¶ Liber II¶ Qui. alie. l.
ai. alie. li. vel non
ꝑtis ꝓtendit̉ vſqꝫ ad illū. §. Contra. ibi incipit ſcd̓a ⁊ ꝓtendit̉ vſqꝫ ad illū. §. Nūc aūtibi tercia incipit ⁊ ꝓtendit̉ vſqꝫ in fi. ti. Pone igit̉ ſic ca. In pͥma ꝑte dicit iuſti. p̄miitēdo ea de qͥbꝰ intēdit h̓ tractare: qꝛ aliqn̄ accidit ꝙ ille qͥ dn̄s eſt rei dn̄ium tn̄ eiuſdē rei īaliū tranſferre nō poſſit. ⁊ in caſu ꝯuerſo ſimil̓r qn̄qꝫ accidit vt ille qͥ dn̄s nō eſt ptāteꝫtn̄ dn̄iuꝫ trāſferēdi in aliū habet. ⁊ hec in pͥma ꝑte vſqꝫ ad illū. §. Nam dotale. Hic incipit pͥma ꝑticula ſcd̓e ꝑtis pͥn. in qua ſic ꝓcedit. Primo ponit ca. in qͦ dn̄s nō pōt alienare. ſcd̓o aſſignat cauſā qͣre ꝓhibet̉ alienare. vicꝫ qꝛ lex iulia ꝓbibꝫ. ⁊ corrigit̉ lex iuliain duobꝰ caſibꝰ. pͥmo circa ꝓhibitōem alienatōis quā in certo loco ꝯcluſit. ⁊ ſcd̓o in ꝑmiſſione alienatōis quā lex iulia ꝯſentiente muliere fieri ꝑmiſit. ⁊ poſtea aſſignat rōnē qͣre corrigit̉ lex illa iulia circa ꝑmiſſionēalienatōis. Po. igr̄ ſic caſū. Dn̄e vos dixiſtis mihi. sͣ. ꝙ dn̄s rei aliqn̄ rē aliena. nō p̄tponatꝭ mihi exemplū d̓ hͦ. Ad hͦ rn̄. Amiceecce maritus lꝫ dn̄s ſit p̄dij dotalis tn̄ īuita muliere p̄diū ſibi in doteꝫ datū ꝑ. l. iul̓. defundo alienare ꝓhibet̉ ⁊ ypothecas eaꝝ rerū que volente etiā ml̓iere fiebāt quā. l. iul̓.ꝑ ꝯſtitutionē noſtrā correximꝰ ⁊ in meliorēſtatū deduximꝰ. Cū em̄ ꝓhibitio. l. iul̓. tātūmodo in rebꝰ īmobilibꝰ ytalicis locū habebat. ⁊ alienatōes rerū dotaliū ſꝫ etiā in oī q̄inuita ml̓iere fiebat inhibebat vtriqꝫ remediū adhibuimꝰ. ⁊ ſtatuimꝰ vt nō ſolū in italia interdicta ſit alienatio vl̓ obligatio rerūdotaliū. ſed etiā in oī ꝓuincia q̄ romano ſb̓iecta eſt imꝑio. ⁊ nō ſolū modo īuita ml̓ierelocū habeat hmōi ꝓhibitio ſꝫ etiā neqꝫ alienatio vl̓ obligatio lꝫ de ꝯſenſu ml̓ierꝭ factafuerit robur obtineat. ⁊ hoc ideo ſtatuimne fragilitas ſexꝰ ml̓ieris q̄ de facili ad ꝯſentiendū alienatōi ꝑ blāditias mariti poſſit īduci ī ꝑniciē ſubſtātie ml̓ieꝝ videat̉ ꝯuerti⁊ hec in pͥma ꝑte ſcd̓e ꝑtis pͥn. vſqꝫ ad illū. §Ecōtra aūt. Hic incipit ſcd̓a ꝑticula ſcd̓e ꝑtis pͥn. in qͣ ſic po. ca. Dn̄e iā vidi ca. in quodn̄s alienare nō poſſit. Pro deo ponatꝭ mihi exemplū qn̄ nō dn̄s dn̄ium rei in aliumtrāſferre pōt. Ad hͦ rn̄. amice Licet creditornō ſit dn̄s rei obligate tn̄ ſi ipſe pignꝰ ex pacto vl̓ lege alienauerit dn̄ium eiꝰ in aliū trāſfert. ſꝫ forſan in pͥmo caſu vicꝫ qn̄ ex pacto
ſibi facto a debitore pignus alienat. videt̉hoc fieri qꝛ volūtate debitoris intelligit̉ pignꝰ alienare. qꝛ debitor ab initio ꝯtractꝰ pactū fecit vt liceret creditori pignꝰ vēdere ſi īfra tp̄us ſtatutū nō ſolueret̉. ⁊ ita ī caſu iſtopotiꝰ ex pacto ⁊ volūta. deb. videt̉ dn̄iuꝫ trāſlatū qͣꝫ ex facto ſiue traditōe ipſiꝰ creditorisſꝫ certe nō ſolū in eo caſu qn̄ pactū d̓ diſtrahendo pignore a debitore interpoſitū eſt lꝫcreditori vendēti dn̄ium pignoris in aliumtranſferre ſꝫ etiā qn̄ auctoritate legꝭ pignuſdiſtrahit̉. Ne gͦ creditores ius ſuū ꝓſeqͥ diutiꝰ impedirent̉ ⁊ etiā ne debitores nimis cito rerū ſuaꝝ dn̄ium amittāt. nr̄a ꝯſtitutiōevtriqꝫ ꝑti ꝓſpectū eſt ⁊ ꝑ eandē ꝯſtitutiōemcertus modus ē inuētus ꝑ quē qͥdē moduꝫpignoꝝ diſtractio poſſit ꝓcedere. cuiꝰ ꝯſtitutōis tenore vtriuſqꝫ ꝑtis indēnitati in eocaſu qn̄ pactū de diſtrahēdo nō interceſſitſufficiēter ⁊ ābūdē ꝑmiſſū eſt. ⁊ hec in ſcd̓a ꝑticula ſcd̓e ꝑtis pͥn. vſꝫ ad illū. §. Nūc auteꝫHic incipit tercia ꝑticula ſcd̓e ꝑtꝭ pͥn. ī quaſic po. ca. Dn̄e iā vidi caſū in qͦ dn̄s alienare nō poteſt. nunqͥd ſūt plures caſus in qͥbꝰdn̄s rei ſue alienāde ptātē nō hꝫ. Et rn̄d. ꝙſic. qꝛ neqꝫ pupilli neqꝫ pupille ſine tutorꝭ auctoritate vllā rē alienare pn̄t lꝫ dn̄i reꝝ ſuaꝝcenſeant̉. vn̄ ſi pupillus alicui mutuā pecuniā tutoris aucͣte nō interueniente dederit.obligatōeꝫ mutui nō ꝯtrahit. ⁊ hͦ ideo qꝛ pecuniā quā mutuo dat accipientis non fuitvn̄ ſi numi a pupillo ſine tutoris auc̄te mutuo dati extent vēdicari poterūt. ſi tn̄ ip̄e qͥnūmos a pupillo mutuo acceꝑit eoſdē bona fide ꝯſumpſerit ad exhibendū cū eo agipoterit. Et lꝫ dixerim tibi ꝙ neqꝫ pupillusneqꝫ pupilla rei ſue dn̄ium ſine tutore ī aliūtrāſferre poſſit. ecōuerſo tn̄ oēs res vicꝫ taꝫmobiles qͣꝫ īmobiles ſine tu. pupillo vel pupille dari pn̄t. ita vicꝫ ꝙ dn̄iuꝫ in eos tranſferat̉. ⁊ ideo ſi debitor pupilio vl̓ pupille debitū ſoluerit. neceſſaria ē ei tutoris auctoritas. Si em̄ ſine tutoris auc̄te pupillo vl̓ pupille ſoluerit. bn̄ficiū liberatōis nō ꝯſequet̉ſꝫ hͦ euidentiſſima rōe in nr̄a ꝯſtitutōe quāad ceſariēſes aduocatos ꝓmulgauimꝰ ſtatutū eſt. in qͣ quidē ꝯſtitutōe diſpoſitū ē itademū licere tutori vl̓ curatori debitorē pupillarē ſoluere. ſi primū ſine iudicio ⁊ ſine oīdā nō ſportulaꝝ ⁊ ſine qͣlibet mercede tabu
E3