hoc nō cogitabat: tūc aut excepiſſet ſicogitaſſꝫ: ⁊ tūc n̄ tn̄r ſi āt n̄ excepiſſettūc tn̄r ẜꝫ illū mōuꝫ qͦ fuiſſꝫ eiꝰ ītētiō.¶ Utꝝ ille ꝗ vouit ingredi rl̓ionē tn̄ribi ꝑpetuo remaner̄. ℟. ẜꝫ Tho. ſi vouēs itēdit ſe obligar̄ n̄ ſolū ad īgreſſūrl̓ionis: ſꝫ ad ꝑpetuo ibi manēdū tn̄rꝑpetuo ibi remāere ſi āt ītēdit ſe obligar̄ ſolū qͦ ad īgreſſū cās excipiēdi cūlibertate remanēdi vl̓ n̄ māifeſtū ē ꝙremaner̄ nō tn̄r. Si āt ī vouēdo de hͦnihil cogitauit: vr̄ obligari ad īgreſſūẜꝫ formā iur̄. q̄ eſt vt īgrediēti det̉ ānꝰꝓbatiōis. vn̄ nō tn̄t ibi ꝑmanere. ſi tn̄tali ītentōe ītraret: vt ſtatī exiret nō vr̄ſatiſiactō voto: qꝛ ī vouēdo hoc nō intendebat. ⁊ iō tenetur vt ſalteꝫ velit experiti: an ei expediat manere.2 Eligio. iiij. quo ad trāſitū ad aliā.i ¶ Utꝝ liceat trāſire de religiōe ad aliā℟. ẜꝫ Tho. ẜa ẜe. q. vltia. trāſire d̓ vnareligiōe ad aliā. niſi ꝑꝑ magnā vtilitateꝫ vel neceſſitatē. n̄ eſt laudabile: tū qꝛex hͦ plerūqꝫ ſcādalizāt̉ illi ꝗ reliquūt̉tū ēt qꝛ faciliꝰ aliꝗs ꝓficit ī rl̓ione quāꝯſueuit: qͣꝫ i illa quā n̄ ꝯſueuit: ceterisparibꝰ. p̄t tn̄ aliꝗs laudabil̓r trāſire d̓vna religiōe ad aliā triplici ex cā. priaex zelo ꝑfectioris rl̓ionis ī qͣ n̄ attēdit̉excellētia ẜꝫ ſolā artitudinē vite. ſꝫ pͥncipal̓r ẜꝫ illd̓ ad qd̓ religio ordinat̉ ⁊ꝯn̄r ẜꝫ diſcretioneꝫ obẜuātiaꝝ fini ꝓportiōataꝝ. Scd̓o cā ꝑꝑ declinatōꝫ religiōis a debita ꝓfeſſiōe ẜꝫ quā fueritiſtituta. tertia cā ꝑꝑ īfirmitatē vl̓ debilitatē: ex qͣ īterdū ꝓuenit ꝙ n̄ p̄t aliꝗsartioris rl̓ionis ſtatuta ẜuare ꝗ poſſetſtatuta latoris ẜuare et l hͦ cāu neceſſaria eſt diſpēſatiio. In ẜa ēt eſt neceſſariū ſuꝑioris iudciū ī pria aūt: an reꝗrat̉ lnīa ſuꝑioris pa. i. c. lꝫ de reg. dicitꝙ ad hͦ vt religioſus licite poſſit trāſit̉ad aliā religiōeꝫ duo reꝗrūt̉. Prīo ꝙreligio ſit ſtrictior. Scd̓o ꝙ n̄ trāieantex temeritate vl̓ leuitate: ſꝫ zelo ſtricitoris vite. Nō ergo lꝫ trāſire ī odiū pͥmip̄lati ad religioneꝫ ſtrictiorem. Tertioextrinſecus reꝗritur vt petat licentiaꝫtrauſeundi a prelato ſuo.359¶ Sꝫ q̄rit̉. Pone dubitat̉ an religio ⁊ad quā trāſitꝰ ſit ſit ſtrictior: ꝗs hēbitiudicare. ℟. Pa. ꝙ nō ſtat̉ ꝟbo volentis trāſire: nec p̄lati denegātis. ſꝫ ſuꝑioris iudiciū eſt reꝗredū. Et dicit Inn.illo cāu dici ſuꝑiorē illū ad quē appellaret̉ ſi religioſus grauaret̉. Nō .n. ẜmeū dꝫ ꝓprius p̄latꝰ eē iudex in cā ſua.Et nota. bn̄ ex iſto dicto: ꝙ vbi orit̉ cōtentio ſter religioſum ⁊ ſuꝑiorem ſuūnō debet ſuꝑior eſſe iudex in cā ſuamdꝫ adiri ſuperior immediatus.¶ Quid ſi p̄latꝰ deneget: vel nō rn̄deat 3ſeu allegat cām denegatiōis iniuſtam℟. Pa. ẜm Inn. ꝙ in his caſibꝰ ⁊ ſil̓ibus pōt ſubditꝰ īcōtinēti trāſire nō expeccato alio tꝑe: exquo ꝯſtat de ꝑpetuadenegatōe p̄lati. Sꝫ ſi platꝰ all̓aret aliquā iuſtā cāꝫ vl̓ ꝟiſileꝫ denegādi lnienō dꝫ ſb̓ditꝰ trāſire: ſꝫ iſtare apd̓ ſuꝑiorem vt decernat an p̄latꝰ hēat iuſtamcauſam denegandi.¶ Quid aūt ſi trāſiuit ad aliā nō peti 4ta lnīa: an ſit reuocadus. Glo. in. d. c. lꝫdicit ꝙ repeti poſſit: tn̄ ſi nō repetiturreuocādus n̄ eſt ex qͦ iuſta cā motꝰ trāſiuit. Idē Goſ. Pe. ⁊ ab. ſꝫ ꝯͣriū tꝫ gl.i. c. ītelleximꝰ de eta. ⁊ qͣ. Idem Ho. ⁊Io. an. ⁊ cōiter moderniores p̄ter Cal.Et pa. tꝫ hāc vltimā opi .ſ. ꝙ ſit reuocādus: hac rōe fundata ex tex. Nā texdicit petēdā eē lnīaꝫ: ne bonū obīe ꝯtēnere videat̉ Si gͦ ex n̄ poſtulata lnīa p̄iumit̉ ꝯtēnere bonū obie. gͦ nō p̄t diciꝙ iſtinctu .i. .ſ. trāſierit: ſꝫ potiꝰ p̄iumit̉ꝙ cā leuitatis. Cōclude gͦ iſtū reuocandū ad monaūeriū. Et ex p̄dicis ⁊ extex. nota ꝙ vbi ī aliqͦ actu reꝗͥrit̉ lnianō ſufficit petere ex poſt ſcō ſꝫ dꝫ petia pͥncipio. qd̓ noͣ: qꝛ ſac̄ ad multa hn̄stn̄ petere ꝯſiliū: dꝫ debito tꝑe expectare rn̄ſuꝫ. de qͦ vide. sͣ. Cōſiliuꝫ. §. v.¶ Quid aūt ſi ex illo trāſitū infamat̉ Spͥmū monaſteriū. ℟. pa. ẜm doc. ꝙ ſiextrāſitū iſtiꝰ grauiter lederetur vel īfamaretur pͥmū mōaſteriū: dꝫ reſtituiꝰ ūmo mōaſterio. ꝓ hoc tex. ī. d. c. lꝫ in ꝟ.in iacturā ⁊c. Nā ſi eccl̓ia petit reſtitutionem cū grauiter leditur in tꝑalibus337
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten