ta ī aliū medio tꝑe. ℟. Pa. ī ꝯſi. lxxxv.īcipiēte. xp̄i eiuſqꝫ mr̄is. ꝙ ſi īteruenitꝟa ī ite. reſt. vt qꝛ pͥnceps ex certa ſcīaillū reſtituit aūt qꝛ al̓r ꝯſtat de volūtate pͥncipis ꝙ voluerit actū retrahi cuꝫp̄iudicio alteriꝰ: ⁊ tūc recuꝑabit oīa ētmedio tꝑe alteri acꝗſita. al̓s ſecꝰ ſic intellige. c. qͣꝫuis. ⁊. c. ſi ꝓ te de reſcriptisli. vi. Et ibi Ge. vbi hētur ꝙ reſtō velnoua collatio illiꝰ cui iꝰ medio tꝑe fuitacꝗſitū. ⁊ addit Pa. ꝙ dicta cl̓a. ex certa ſcīa hꝫ vi cl̓e ex plenitudīe ptātis. vtvult gl. notabilis in. c. ad hec. de reẜ.l ¶ Que aūt ſit dr̄ia iter dānatū ⁊ proſcriptū. Dic ẜꝫ Bar. in. l. ſupplicij. ff. debo. dā. ꝙ dānatꝰ dr̄ ad mortē: ſꝫ ꝓſcriptus dr̄. ille cui vita reſeruatur. tn̄ ciuitas vel libertas admititur.Amnificatus Utꝝ poſſit ſibi ſecrete. ſatiſfacere. vide. jͣ. Familia. §. vi.Ebitū. Utꝝ alter ꝯiugū ſtatiꝫ ꝯͣctomr̄imonio teneat̉ ad redditionē debiti. ℟. pa. poſt gl. ī. c. ex publico de cōuer. ꝯiu. dicit ꝙ hoc ē arbitrio iudicisrelinquēdū. qꝛ lꝫ ibi papa p̄ſigat tp̄sduoꝝ mēſit̉. nō tn̄ ꝑ hoc ſtatuitur vthoc tp̄s eēt rl̓are ſpōſo volēti ītrare religionē. nā cū rl̓r det̓ ānus ad exꝑiendas auſteritates rl̓e terminꝰ ille dꝫ minui ⁊ abbreuiari ẜm circūſtatias facti⁊ ēt ꝓlōgari tn̄ de facili. nō dꝫ recedere iudex a termīo ibi ſtatuto. d̓ eo ꝟo ꝗnō aſſerrit ſe velle ītrare religiōeꝫ nullū tp̄s vr̄ ſtatutū: puto tn̄ ꝙ ltia ſit exceptio: vt tm̄ tp̄s ꝯcedatur: qͣꝫtū ſit neceſſariū ad p̄paratiōeꝫ ⁊ obſeruātiā ꝯſuetaꝝ ⁊ honeſtaꝝ ſolēnitatū. nā ẜm ꝟ ꝟ.mortal̓r peccat ꝗ an̄ bn̄dictōeꝫ nuptiarū vxorē cognoſcit ī locis vbi ē ꝯſuetūbn̄dictōeꝫ adhiberi. ⁊ hoc veꝝ vbi fieret ſin̄ diſpēſatōe ⁊ iuſta cā ⁊ idē dicitſi omittāt̉ alie ꝯſuete ſolēnitates. videde hac māͣ. jͣ. īpedimētū. i. §. ij. vide tn̄dir. li. i. vbi q̄rit nūꝗd peccet mortal̓r ꝗpoſt ꝯſenſuꝫ de pn̄ti cognoſcit vxoreꝫan̄qͣꝫ ī facie eccl̓ie diſpēſetur. ℟. ꝙ authꝫ iuſtā cāꝫ qͣre ipſaꝫ nō poſſit ducereſolēniter vt qꝛ terra eſt īterdicta: vel eſtſenex ⁊ erubeſcit forte ꝯͣhere cū tali ſolēnitate. vl̓ ē nobiliſ ⁊ accipit ignobilēvel ecōuerſo: vl̓ timet violētiā īferri ⁊hmōi: ⁊ cognoſcat eā ꝓponēs mr̄imonium ſolēnitate: impedimento ceſſante non peccat.¶ Utꝝ peccet ꝗ ſe facit īpotētē ad red:ditōeꝫ debiti. ℟. ẜꝫ Ri. ī. iiij. di. xxxij. ꝙreddere debitū ē neceſſitatꝭ: qꝛ mulierptāteꝫ ſui corꝑis n̄ hꝫ ſꝫ vir. ⁊ ecōuerſoſꝫ nc̄itatis ē n̄ negare hōini vſū licitūrei q̄ de iur̄ eſt ī ptāte ſua ī caſu tn̄ in qͦvir nō poſſꝫ vxori debitū redder̄ ſaluaīcolūitate ꝓprij corporis: debitū reddere nō tn̄r ꝗ tn̄ ſciēter reddit ſe īpotētēad reddēdū debitū mō illicito: tūc peccat mortal̓r. ſecꝰ āt ſi rōabile fuit obſequꝫ: puta ꝑ ieiuniū. ſic .n. ieiunādo nōreddit ſe totaliter īpotēteꝫ ad reddēdūdebitū qͣꝫuis minꝰ potētem ſe reddat.¶ Utꝝ actus cōiugalis ſic pcm̄. ℟. ẜm3Ri. i. iiij. di. xxxi. ꝙ ſi cōiūgunt̉ cā ſuſcipiēde ꝓlis nō peccāt. Idē̄ ſi ꝯiūgūturcā reddēdi debitū: nō ē pcm̄. ſi aūt fiatcā īcōtinētie vitāde: ri. dic̄ ꝙ opio cōior eſt pcm̄ ſaltē veniale.¶ Utꝝ aūt ꝯcūbitꝰ nō cā reddendi de 4bitū: nec ꝓlis ꝓcreāde: ſed ſaciāde libidinis ſit pctm̄ mortale. ℟. ẜm Bon̄. ⁊Ri. vbi .sͣ. ꝙ ſi tales exit fines mr̄imonij ita ꝙ hoc vellet facer̄ ēt ſi n̄ eēt ſuavxor: ⁊ talis ꝯcubitꝰ ſemꝑ ē pcm̄ mortale. ⁊ ſic cū vxore ꝯcubās dr̄ ardētioramatoꝝ. aut ſiſtit. actū vel hitu ītra fines mr̄imonij ita ꝙ nō vellet ꝯcūberecū ea. ſi nō eſſet vxor ꝓpria ⁊ talis cōcubitꝰ nō ē pem̄ mortale. excuſat̉ enī amortali ꝑꝑ mr̄imonij honeſtatē.¶ Utꝝ vir teneat̉ reddere debitū vxo 5ri nō petēti. ℟. ẜꝫ Ri. in. iiij. di. xxxij. ꝙcōiūx. nō ſolū tn̄r redder̄ qn̄ vxor exp̄ſſe petit ſꝫ ēt qn̄ ꝑ aliqͣ ſigna cōiecturatur aliter coniūx ſuū cōiugem affectarecarnalē copulā. exigere aūt ꝓprie nūquā eſt neceſſitatis: nullus enī tn̄r vtiiure ſuo qd̓ ꝓ ſe tm̄ ītroductū eſt extrade regula. ad apl̓icā. nec aliꝗs a ſuo d̓bitore ſuū debitum repetere cōpelliturnec debitū offerre: ſi eſt tale debitū qd̓nō dētur: ſi nō petatur expreſſe vel taci
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten