Primus
ex hoīe. Ęqualitatē .n. quā inuiolabil̓ habet deitaſ. nō corrupit hūanitaſ. ⁊ creatorꝭad creaturā deſcēſio credētiū eſt ad ęt̓naſubuectio Beda ī omel̓. ſuꝑ pͥncipiū Iohanis. Ob hͦ .n. ꝟbū caro factū eſt .i. deꝰ hō factꝰ ē. vt ꝑ cogͣtū nob̓ hoīshabitū nob̓ ꝯu̓ſando ꝯgruere. noſ alloq̄ndo inſtruere. nob̓ vidēdi viā p̨̄bere. ꝓ nob̓ꝯͣ hoſtē ꝯfligere. nr̄aꝫ mortē moriēdo ac reſurgēdo poſſet deſtruere. ꝑ coęt̓nā vere pr̄idīnitatē nos interiꝰ viuificando ad dinaſuſtolleret. remiſſionē nob̓ pctōꝝ parit̓ acſpūſſctī dona ꝯcede̓t. ⁊ pꝰ bonoꝝ ꝑfectionem operū nō ſoluꝫ nos ad hūanitatꝭ ſuęclaritatē vidēdā ꝑduce̓t. ſꝫ ⁊ incōmutabilem nob̓ eēntiā ſuę dīnitatꝭ oſtēderet.Ꝙ deꝰ hō factꝰ ē vt hoīeꝫ lapſuꝫerigeret. Augꝰ d̓ ciuita. dei. libro¶ Capitulum XIXxiiij.Rimꝰ hō fuit ī duplici papradiſo. viuebatqꝫ ẜm deū in paradiſo corꝑali ꝓpt̓ bona corꝑis.⁊ ī ſpūali ꝓpt̓ bona mētꝭ. Gregꝰ ī moral̓. li. viij. Ad hͦ .n. hō ꝯditus fuerat. vtſtatim mēte in arce cōtēplationis ſe erigeret. ⁊ nulla hūc corruptio a ſui conditorisamore declinaret. Sꝫ cū ab ingenita ſtandi ſoliditate volūtatꝭ pedē ad culpā mouit. a dilectiōe ꝯditorꝭ in ſemetipſū ꝓtinuſcecidit. Sꝫ amorē dei deſerēs. verā .ſ. ſtationis arcē. nec ī ſe ꝯſiſte̓ potuit. qꝛ lubricemutabilitatꝭ impulſu infra ſe ꝑ corruptionē defligat. Ide in. li. xviij. Auxit vere reatū culpę ſequētꝭ p̨̄coniū gl̓ię p̨̄cedētꝭ.Nā vniuſcuiuſqꝫ caſus tāto maiorꝭ ē criminiſ. qͣnto pͥuſqͣꝫ caderet maiorꝭ potuit eēꝟtutꝭ Bern̄. ſuꝑ Can̄. omel̓. xxxvQm̄ igit̉ hō cū in honore eēt nō intellexitſeipſū iumētꝭ inſipiētibus aſſimilauit. Degrege facta ē egregia creatura. putoqꝫ ſiloqͥ fas eēt. dicerēt iumēta: Ecce Adā factus ē qͣſi vnꝰ ex nob̓. Hīc ē ꝙ pāis angeloꝝ factꝰ ē fęnū in p̨̄ſepio poſituꝫ. nobiſqꝫtanqͣꝫ iumētꝭ appoſitū. Verbuꝫ qͥppe carofactū ē. ⁊ oīs caro fęnū. Itaqꝫ cibꝰ homīshoīe ī pecꝰ mutato ſe mutauit ī pabulū pe-
coris. Heu triſtis ⁊ lachrymoſa mutatio.vt hō ꝑadiſi accola. t̓rę dn̄s. cęli ciuis. deidomeſticus. frat̓ btōꝝ ſpūum ⁊ cęleſtiumcoheres ꝟtutū repētina ſe ꝯu̓ſiōe īuenerit.⁊ ꝓpt̓ infirmitatē iacētē ī ſtabulo. ⁊ ꝓpt̓ pecorinā ſil̓itudinē īdigētē fęno. ⁊ ꝓpt̓indomitā feritatē alligatū p̨̄ſepio. ſic̄ ſcpͥtū eſt:In chamo ⁊ freno maxillas eoꝝ ꝯſtringeq nō approximāt ad te. Agͦſce tn̄ o bos poſſeſſorē tuū. ⁊ tu aſine p̨̄ſepe dn̄i tui Cogͦſcepecꝰ quē nō cogͦuiſti hō. adora in ſtabuloquē fugiebas ī ꝑadiſo. honora p̨̄ſepiū cuius ꝯtēpſiſti imperiū. Comede fęnū queꝫfaſtidiſti panē angelorū.Ꝙ vt famelicū vtroqꝫ ſenſu ex ſereficeret. Hugo ī libro de ſpū etCap.anima.XXUo qͥdē ſūt ī hoīe ſenſusvnꝰ interior. alt̓ exterior. ⁊ vterqꝫdonū ſuū hꝫ in qͦ reficit̉. Senſusīterior reficit̉ in ꝯtēplatiōe dīnitatꝭ. Exterior ī ꝯtēplatiōe hūanitatꝭ. Propt̓ hͦ eniꝫdeꝰ factꝰ ē hō vt ī ſe totū hoīeꝫ btīficaret.⁊ tota ꝯu̓ſio hoīs eēt ad ipſū. totaqꝫ dilectio curreret ī ipſū. cū ⁊ a ſenſu carnis videret̉ ꝑ carneꝫ. ⁊ a ſenſu mētꝭ ꝑ deitatꝭ ꝯtēplationē. Hoc erat totū hoīs bonū vt ſiueīgrederet̉ ſiue egrederet̉. in factore ſuo paſcūa īueniret. videlicet forꝭ ī carne ſaluatoris. ⁊ intꝰ ī deitate creatorꝭ. Nā ꝑdito bono qd̓ intꝰ erat. egreſſa ē aīa ad bona aliena q̨̄ forꝭ erāt. ⁊ pactū fec̄ cūdilectiōibꝰ ſęcūli. reqͥeſcēs ſuꝑ illas. nō attēdēs abſentiāboni ſui interiorꝭ. eo ꝙ ſuas ꝯſolatiōes cerneret ī bonis aliēis ¶ Augꝰ omel̓. ij. Irruerat igit̉ hoī qͣſi puluis ī oculū ⁊ vide̓ lucem nō poterat. De pulue̓ cęcatꝰ es hō. depulue̓ ſanarꝭ. caro te excęcauerat. caro te ſanat ¶ Ide in quodā ſermōe Adhęreſce igit̉ hō medicamēto tuo. Nō poteraſvidere deū. poteras hoīeꝫ. deꝰ hō factꝰ ē vtī veno t̓ eēt. ⁊ qd̓ videres ⁊ quod crederes.Bern̄. ſuꝑ Can̄. omel. xx. Ego hācarbitror p̨̄cipuaꝫ īuiſibili deo fuiſſe cāꝫ ꝙvoluit ī carne videri ⁊ cū hominibꝰ homoconuerſari. vt hoīuꝫ carnalium qui videlicet niſi carnaliter amare non poterāt. pͥmo