Druckschrift 
Summa de casibus conscientiae
Seite
196v
Einzelbild herunterladen
 

IIad illud mandatū quia ſolū pct̄oribꝰ viatoribꝰ eſt datū. talis aūt iam habitat in cel̓.Pret̓ea hoc non pt̄ ꝯueniri hoī ex pͥuilegioſpāli. ſꝫ ſtatuta extēdūt ſe ad ea de iurecōi eueniūt. 19. q. 2. due. 6. lex vbi dr̓ quilege priuata ducit̉ nulla exigit ut a legepublica aſtrīgat̉. Si u̓o hr̄et remorſū ul̓ꝓpt̓ ignoranciā ul̓ negligenciā excuſaret̉a mādato hec bon̄. Scotus aūt c̓ca dicit̉ſimpl̓r īnocēs a moͣrli et a veniali ſimpl̓r ꝯfit̓i. vn̄ ſi bt̄a v̓go fuiſſet ꝯfeſſa bt̄o petropꝰ aſcenſionē xp̄i. ꝯfitendo peccaſſet. Sꝫ ſi ſitīnocens a mortali tm̄. pt̄ ꝯfiteri venialia et ꝯfiteri moͣrlia Vtᵐ papa teneat̉ ꝯfiterivl̓ quia ꝯfeſſio debet fieri iudici in qͦlibetforo. papa u̓o ſr̄ ſe nll̓m iudicē habet ⁊cͣ. papa habꝫ iudicē xp̄m cui debꝫ ſuūvicariū ꝯfiteri qui licet ſit inferior eo inqͣntūp̄latꝰ. eſt tn̄ eo ſuꝑior inqͣntū eſt pct̄or et ip̄edei mīſter hec tho. licet etiā vnus papa habeat imperiū in ſucceſſorē ſuū. tn̄ deꝰ hꝫ imperiū ſuꝑ eos p̄cipit īplicite ꝯfeſſionē preſb̓roeſſe faciendā ut viſū eſt. et rōe hꝰ tenet̉ obſeruare huiōi p̄cepᵐ de ncc̄itate. Obẜuare veroip̄m ẜm c̓cumſtancias odīatas a gn̓ali ꝯſiliotenē de ꝯgruitate 25. q. i. iuſticie. vbi dicit̉ ſicIuſticie ac rōis ordo ſuadet ut qui a ſucceſſoribꝰ deſiderat mādata ſua ẜuari. p̄deceſſorisſui ſtatuta cuſtodiat hec rich̓. Vtᵐ pꝰſitaliqͦ diſpenſari ne ꝯfiteat̉ hoī peccata ℟º. miniſtri enī eccl̓ie inſtituuuut̉ in eccl̓ia diuinitꝰ fundata. et inſtitutio eccl̓ie p̄ſuppōad oꝑatōꝫ mīſtroꝝ. ſic̄ opus creatōis ad opnat̉e. ſꝫ qͥa eccl̓ia ē fundata in fide et ī ſacr̄iˢideo ad eccl̓ie minſtros nouos articl̓os fidriede̓ aut editos remoue̓ aut noua ſacr̄a inſtitue̓ aūt īſtituta remouere ꝑtinet. ſꝫ eſt poteſtatis excellētiſſīe ſoli xp̄o debe qui ē eccleſie ſue fūdam̄tū. et ſic̄ papa pt̄ diſpēſareut aliq̓s ſine baptiſmo ſaluet̉. ita nec ſalue̓ ſn ꝯfeſſiōe ẜm obligat ex vi ſacranītipt̄ tn̄ diſpēſare ẜm obligat ex p̄cepº eccl̓ieut poſſit aliq̓s diucius ꝯfeſſionē differre qͣmſit ab eccl̓ia inſtitutū hec tho.De tempore ꝯfelſionisEinde ꝯſiderandū eſt de tꝑe ꝯfeſſionisſ. an qͥlibet teneat̉ ſtatim ꝯfit̓i qn̄ peccauit ℟º de ꝯfeſſione poſſumꝰ dupl̓rloqui. vno qͣntū ad ꝯfitendi ꝓpoſitū. etſic ꝯcedūt om̄s tenet̉ tunc cōfiteri qn̄ tenet̉ꝯteri. ꝯteri aūt tenẻ qn̄ ſuoꝝ pct̄oꝝ hꝫ memoriā. tūc tenet̉ etiā p̄dicto ꝯfiteri .ſ. qͣn ad ꝓpoſitū p̄aipue qn̄ eſt ī articl̓o mortiˢaut in aliqͦ articl̓o in ſn̄ pct̄i remiſſiōe oporteat pct̄m incurrere. ut tene celebrareſi deſit copia ſacerdotis ſaltē tenē ꝯteri. habere ꝓpoſitū ꝯfitendi. Alio ad ꝯfeſſiōisactū. et ſic ē diſtinguēdū. quia aliq̓ obligant̉tm̄ ad ꝯfeſſionē ex ſtatuto eccl̓ie. ut habēteˢtm̄ venilia. et hij non tenent̉ ſtatim ꝯfiteri.ſed differre pn̄t uſqꝫ ad paſca quia illa decretal̓. oīs vtriuſqꝫ. obligat ad eukariſtiamad quā p̄parat ꝯfeſſio. Alij u̓o etiā obligant̉ex ꝓp̓o pct̄o ut om̄s qui habēt pct̄m mortale hij ꝯfiteri tenent̉ etiā ex inſtitutōne ſacr̄i.De hijs aūt ſcd̓is dicūt aliq̓ tenent̉ ſtatimꝯfiteri hita oportuītate ſufficiēti nec p̄dictadecretal̓ excuſat eos. qͥa intendit ꝓpt̓ negligēciā hoīm tempꝰ artare ijͨ āpliare. et hec opi.eſt tucior ẜm Innoc̄. exͣ. e. om̄s. Alij dicuntcōmuniꝰ et veriꝰ ut pe. et tuciꝰ ut dic̄ ſco ſ. tenent̉ regl̓arit̓ ſtatim ꝯfiteri. quia ẜmrich̓. ad hoc obligant̉ nec ex iure natureqͥa ꝯfiteri p̄ſb̓ro non eſt de iure nat̉e abſolute. Nec de iure diuino quia licet xp̄s implicite p̄cepit p̄ſb̓ro ꝯfiteri tn̄ p̄cepit hoc ſtatīfieri Nec ex iure poſitiuo. ſꝫ tm̄ ad ſemel ināno. enī ſit p̄cepᵐ affirmatiuū obligat loco et tꝑe. eccl̓ia u̓o potuit in hoc p̄ceptotempꝰ det̓ nīare ſit p̄cepᵐ diſcipline nature Vnde ex iure tenet̉ ꝯfiteri niſiſemel in ā̓no. qͥa ſemel in āno .ſ. in paſca neceſſe hꝫ cōicare. ſic regl̓arit̓ tenet̉ ſtatimꝯfiteri in qͣtuor caſibꝰ. Vnus eſt rōe ſacr̄iſ. qn̄ vult cōicare uel celebrare. Dic̄ tn̄ incaū rich̓. ſi forte de ꝓpinqͦ expectꝫ aliū cui deuociꝰ ſecuriꝰ ꝯfiteat̉ nll̓o iure cōicare ꝓhibet̉ ſi vere penitet 2ꝰ eſt rōe ꝑicl̓i. ut qn̄ ē inmortali et īmin̄te ꝑiculo mortis 3ꝰ rōe ꝯſcīeſ. qn̄ ꝯſcīa dictat ſtatī teneat̉ ꝯfiteri de neceſſitate 4ꝰ rōe dubij .ſ. quādo ꝓbabil̓r videt ſe āplius āno illo copiā ꝯfeſſoris hr̄epoſſe ip̄m poſſit abſolue̓. et hec opi. ē ꝓbabilior ẜm rich̓. tho. et pe bon u̓o de dic̄gn̓aʳ aſſere̓ poteſt diifferre ꝯfeſſiōꝫ uſorad paſca vt̓ ꝑiculoſū. Sſil̓r teneat̉ ſꝑ ꝯft̓iqn̄ ſe offert oportuītas vl̓ valde duꝝ. ideo vl̓rōnabilit̓ ſenciendū mediū .ſ. oportuītastꝑis. loci et preſb̓ri pt̄ tripl̓r ſe offerre .ſ. autita timet̉ ne vnqͣm ſe offerat. ut ca aliqͥgrauit̓ infirmat̉. et tūt tenet̉ ſtatim ꝯfiteriAut ita maior oportuītas expectat̉ uelad locū uel p̄ſb̓rin et tūc differri pt̄ ſine pct̄oAut ita nunqͣm rōnabiʳ̉ maior oportuītas expectet̉ tūc ſine p̄iuditiotē. hec bon. Sed nunqͥd rel̓ioſi tenent̉ ſtatī ꝯfiteri ℟ºaliq̓ dicūt ſic. ſi moͣrlit̓ peccau̓int et p̄ſb̓ricōpiā habeāt et ītelligūt ſtatī ſicut dictat recta ratio. vn̄ ẜm eos refert int̓ ſccl̓ares et religioſos. quia illi tenent̉ an̄ qͣdrageſimāꝯfiteri eſt eis tꝑs pnīe. iſti u̓o ſtatm tenent̉quia eis tꝑs pnīe eſt totū tꝑs vite ſue Si dicat̉ ſtatꝰ non obligat aliquē manda Rn̄dent ſtatꝰ non obligat. ſꝫ manda oībus datū. ad nunc aūt uel tūc obligatoportuītas offert ſe diu̓ſimode diu̓ſis. hocvni eſt in oībꝰ p̄ceptis affirmatīs ad aliqd̓tꝑs obligat̉ vnus ad qd̓ non obligat̉ aliꝰ.vt patet in honore ꝑentū. huiꝰ ſnīe eſt bon̄.Itē dicūt alij refert ad hoc int̓ ſecl̓ares