5¶ Que ſūt illa que nō ſūt de ſubſtantia. ℟. ẜꝫ Ray. expreſſū ē ꝙ nō ē de ſb̓ſtantia tp̄s ordīationū. extra de tē. or.ſane itē nec etas ordinādi. lxxvij. diſt.ſubdiaconus. itē nec vnctio. extra de ſacra vnc. c. i. ⁊ de ſacra. itē. c. i. itē. ꝙ ordinandus in preſbyterū vel diaconuꝫrecipiat ipoſitionē manus ep̄i. extra d̓ſacra. nō ite. c. fi. Ite ꝙ ordo recipiat̉a ꝓprio ep̄o: vel ꝙ non recipiat quisoēs ordīes ſimul: ſed ẜuatis debitis interſticijs. extra de tem. or. qd̓ trāſlationem. ⁊ lr̄as. ⁊. c. ix. q. ij. lugdonēſis. ⁊ẜm Hoſt. ⁊. Hu. ⁊. ꝟꝟ. nō ē de ſb̓a: ꝙordinās ⁊ ordinādus ſint ieiuni. ⁊ hoccōiter tenet̉. Sūt alia de ꝗbꝰ neſcit̉: anſint de ſb̓a vel ne vt miſſa: tn̄ vr̄ cōiusꝙ nō ſit de ſb̓a vt notat̉ ꝑ doc. in. c. ꝙſic̄ de elec. Itē no. ꝙ vbi diuiſi ⁊ diuerſi ſunt actꝰ nō ē iterādū: ſꝫ ſupplēdū. ſicut in ordinatōe ſacerdotis. Aliꝰ actꝰeſt tenere manꝰ ſupra caput. Alius eidare calicē ⁊ patenā: quoꝝ ſi aliꝗd defuerit ltime factū: nō ē poſtea iterādū.Quidā tn̄ dicūt ꝙ hec duo .ſ. de calice⁊ patena: nō ſūt ſupplēda: qꝛ nō ſuntde ſb̓a: tn̄ ſecuriꝰ eſt ſupplere. de h̓. jͣ.Itē ſi pars alicuiꝰ or̄onis omiſſa eēt: acapite incohāda foret. ẜꝫ qͦſdā tn̄ in ordinibꝰ multe or̄one pn̄t eē ꝗ nō ſūt d̓ſubſtātia ordīs. vn̄ ſi talis ordo ltīmecollatꝰ eēt: nō ꝑꝑ hoc reiteraretur. Itēſi tm̄ vna manꝰ inuncta ē poſtea ſoliꝰalteriꝰ manꝰ inūctio ſupplenda eſt. ⁊vbi ī or̄onibꝰ dr̄ manꝰ ī plurali. dicetur manꝰ ī ſingl̓ari. ⁊ ſi ē ſaca vnctioin aliqͦ ⁊ nō dicta or̄o. vel ecōuerſo repetēdū erit vtrūqꝫ. qꝛ actꝰ nō iūt diuiſi. cū in or̄onibꝰ fiat mētio de vnctiōeItē ꝙ omiſſū eſt dꝫ ſuppleri ꝑ eū ꝗ ordinauit. Qd̓ ſi fieri nō pōt ꝑ aliū ſuꝑpleri pōt. Itē ſi ep̄s ordinādo ex infirmitate deficiat. ꝑ eū poſtea vel ꝑ aliūincohabit̉ vbi ipſe dimiſerat. niſi ſintaliqͣ coherētia. vt vnctio ⁊ or̄o vt dēmeſt vel niſi vnꝰ ſit actꝰ. vt pꝫ in formaconſecrationis euchariſtie. ⁊ in formabaptiſmi cuius parte iam dicta ſi defi2xiciat miniſter ꝑ alium reincipitur for-318ma in baptiſmo ⁊ in miſſa ab illo loco ꝗ predie ⁊c. Item quod dictum eſtomiſſum caute ſuppleri. Hoſt. dicit. ꝙfiat ſuplectio tempore ordinationis. ⁊veniat patiens defectū qͣſi miniſtransep̄o nō erit ītētio ep̄i: nec ipſius ꝙ or̄ones ſuꝑ ip̄m iterent̉. Et cū venerit ep̄sad id qd̓ omiſſum eſt ſuppleat: vt pōtfieri vltio poſt alios eiuſdem ordīs vtmagis celet̓. Pōt ēt ep̄s ei dicere: vade ⁊ porta mihi librū: vel aliā rem: qͣſicredit circūſtātes: ꝙ ꝑꝑ mādatū ſibiiniunctū īpoſuerit manū: vel ēt in capella ſua paticis vocatis pͥuatim poterit ordīes celebrar̄: qͦuiqꝫ aūt h̓ ſupplemētū receperit executōeꝫ ſuſcepti ordinis nō hēbit. lij. di. ſollicitudo. ⁊ extrade ſacra. itē. c. i. ⁊ ibi glo.Rdo. iij. quo ad caracterem.¶ Utrū ī qͦlibet ordīe īprimat̉ ſpālis 1caracter. Et an caract̓ vniꝰ ordīs preſupponat caracterē alteriꝰ ordīs. ℟ ẜꝫTho. di. xxiiij. in qͣrto. In qͦlibꝫ ordīeſic̄ ꝯfert̉ ſpālis ptās: ita imprimit̉ ſpālis caracter: nec caracter vniꝰ ordīs p̄ſuppōit caracterē alteriꝰ. Naꝫ receptoordīe poſteriori ⁊ pretermiſſo p̄cedētinō ꝑꝑ hoc dꝫ reordiari ī ipſo poſteriori. extra de cle. ꝑ ſal. ꝓmo. c. vnico. Dehoc vide. sͣ. Diſpēſatio. §. ix. ⁊ .x.¶ Utꝝ an̄ caracterē ordīs p̄exigat̉ ca 2racter. baptiſmi ⁊ ꝯfirmatiōis. ℟. ẜmTho. vbi. sͣ. Caract̓ baptiſmi p̄exigit̉de neceſſitate qꝛ ē fūdam̄tū oīuꝫ ſacrorū. extra de preſbytero nō bay. c. i. ⁊. c.veniens. Sꝫ caracter ꝯfirmatōis n̄ exigit̉ de neceſſitate: qꝛ ſine illo recipit ꝗscaracterē ordīs: tn̄ de ꝯgruo p̄exigit̉.¶ In qͦ actu īprimit̉ caracter ī ſingulis ordībꝰ. ℟. ẜꝫ Tho. ſacerdotal̓ caracter impͥmit̉ qn̄ dat̉ ei ab ep̄o calix cūvino: ⁊ paterna cū hoſtia: ⁊ ſub debita forma ꝟboꝝ qꝛ tūc ꝯfert̉ ei ptās adpͥncipalē eiꝰ actū ꝗ eſt ꝯſecrare corpꝰxp̄i ⁊ ſanguinē. Et no. ẜꝫ Seo. ī qͣrto.ꝙ ſacerdos hꝫ duos actꝰ. vnū pͥncipaleꝫ ſupͣ corpꝰ xp̄i veꝝ. d̓ qͦ dc̄m ē. Aliūſecūdariū ſupra corpꝰ xp̄i myſticū. Secūdꝰ āt actꝰ depēdet a pͥmo: ſꝫ nō cō
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten