencie. et circa hocquerunt̉ pl̓a. ſ ¶ Vtᵐ valeant qͣntū ſonant¶℟º circa hoc diu̓ſi diu̓ſa dixerūt ¶ Nā circaīdulgēcias eſt qͣtuor ꝯſiderare .ſ. int̓nā ſuſcipientis deuotōeꝫ. dati ext̓ioris qͣntitateꝫ. cām q̄mouet dantē. et indulgencie certā qͣntitatē.Quidā ergo dicūt ꝙ indulgencie valent ẜmm̄ſurā deuotōnis ſuſcipiētis ⁊ ẜm ꝙ meruiteas ſibi valere ⁊ nō qͣntū ſonant. Alij dicūtꝙ valent ẜm m̄ſurā acceſſꝰ ad cām. vn̄ qn̄dat̉ ꝓ fabrica eccl̓ie qͥ magis ſubueīt ẜm ſuāfacultatē plus habꝫ ¶ Alij dicunt īdiſtincteꝙ valent tm̄ qͣntū ſonant ⁊ tm̄ valent multū danti qͣntū paꝝ danti ⁊ tm̄ de ꝓpe venientiqͣntū de lōge. et videt̉ pͥma opi. eſſe ray. ſcd̓abon̄. t̓cia tho. ſꝫ alijs nō placet nec pͥma quiatūc etiā ſine dato ext̓iori valerēt indl̓gencie.nec ſcd̓a qꝛ tunc eſſet pociꝰ quedā ꝯmutaº qͣꝫīdulgēcia. nec t̓cia qꝛ illud hoībꝰ nō p̄dicat̉
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten