Druckschrift 
Summa de casibus conscientiae
Seite
189r
Einzelbild herunterladen
 

que eſt qn̄ ignorās vellet ſcire tn̄ vult itaefficacit̓ indagare quātū hūana patit̉ ſieymittit fragilitas velit face̓ qd̓ ī ſe eſt ad hocut ſciat. de moͣrlibꝰ iſtis duobꝰ mōis ignoratis nccͣia ē pnīa ī ſpāli nec tn̄ ſic ignorāspplexꝰ eſt quia pt̄ facere qd̓ in ſe eſt ad hoc utſciat. qd̓ ſi fecerit. aut ſibi deus ea manifeſtabit aut īdulgebit ¶Illud aūt ambro. ſuꝑad ro. 1. Ignorans ⁊cͣ. gͣuiſſime peccas. quiaignoras. loquit̉ ibi de gͣuitate ꝑiculi pct̄iVtᵐ pnīa requirat̉ de pct̄is ſcient̓ ꝯmiſſis.et pꝰea oblitis. ℟º aūt aliqͥs ē oblitꝰ ī ſpā li recordat̉ in gn̓ali et ſic tenet̉ penite̓ ꝯteriin gn̓ali de negl̓ia ſua ꝓpt̓ quā venit ī illamobliuiōꝫ tene̓ face̓ qd̓ in ſe eſt ut recorde̓ inſpāli. uel recog̓tōꝫ ul̓ or̄oꝫ. Aut ē oblitꝰin ſpāli ul̓ in gn̓ali. et ſic adhuc te penite̓ ingn̓ali ſb̓ ꝯditōe ſꝫ ſb̓ ꝓbabili eſtimacōe. dꝫenī homo ꝓbabiʳ crede̓ ī ml̓tis offēdit qͦꝝ memīt. et ſi ex hac eſtimatōe doleat ſic̄ ſieſſet c̓tus penitēs et ꝯtritꝰ. Sed obicit̉ hic.q̓a ſuꝑ illud i. coꝝ. 4. nichil ꝯſcius ſū ſedin hoc iu. ſū dic̄ glo. quia pt̄ late̓ qd̓ neſcio pct̄m latens pt̄ impedire iuſtificatōꝫ.exigit pnīam. ℟º ſi pct̄m lateat negligenciā impedit iuſtificatōꝫ aliter. Vtꝝ pnīaſue ꝯtritō requirat̉ de oībus circumſtancijsmoͣrliū pct̄oꝝ et vl̓ ſic. quia dic̄ auꝰdꝫ ꝯteri de ſingl̓is c̓cūſtancijs ¶℟℟º c̓cumſtāciequedā trahunt̉ ad aliud genꝰ pct̄i. quedāꝯtritō de c̓cumſtācijs pͥmis eſt ſub p̄cepto. ſedꝯtritō de ſcd̓is ē ſub ꝯſilio Illd̓ tn̄ p̄ceptūobligat ad ſemꝑ ſꝫ qn̄ ē lociis tp̄s. qn̄ penitēs ita ſe mac̓auit et ſēſualitatē domauit ad cogitatōꝫ c̓cunſtāciaꝝ ignis ꝯcupīecaleſcit. ſꝫ magis indigͣtio volūtatis cͤſcit. tc̄enī debet talia cogitare in axīe qn̄ eſt in actuor̄ois et gemitu. alias dꝫ talia pocius abige̓qͣꝫ rumīare maxīe ī pct̄is carnis in quibꝰ hꝫ incitatōꝫ intͣ. ꝓpter qd̓ ſignant̓ dr̓̄. i. coꝝ. 6.fugite fornicatōꝫ. q. d. tm̄ in voluntateoꝑe ſꝫ ec̄ in recogitatōe hec bon̄. Vtꝝ pnīade pct̄is venialibꝰ ſit neceſſaria. ℟º ẜm rich̓de pct̄is veīalibꝰ pnīaꝫ eſſe neccͣiaꝫ dupl̓r pt̄intelligi. aut ſit ncc̄ia ad eoꝝ remiſſioneaūt ſit ncc̄ia ad ſalutē. Primo de legecoī pnīa ē ncc̄ia de pct̄is venialibꝰ expliciteul̓ īplicite ī ſpāli ul̓ in coī. qͣꝫdiu enī volūtaˢinordinatōi actualit̓ inheret oportꝫ ea inordinatā eſſe. vnde ad remiſſiōꝫ pct̄i venial̓ neceſſariū eſt volūtas deſinat inordinatōi inherere. nec tn̄ hoc ſufficit de lege coī ſed ec̄ reqͥrit̉ inordinatōꝫ p̄teritā actual̓r deteſtet̉ explicite uel īplicite. ut illa deteſtatō ſit tociꝰemende ſolutō radix ſeu fundam̄tū tociuˢſolutōis Aliqua enī emēda qͣcumqꝫ voluntaria īordinatōr deo debe̓. Scd̓o eſt neceſſaria pnīa de vrīalibꝰ pct̄is ſe ī hac vitaq̓a ſil̓ ſtare pn̄t gr̄a ī cuiꝰ v̓tute ea volutas deteſtat̉ pꝰ mortē īp̓gatorio remittūt̉189y accn̄s tn̄ eſt ncc̄ia pnīa de illis in hac vitaſ. aut rōe dubij ꝓbabil̓. ut qn̄ vehem̄terdubitat vtꝰ peccatū ſit veniale ul̓ mortaletūc enī ſi de illo penitet exponit ſe diſc̓mītamqͣꝫ ꝯtemptor ſue ſalutis. Aut rōe picl̓i.ſ. qn̄ ꝓpendit aliquā affectōꝫ deordīatā. venialē tn̄ ita in ip̄o intēdi ꝓbabiᵖ̓ ꝯiect̉at pnīam abiciat trahat ip̄m ī pct̄mmoͣrle. Aut rōe ſtatuti qn̄. ſ habet niſipct̄m veniale teneat̉ ſemel in anno ꝯfiteriꝓpt̓ ſtatutū eccl̓ie. Sed hoc vltimū ꝯcludit ſit neceſſaria pnīa int̓ior. vn̄ datohn̄s peccata veīalia peīteat de illis necvelit ea ꝯfiteri ſuo p̄ſb̓ro ē eccl̓iaſtici ſtatuti trangſſor De quolibet tn̄ veniali īpliciteul̓ eciā explicite ē ncc̄ia pnīa in hac vita ul̓in alia ad hoc ꝯſequat̉ vitā et̓nā. quianll̓m peccatū quātumcūqꝫ leue ſil̓ pt̄ eſſegl̓a. hec rich̓. et ꝯcordat bon̄. tho pe. Scotusu̓o dic̄ ſtatutū eccl̓ie ſtringit hn̄tes tm̄venialia. Aliqui u̓o ſic diſtinguūt .ſ. veīalia quedā ſūt ex temptatōe. de hijs tenēhomo ꝯfiteri de ꝯgruo qͥdā ex cogitatōe voluntate uel ꝯſenſu. ut cogitatō de ml̓iere ul̓delectatō citra ꝯſenſū indelectatōe. et de hijstenet̉ homo peītere ſimpl̓r ſꝫ in caū ſuieloco tꝑe .ſ. qn̄ ea recogitat ne ſi conſenſiatcadat. Quedā u̓o ſūt volūtate ꝯſēſu utmēdaciū iocoſū. de huiōi qͥa per ſui ml̓titudinē augent̓ libidinē tenet̉ penite̓ ne ml̓tiplicent̉ et diſc̓mī ſe ꝯmittat. Vnde de hijsſanū eſt ꝯſiliū ẜm augᵐ ſuſtine̓ pnīaꝫ. et hicmodus dicendi eſt ẜm bon̄. Sed obicit̉ illudgg̓. eſt gutta aque ad caminū hoc eſt veīale ad feruorē caritatis ſed feruor caritatis pt̄eſſe ſue ꝯtritōe. ℟º licꝫ feruor caritatis pꝰ ſiteſſe homo fert̉ in deū motu caritatis tn̄ inillo motū ꝯtinē īplicite diſplicencia venialiˢvniꝰ vel pl̓iū uel oīm quia ſi feruent̓ fert̉ ind̓m diſplicꝫ ei quicq̓d a deo retardat vn̄ pt̄ feruēs motꝰ caritatis ī d̓m oīa veīaliaꝯſumit ec̄ ſn̄ actuali cogitatōe ip̄oꝝ. Obicit̉ec̄ quia aliqͥs exn̄s in veniali peccato pt̄ dormiens mori et taliter ſtatim euolat. ut ſiꝓpt̓ fidē prius ꝯfeſſā occidat̉. ſed dormitpoteſt ꝯteri ergo ei ec̄ veniale dimittat̉ vl̓ ſine ꝯtritōe pꝰ ſit veīale dimitti. ℟º paſſio xp̄o ſuſcepta obtinet vim baptiſmi utdictū ē ſupͣ. et p̓gat ab veīali mortali īuenerit volūtatē actual̓r obſiſtentē ideoilld̓ peccatū veniale qd̓ forte ec̄ pꝰ cōfeſſionēferuentē mncͣrit non retardat qnͥ euolat.Alijs aūt moriunt̉ dormiētes dimittit̉ illud veīale ec̄ qūo ad cūlpā pꝰ mortē hec tho.tᵐ ad pnīam pct̄oꝝ veīaliū requirat̉tm̄ de p̄teritis doleat ſꝫ eciā qd̓ a futuris caue̓ꝓponat. ℟º non ī gr̄a ꝯſtitutꝰ pt̄vitare oīa peccata moͣrlia ſingl̓a. pt̄ eciamvitare veīalia ſed oīa ut in liº dixi.ideo pnīa de p̄teritis moͣribꝰ reqͥrit ꝓpoͣt