Druckschrift 
Summa de casibus conscientiae
Seite
230v
Einzelbild herunterladen
 

Lſgn̓alis et ſpālis reſeruat ep̄is. qͦꝝ etiā aliquaab ep̄is remittūt̉ ad papā ꝓpt̓ enormitatē etterrorē. mittunt̉ inquā de iuris nct̄te ſedde ep̄oꝝ ꝓuidencia volūtate hec hoſ Quidſi ep̄us aliq̓s ꝯmittat vices ſuas alicui circapnīas iniūgendas ī ſua dyc̓. nunqͥd talis abſolue̓ poterit etiā in hijs ſpālibus ℟º credo ep̄s intendit ī ſimplici delegatōe delegareilla maiora expreſſe dicat. exͣ de ꝓcur̓. pericio. ad eiꝰ correctōꝫ videant̉ ſpecialit̓ ꝑtine̓p̄cipue diſpenſatōes abſolutōes excōicatio in qͥbus int̓ueniūt iuramenta .ſ. de ꝑendomandato eccl̓ie ul̓ aliquo faciendo. int̓ueniūtetiā reſtōes aliqra iuſta ſubeſſet. et tuncalicui diſcreto ꝑito ꝯmitteret ꝑſonas ꝯgnoſceret et factoꝝ reꝝ circūſtancias ſciret. arᵐexͣ de homici. ſic̄ dignū. hec ray. hoſt̓. Sednunqͥd ille cui hoc ꝯmittit̉ pt̄ illud alteri ſubdelegare. Rn̄det wilh̓. dur̓. ut habet̉exͣ de offi. dele. c. vlt̓. §. ceteꝝ Quid ſi dicatep̄s. ꝯmitto vobis autͣtem meā in foro pnīali ut poſſitis abſolue̓ in oībus ī quibꝰ poſſū. ℟º licet qui oīa dixit nichil exceꝑit. ut di19. di. ſi romanoꝝ. tn̄ eſt tutū ꝓpter huiōiꝯmiſſionē gn̓alē vſurpare ea a iure ep̄o ſūtſpecialit̓ reſeruata. certū ſit ep̄s huiōiverba gn̓ alia ītendat ꝯmitte̓ huiōi ſpālia. eatn̄ que ep̄s ſibi ꝯſueuit in ſynodo reẜuare. ſatis credo huiōi verba gn̓alia dn̄t intelligieſſe ꝯmiſſa hec rod̓. Abſolutōes tn̄ excōicatōnū que fiūt a p̄ſb̓ris furtis damnis qͦꝝignorant̉ autores non ꝑtineāt tm̄ ad foꝝpnīale ſꝫ ad quid et ad ꝯtencioſū lata ſitſnīa ad īſtanciā paſſi damnū ſūt intelligēdi delegati huiōi verba gn̓alia. Et multoforciꝰ nec abſolutōes excōicatoꝝ ī foro uidicij ꝯtumatīa aūt re iudicata aūt offenſa rod̓. Quātācūqꝫ etiā gn̓aʳ exp̄ſſe ꝯmittāt ep̄i alic̓ vices ſuas tn̄ ille pt̄ ſine eiꝰ ſpāli mādatō mutare vota aūt relaxare iuramēta de quibꝰ certū eſt poſſint uel de quibꝰ dubiū eſt an poſſit licite obẜuari. licet de trranſgreſſiōe voti iam facta de ꝑiurio pnīam iniūgere poſſint hec rod̓. Quid ſi ep̄s ſubditoꝯceſſit ut cōfeſſorē ydoneū ſibi eligere poſſit.nuqͥd electꝰ ab illo ī caſibus ep̄o ſpecialit̓ reſeruatis pt̄atem habebit. ℟º quia illa veniūt iu gṅali ꝯfōne quis veriſil̓r nonconcederet in ſpetie. extͣ. e. 6. et de pe. di. 2. c. 1. Quid de offāli ep̄i ℟º hoſt̓. credit īhijs .ſ. in pn̄ijs īiungendis habeat pt̄atē ſꝫ īcontentōſis tm̄. in illis aūt vnū et idē ꝯſiſtoriū eſt ip̄iꝰ ep̄i quare ab vno ad alteꝝ nonpt̄ appellari. 6. de appella. romana. et hoc eſtvni ni appareat ep̄s hoc volu̓it ꝯmitte̓ ſibiputa qꝛ hoc exp̄ſſit ul̓ de lnīa ſui ſuꝑioris reliquit aliū ep̄m vicariū ſuū gn̓alē ad aliā remotā ſe tranſferēs regionē. tunc enī talis vicariꝰ quecūqꝫ poſſet is ꝯſtituit ſi preſenˢeſſet poterit expedire. Si tn̄ eſt preſb̓r dꝫalij delegare. arꝰ exͣ de ꝯſe. ec. aqua. de offi.dele. excōicatis Vtꝰ preſb̓r ml̓ierē quamcognouit abſolue̓ poſſit. ℟º aūt ml̓r ꝓbabilit̓ cōiecturat ſi ad ſacerdotē illū accedētip̄e iteꝝ ſollicitaret. Aut ſentit ſe ita fragilē ꝓbabilit̓ timet ne loquēdo illi ſacerdoti inſtigaret̉ ſtimulo cōcupīe ꝓpt̓ recordatōꝫ delectatōis nepharie illo fuit delectata īiſto caū tenet̉ iſti ꝯfiteri nec peccatū illd̓uec aliud. qꝛ ſi pt̄ recuſari ſacerdos ꝓpt̓ ignoranciā ml̓toforciꝰ ꝓpt̓ maliciā. periculoſiꝰ enīeſt ml̓ieri peītenti ſi ſacerdos conat̉ ad peccatū trahere qͣm ſi neſciat ſibi ꝯſule̓. debet tn̄pete̓ licenciā aut face̓ peti ab illo ſacerdote ul̓ſuꝑiori ut alteri poſſit cōfiteri. ſi malicioſelnīam dare recuſaret hoc non ꝓhibe̓t qṅ illaml̓r poſſet alteri ꝯfiteri. Si aūt ml̓r ꝓbabiliter credat ex ꝑte ſui īmineat ꝑiculū ſiꝯfitet̉ eidē tunc tenet̉ illi ꝯfiteri etiā peccatūquod cum eo ꝯmiſit ip̄e de illo pt̄ abſoluere ſicut de alijs. hec rich̓. Alij tn̄ dicuntin tali caū nec p̄ſb̓r debet audire cōfeſſiōꝫ illiml̓ieris de illo pct̄o ſꝫ debet ea̓ ad alteꝝ mitte̓ſic̄ notauit hu. circa preſb̓rm vxorē ꝓpriā.alr̄ vl̓ in eo maīfeſta p̄ſumptō. illa debetei ꝯfiteri ſꝫ debet petere lnīam eundi ad aliūad ſuꝑiorē recurre̓ ſi ille lnīam denegaret.ꝓpt̓ ꝑiculū. qꝛ eſt mīor verecūdia eſt peītencie ꝑs maxīa. alias videt̉ in ea eſſe minꝰvera ꝯtritio exquo vult iᵈ detege̓ ꝯgnoſcenti ītegre. et idē eſt credendū de peccatoin quo p̄ſb̓r ꝯſenſit cooꝑatꝰ fuit ſi tn̄ abſolueret abſol̓o valeret dū̓mō vera ꝯtritō adeſſiet hꝰ ſnīe ſunt tho. bon̄. Nec eſt ꝯtra p̄dicta ep̄s poteſt diſpēſare ī ſymonia ꝯmiſſa ip̄o. qꝛ diſpenſatō eſt digͥtatis. abſol̓o neceſſitatis. et non facile ꝑdit quis pt̄atēabſoluendi ſic̄ diſpēſandi hec rod̓. Quid deml̓iere ꝯcepit filiū de adulterio ul̓ ꝑtū alie ſupponit. nunqͥd tali ml̓ieri denegāda eſtpnīa ſū abſol̓o licet hoc reuelare non audeatviro ſuo ℟º exͣ de pe. et re. officij.enī debent tales ml̓ieres viris ſuis ul̓ filijs legitimis tl̓e crimē indicare. ẜm bnͥ. ibidē duplici rōe. pͥº qꝛ eſſꝫ ī fructuoſū. enī credet̉ſibi ꝓpcer p̄ſumptōꝫ ꝯtͣriā que habet̉ ex mr̄ipt̓ qd̓ p̄ſumỉ filiꝰ ſit exēptꝰ natꝰ. ff. de hijs ſui alieni iur̓ ſūt. filiū. qꝛ eſſet ꝑicl̓oſū. poſſēt enī in̄ hoīcidia pl̓a alia mala ꝯſequi bnͥ. ꝯueīt eo hoſ. et ray. hoſ tn̄ dicit ſi ml̓r dn̄etur viro et intm̄ ꝯfidat de eo ei ſecure dice̓ poſſit. et inde faciat quicqͥdvolu̓it in tali caū. p̄ſb̓rm enī ꝯſulere pt̄ hocviro reuelet. exquo ꝯſenciet qūo ad reſtōnēeſt ml̓r abſoluta. qꝛ ꝯcedit̉ viro de ſuo diſponere ſic̄ placet. C. de iudeis nemo. exter̓. proliaūt nate ul̓ ſuppoīte mr̄ dꝫ indicare ſe vely diſcretū ꝯfeſſorē uel ip̄a ſil̓ eo recepto ꝯfeſſorē ſi videbỉ ab ea iuram̄to qd̓ calūnioſe ꝓcedat et a pu̓o factū ſecretū teneat