Druckschrift 
Pars prima (1484)
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

In quīta ꝑte gl. q̄rit an hēat locū iſte tex. ī lr̄is īpetratis ī appellatōis. dicit. qꝛ iudex appellatōisſolꝰ hꝫ cognoſce̓. Aduerte gl. ē uera ubi ſolū īpetraretur unū ℟ptum in appellatōis. qꝛ iudex a quoſꝫ iudex ad quē hꝫ cognoſcere de ualiditate appellatōis. ut ī. c. dilectus.. e. ſꝫ ſi ī appellatōis īpetrarētur diuerſa ℟pta a partibꝰ dubitaret̉ tūc de preualiditate optīe ſeruabit̉ iſte tex. ad. c. bone de cōfir.uti. Itē qꝛ iſte tex. diſtinguit int̓ cām appellatōiscām pͥncipalē. ergo gn̄al̓r dꝫ obſeruari ubicūqꝫ dubitat̉ de reuocatōne ℟ptoꝝ. xviiij. di. ſi romanoꝝ. c.ſolite.. de maͣ. obe. Sexto ultīo glo. queritquid hodie ꝓcedat deciſio hꝰ. c. dubitādi ē ꝓpt̓c. ut debitus.. de appel. dicit glo. hꝫ hodie locūre ītegra per illū tex. Dicit Io. an. meliꝰ dixiſſꝫ re ītegra. ſꝫ dic quilibet habuit bonū intellectū.ſi teneremus. c. ut debitꝰ. ſtandū ſit hodie pn̄tatōi ſecuta citatōe date.. c. haberet locū re integra. qꝛ ille eēt iudex qui prīo face̓t citatiōeꝫ. ſꝫ ſi negociū eēt integrū. puta qꝛ ꝓceſſus eēt īchoatus coraꝫprīs. poſtmodū īpetrarent̉ ſcd̓e faciētes mentioneꝫde ꝓceſſu primaꝝ. ſꝫ reuocet̉ ī dubiū utruꝫ ſcd̓e ſintſurrepticie. tūc ſr̄ hoc dubio pōt ſeruari iſte tex. dic ēt re integra pōt ſeruari iſtud. c. tenēdo dcā. c.plerunqꝫ. c. ſi aūt. non ſunt ex toto correcta. quodic ut dixi in. c. j.. e. Iteꝫ tenēdo ſint correcta pōtſeruari ſi utriqꝫ iudices ꝯcurrent ī citatōe itaret locum preuentio ex predictis hēs clariſſime intellectū huius. c. glo. Ultra p̄dicta ad maiorē d̓claratōem quero. nūquid īdiſtincte dato dubio reuocatōis lr̄aꝝ ſit locus huic. c. ītm̄ alit̓ ꝓceſſus ſcūsualeat. So. Inn. alij ſcribētes multa uaria dicūt que obſcurat̉ intellectus. c. ſed ut clariſſime hēaturmaͣ ponā quinqꝫ caſus. Primꝰ qn̄ citatus iudicesalteriꝰ ℟pti ꝯꝑet aſſumit iudiciū ſuꝑ pͥncipali. necopponit de ſuo hepto. tūc indubie ē locꝰ huic. c.qꝛ ꝑs opponēdo ur̄ ſuo ℟pto renunciare qd̓ nonpōt iuxͣ noͣ. in. c. ex ꝯqueſtōe de reſti. ſpō. Itē ceſſathoc caſu huius. c. facit qd̓ dixi ī. c. ceteruꝫ.. eo.Scd̓s caſus retētis eiſdē t̓mīs ꝑs citata ꝯꝑet excipit de ſuo hpto patit̉ iudicē alteriꝰ cognoſcere dereuocatōe. hoc caſu ualet ēt ꝓceſſus lꝫ ſeruet̉ forma hꝰ. c. qꝛ ſi iudices pn̄t adinuicē ſibi deferre ī haccognitōe fortiꝰ pn̄t ꝑtes ipſe. qꝛ nil aliud dꝫ uello ſuꝑior niſi ut ꝑtes ad ꝯcordiā adducat. l. j. ff. de no. op.. facit. xxiij. q. v. ꝓdeſt. pro hoc qd̓.. dixi. noͣ.in t̓tia ꝑte glo. utriqꝫ iudices ſe hn̄t iuriſditōeꝫī hoc īcidenti lꝫ elidibilē ꝯflictū exceptōis. ad..eo. ſuꝑ lr̄is. Tertius caſus ꝑs citata ꝯparet opponit de reuocatōe ſui ſpti petit ꝓcedi ut dr̄.iſte caſus ē multū dubius. Inn. ur̄ hic uellc per ſit locus huic. c. dicit enī tūc ſeruandā formā hꝰc. utreqꝫ lr̄e ſunt iudici preſentate corā utriſqꝫ excipit̉ utriqꝫ uolunt ꝓcedere ī cognitōe. ſi aūt coraꝫalterꝭ tm̄ excipit̉ illi ſoli pn̄t cognoſce diffinire ſuꝑreuocatōe. Ad allegat. c. ſuꝑ lr̄is.. eo. Ego puto hoc dcm̄ ꝓcedere qꝛ iſte tex. dat formā ꝓcedendi de reuocatiōe lr̄aꝝ ambigit̉. ſufficit ergo ꝑs citata opponat de reuocatōe lr̄aꝝ deducat ī dubium petat ꝓcedi prout dicit̉. hoc idē ur̄ ſentire Inn.in. c. ceteꝝ.. alle. ubi dicit ſatis excipere de reuocatōne lr̄aꝝ. Et ſi admittit̉ exceptio poterit appellare.quinimo plus ibi dixit ꝑs excipiēs ēt ꝓteſtans ītendit ꝯparere niſi procedat̉ ut hic dr̄ ēt ſine appellatōe ꝯſeruat̉ illeſa. uide qd̓ ibi latiꝰ dixi. Quartus caſus retentis ciſdē termīs ꝑs citata ꝯparetexcipit de ſuo reſcripto iudices alterius īceperūt cognoſcere ſuper hac cognitione qua pendente iudicesiſtius citati citauerunt partē aduerſam que cōparuit oppoſuit de ſuis litteris. ſui iudices inceperuntde hoc cognoſcere ita iſti preuenti ſunt in hacgnitione. dubitat̉ nūqͣd iſti ſcd̓i ſūt admittēdi ī illa cognitione. iuxta formā iſtius. c. Inn. final̓r ꝯcluditſic firmās ꝯcluſiōeꝫ ꝙͣdiu alios iudices iſte articulus ē diffinitꝰ ſemꝑ dn̄t iudices alteriꝰ ℟pti admitti ī cognoſcēdo ꝙͣ ī diffiniēdo. ar.. e. ꝯtīgat. qd̓mihi plꝫ. ar. huius lr̄e. Quītus ultimꝰ caſus qn̄ utriqꝫ iudices ſe ꝓcedūt obſtantibus exceptiōibꝰutriuſqꝫ ꝑtis ſuꝑ p̄ualiditate lr̄arū ꝓcedūt ad ꝯͣriasſn̄ias. utputa qꝛ qͣlibꝫ iudex alterius Ipti excōicauitꝑtē aduerſā ꝯparetē lꝫ excipiētē. hoc caſu notant̉dic̄ Inno. dꝫ īſpici que lr̄e p̄ualēt. ẜꝫ preualidita iudicabit̉ ꝓceſſus irritus uel ualidꝰ un̄ ualebit ꝓceſſus lr̄aꝝ p̄ualētiū alioꝝ iudicū ꝓceſſus erit irritꝰ. alle. tex.. ī. c. ex lr̄is de offi. dele. uide ad qd̓ plenedixi in. c. ceterū all̓. noͣ p̄dicta qꝛ ſinc iſtis uix ītelligipōt iſte tex. In gl. deferēdū ī fi. uult ergo glo. iudices pn̄t ſibi deferre ſuꝑ īcidēti abſqꝫ ꝑtiū ꝯſēſu.tenēt cōit̉ doc. p̄t̉. Tan. Goſ. ſꝫ prīa ꝑs v̓ior ē qꝛiſte tex. dat hāc facultatē iudicibꝰ nulla de ꝑtibus hītamētione. plus dic̄ Inno. lꝫ ꝑtes ꝯſentiūt inhac delatione tn̄ ꝑs ꝯͣ cuius ẜptū iudicabit̉ poterit appellare qꝛ pōt p̄tende̓ ītereſſe iuſticiā ſuāpoterit obtine ēt corā iudicibꝰ unius ſic̄ alteriꝰ ℟pti.Hoſt. tꝫ ꝯͣriū qꝛ multū ꝓdeſt iudice hr̄e fauorabilemſaltē ī arbitrarijs. ut in. c. ꝯſuluit. offi. dele. Audio al̓ fuit ꝯſultū ẜm opi. Inno. ſꝫ mihi plus plꝫ opi.Hoſti. ſi intereſt magis hr̄e unū aliū iudicefruſtra fieret iſta ꝯtentio ē. Itē ſi pōt appellari aiudice unius ℟pti ꝓnūciauit ſuā iuriſditioneꝫ.ut ī. c. dilecti.. c. ſignificauerūt de excep. eodē dicēdū ē. Itē qꝛ a quolibet modico grauamine pōtappellari ẜm ius canonicū. ut ī. c. fi.. ap. In gl.ī vbo pl̓es ibi loco unius ſūt. ſingl̓r gl. deputati ad unū officiū ſūt oēs loco uniꝰ. ſi hn̄t ꝯuenire deputatꝭ ad alid̓ offm̄ cuꝫ illi ēt ſint loco uniusſtatur maiori ꝑti numero perſonaꝝ ſi pl̓es ſūt ī unoofficio ꝙͣ ī alio. tn̄ glo. ī fi. ur̄ hoc aliquatenꝰ limitare Uin. ml̓tū inſtat ſꝫ Cōp. cuiꝰ dcm̄ cōit̉ approbat̉ ē ueriſſimū dic̄ ſemꝑ cūdū fore ad arbitros niſi ſal maior ꝑs iudicū cuiuſlibꝫ hpti ꝯueniat. exēpluꝫ ſiſūt deputati tres iudices ī quolibꝫ Ipto ſtat̉ eoꝝdiffinitioni niſi ſaltē duo iudices uniꝰ ℟pti ꝯueniant duobꝰ alteriꝰ ℟pti. ſi habet̉ maior ꝑs cuiuſlibꝫ℟pti ꝯn̄s hēret̉ īterpretatīe ꝯſēſus oīum. qꝛ qd̓ fac̄ꝑs maior oēs face̓ uident̉ ut ī. c. j. his fi. a ma..ca. ī. l. refert̉. ff. de re. iurꝭ. aūt ſufficeret unꝰex iudicibꝰ uniꝰ ℟pti ꝯueniat tribꝰ alteriꝰ ℟pti. qꝛlꝫ caſu eēt maior ꝑs perſonaꝝ tn̄ hēt̉ maior ꝑsalteriꝰ reſcripti. ille unus nihilo reputat̉ exquomaior ꝑs illiꝰ reſcripti remāſit ī ꝯͣdictiōe. ſic limitafi. glo. al̓s male dice̓t. Et ex his hēs unū dictū multūſingulare qd̓ alibi ita bn̄ ꝓbat̉. ubi ꝯueniuntduo corꝑa ad aliqͥd explicādū ſuffic hēre maiorepartē perſonaꝝ ſꝫ requirit̉ maior ꝑs cuiuſlibꝫ corꝑis qꝛ pōt dici illa coꝑa hoc fecerīt niſi hēat̉ maior pars utriuſqꝫ. Et hoc firmat do. An. noͣbilidicto. dictū ut̄ dixi ē ueꝝ pꝫ ad ſenſū. alle.noͣ. glo. Io. an. ī. c. unico. ne ſe. ua. li. vj. ubicludit̉ ſi ep̄s capl̓m hn̄t aliꝗd age ualet actusniſi ep̄o ꝯcurrat maior ꝑs capl̓i. ſicut ſufficerctmaior ꝑs capl̓i ſine ep̄o qꝛ ueniūt ut duo coꝑa ſeꝑeta. pleniꝰ dixi ī. c. poſtulaſti. ꝯceſ. p̄bē. Idenſētit Io. an. ī alijs termīs ī. c. ſtatutū.. de elec. li. vjubi uide. ſccꝰ dic ubi ꝯuenirēt duo corꝑa ī unū ut adillū actū facerēt unū corpꝰ. tūc ſtat̉ iudicio maiorꝭpartꝭ ꝑſonarū. ita limito dcm̄ p̄cedēs. pone exēplumin ſtudio bonon̄. ubi artiſte faciūt corpꝰ ſe iuriſte ſe. qn̄qꝫ in factis ꝯcernentibꝰ ſtudiū ꝯueniūt ambe uniuerſitates. nam tunc ꝯſtituūt unā uniuerſitatē non duas ratione materie ſubiecte tunc enim ſtaretur iudicio maioris partis perſonarum hoc ſentit