his q̄ iunt iuriſditionis. ar. eoꝝ. qͥ. sͣ. di.xi. qn̄ ꝗs ē ſuſpēſus a pōtificalibꝰ Autſimpl̓r ꝗs ē ſuſpēſus ad ordīe: ⁊ tc̄ dicere ꝑꝑ qͣꝫdā ꝯn̄aꝫ ꝙ cēſet̉ ſcē ſuſpēſioab oībꝰ q̄ ſunt fūdata ſuꝑ ordinē. vt aiuriſditōe ſpūali ⁊ oībꝰ ſil̓ibꝰ. aut ꝗs ēſuſpēſus ab ofſō: ⁊ cēſet directe ſuſpēius a iuriſditōe ſpūali ⁊ facultate eligēdi ⁊ ꝯferēdi bn̄ſicia ꝑqͣꝫdā ꝯn̄aꝫ. qꝛ. ātde an. in cle. cupiētes. de pe. pōit diſtintiōe Gaſ. d̓ cal. ꝙ aut ꝗs ē ſuſpēſus abonfō: aut bn̄ficio: aut vtroqꝫ. Si a bn̄ficio ſiue a iure. ſiue ab hoīe nō ē ſuſpeſus ab offō. qꝛ oſfm̄ nō eſt acceſſoriumad bn̄ficiū. lꝫ eꝯͣ ſi eſt ſuſpēſus ab offōaut ꝑ dictionē taxatiuā tm̄. aut ſimpl̓rPrio caſu planū eſt ꝙ nō eſt ſuſpēſusa bn̄ficio cū rm̄ ſit ſuſpēſus ab offō. qꝛhoc inie ꝓmulgatio voluit. Si aūt eſtſuſpēſus ſimpl̓r ab officio: aut hͦ ē abhoīe: aut a iur̄: ſi a iur̄ autꝑꝑ crien. autꝑꝑ iſamiā vel ꝯtumaciā. Si ꝑꝑ crimērūc puto ꝙ ſuſpēſus ab offō ſit ſuſpēſus etiā a beneficio. vt. c. eos. ⁊.c. ſiꝗs ſacerdotū. lxxxi. di. Si aūt ꝑꝑ infamiaꝫvel ꝯtumaciā ſit ſuſpēſus ab offo: nō ēiuſpēſus a bn̄ficio. vt in. c. preſbyter. fia plebe. ij. q. v. Si aūt ab hoīe: eſt ſuſpēſus ab officio. Si hoc eſt ꝑꝑ crimēgraue. tūc eſt ſuſpenſus etiā a bn̄ficio.Si aūt ꝑꝑ crimen leue: vel etiā ꝑꝑ īfamiam vel ꝯtumaciā nō eſt ſuſpēſus abn̄ficio. Si eſt ſuſpēſus ab vtroqꝫ: authͦ eſt ꝑ dictionē. et. ⁊ tūc planū ē. aut ꝑdictionē. vel. ⁊ tūc puto tal̓ ſnīa nō vꝫꝑꝑ īcertitudinē ẜm Goſ. h̓ ille. Inno.ai dic̄ ſimpl̓r ꝙ ſuſpēſꝰ ab offō tm̄ nōdꝫ ꝑcipere frucius bn̄ficioꝝ ꝑ. c. paſtoralis. de ap. Sꝫ Ho. hoc intelligit qn̄ ēſuſpenius pro graui cā. Secus ſi pro leui vel infamia. ⁊ nō eſt cōtumax.z ¶ Sꝫ q̄rit̉ de notabili. q. Quis poſſitabſolue̓ a p̄dcā ſuſpēſiōe. Pa. ī cle. monaſterioꝝ. d̓ re. ec. nō alie. dic̄ ꝙ aut papa pōit pena ſuſpēnōis vl̓ īterdicti ꝑꝑꝯtūaciā canonē ꝯdēdo: ⁊ tūc putat ꝙiferior poſſit abſolue̓ ex. d̓ ſen. exc. nup.niſi ip̄e papa ſibi reẜuet abſol̓onē: velalteri exp̄ſſe ⁊ d̓terīate ꝑſone. hͦ tenent427Ug. goſ. Inn. Ber. ⁊ Io. ī gl. xi. q. iij. ſiīimicꝰ ⁊ xvi. q. vij. ſiꝗs. ⁊ hō. Idē iudiciū ē ſi ꝯſtōnē īferioris apꝓbat ⁊ ꝯfitmat. d̓ iſti. ex freq̄ntibꝰ. Plꝰ .n. n̄ oꝑatꝯfirmare qͣꝫ ꝯdere ſnīaꝫ ⁊ hͦ niſi alterireẜuet̉ abl̓o. Si ꝟo pena ſuſpēſiōis ⁊hmōi ſit ꝑ iniaꝫ ab hoīe: tūc ligās dꝫabſolue̓: n̄ iſerior. ex. d̓ offi. or. cū ab eccl̓iaꝝ. ſaluo cau. c. paſto. e. ti. Idē tꝫ gui.in ſpe. Idē Pr̄. ī. c. tā lr̄is. de teſt. qͦ adhoc vltimū .ſ. qn̄ ē ab hoīe. Si ꝟo ſuſpēſio ſit ꝑpetua q̄ hꝫ vī pͥuatiōis n̄ hꝫlocū abl̓o: neceſſaria eſt diſpēſatio ⁊ ꝑꝯn̄s collatio: ⁊ tūc ē vide̓ antale fit crimē ī qͦ poſſit ep̄s diſpēſare vl̓ n̄. ⁊ ī primo caſu poterit ep̄s diſoēſare ⁊ ꝯcedere puta bn̄ficiū vel offm̄ qͦ ad ꝯceſſionē executiōis ordīs. In ſcd̓o caſu n̄ poterit. vide tn̄ ſingularē limitationē adp̄dicta quā facit glo. ī cle. i. de hereti. q̄vult ꝙ aut ſuſpēſio lata auctoritate iur̄hꝫ terminū ānexū ⁊ n relaxat̉ ꝑ īferiorē ne ſruſtraret̉ ipſiꝰ effectꝰ. ⁊ hoc cāuītellige gl. ī. c. cupiētes. in. ꝟ. ſuſpēſosde elec. li. vi. aut nō hꝫ tp̄s determinatn̄. ⁊ ſi ſuꝑior ſibi reẜuauit abſolutionētūc idē dicen̄. ar. d.c. nuꝑ. aut nō reſeruauit. ⁊ pōt. ar. d. c. nuꝑ. hec gl. que lꝫcōiter approbet̉: tn̄ nō plꝫ Pa. i. d. c.tā lr̄is. Iō al̓r diſtīguit ꝙ aut ſuſpēſioſit in pena: aut ī ꝯtumaciā. Prio caiuiferior n̄ p̄t ſuſpēſionē relaxe: qꝛ n̄ dꝫremitter̄ penā iffictā auctoritate iurisar. ij. q. iij. notādū. niſi forte vellet diſpēre ī caſibꝰ ſibi ꝯceſſis luxta māꝫ. at ſi cl̓ci. d̓ iudi. Nec ob. d. c. nuꝑ. qꝛ loꝗtur inexcōicatione q̄ nō ē pena: ſꝫ medicina:nec ē ꝑpetua: ſꝫ ſert̉ ſub qͣdā ꝯditiōe tacita donec ſatiſfecerit. vn̄ ep̄s relaxādocū ſatiſfactiōe nil noui fac̄: ſꝫ potiꝰ iuscōe exeꝗt̉: ſꝫ ī cāu nr̄o remitteret penā.⁊ paris ſt̓ quē ſuſpēdere ꝑꝑ d̓liciū ppetuo vl̓ ſimpl̓r vt ex. d̓ ꝯſti. ex lr̄is. Siꝟo fuitſcā ſuſpēſio ꝑꝑ ꝯtūaciā: tūc ꝓcedit eꝗꝑatꝭ ad excōicationē. ⁊ ꝑ hͦ dicoInn. n̄ bn̄ dicer̄ ī. c. ij. de ſolu. ꝗ ſimpl̓ridē ſentit eē īſuſpēſiōe: qd̓ ī excōication. ⁊ intellige īferiorē in caſibꝰ p̄dictis poſſe abſoluere qn̄ excōicatio velAAS
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten