pape ꝯtinꝫ hereſiꝫ ul̓ uehement̉ p̄ſumit̉ ſtatum eccl̓ieꝑturbari uel alia mala uētura nō dꝫ ſubditꝰ pare̓. qꝛdꝫ obuiare malo ⁊ nō adiuuare. qd̓ dictū ſꝑ tene mēti. Ex qͦ infert̉ ꝙ ſi prīceps mādat aliqͥd ex cuiꝰ executōe p̄ſumit̉ ſcandalū uenire ī ciuitate nō debēt ſubditꝰ parere. Itē dic ꝙ ſi prīceps mādat aliqͥd ꝯͣ deuꝫnō ē obediēdū ſibi ut ī. c. ſi dn̄s. ⁊. c. iulianꝰ. ⁊ ī. c. qͥreſiſtit. xj. q. iij. ēt ſi prīceps credat iuſte face̓ ⁊ tibi ſolinotū ſit mādatū ī ſe ꝯtine̓ peccatū. ut ꝓbat̉ ī. c. lr̄as d̓reſti. ſpol. Et ex his īfero ad. q. ponc ꝙ papa ſcribatꝓ notorie indigno ut aſſignet̉ ſibi certū bn̄ficiū nūqͥdmandatariꝰ teneat̉ pare̓. ex dictꝭ Io. an. ī. c. cū a deojͣ. e. c. ſignificauit. jͣ. de offi. ordi. diſtinguo ſic. ꝙ aut n̄ꝯſtat p̄ciſe de ītentiōe prīcipis ⁊ dꝫ ẜuare mādatariꝰqd̓ h̓ dr̄. Aut p̄ciſe ꝯſtat ꝙ uult huic īdigno ꝓuidē ⁊tūc aut pōt papa ī illo actu diſpēſare ⁊ ē ſibi parēdūqꝛ vr̄ tūc diſpeſare facit qd̓ noͣ. ī. l. barbariꝰ. ff. d̓ offi.p̄to. Aut nō pōt diſpēſare. ut qꝛ ē tāta īdignitas ꝙ ſine peccato nō pōt fieri ⁊ tūc ſibi n̄ ē parēdū. qꝛ papan̄ hꝫ ptātē peccādi. xlj. di. ī. c. i. ⁊ h̓ bn̄ noͣ. ꝑ qͣ aꝑit̉ ultra alios ītellectꝰ iſtiꝰ. c. ¶ In glo. ī v̓bo rōnabili ī fi.dic poſt Hoſti. cū q̄rit̉ an̄ de oībus ſit reddēda rō. ꝙaut q̄rit̉ nūquid qͥs teneat̉ reddē rōnē. aut q̄rit̉ utrūpoſſit rō reddi d̓ oībus. pº caſu tenet̉ ſi ex officio hocſibi incūbit ut teſtis. de qͦ dic ut plene noͣ. ī. c. cū cāmde teſti. Sꝫ ſi ex officio hoc ſibi n̄ ꝑtinet nō tenet̉ ultra ꝙͣ uelit. 2º caſu utrū poſſit reddi de oībus rō. dicēdū ē ꝙ de ſecretis diuī iudicij nō pōt reddi rō. ita loquit̉. c. nabuchodonoſor. ⁊. c. de tyris all̓. ī gl. ¶ Quedā ſūt q̄ ꝯſiſtūt ī īgenio ul̓ rōne naͣli. ⁊ de illis pōt reddi rō ut h̓. q̄dā ꝯſiſtūt ī uolūtate prīcipis ⁊ d̓ ill̓ n̄ pōtreddi rō. Et hoc caſu ꝓcedit. l. nō oīum. ff. de legi.ubi dr̄ ꝙ nō oīuꝫ q̄ a maioribꝰ nr̄is ſtatuta ſūt rō reddi pōt exēplū p̄dictoꝝ. Si q̄rat̉ qͣre fuit īducta uſucapio rō ē ī ꝓmptu ne dn̄ia eēt īcerta ⁊ ut puniat̉ negligētia dn̄i. ut noͣ. ī regula poſſeſſor de re. iurꝭ ī. vj.Sꝫ ſi q̄rat̉ quare fuit p̄fixū triēiū ⁊ n̄ maiꝰ uel minꝰtꝑ̄s nō pōt reddi rō ſufficiēs ſꝫ ſic fuit uiſum prīcipi.¶ In glo. fi. ibi obediet ſubditꝰ qn̄qꝫ ⁊ ſi cām reddatpondera v̓bū qn̄qꝫ. qꝛ nō ſemꝑ dꝫ obedire ſuꝑiori.ſꝫ diſtīgue ut. sͣ. dixi. Et adde ad p̄dicta q̄ noͣ. Inn. īc. ad aures de tēpo. ordi. ubi īter cetera dicit uani capit eſſe exiſtimare ſuꝑiorē nō poſſe p̄ciꝑe ſine cāe cognitiōe uel ſine exp̄ſſione cāe qd̓ dictū ē noͣ. Ex quohēs ꝙ ſuꝑior ī ſpectātibꝰ ad officiū ſuū pōt p̄ciꝑe ſubdito lꝫ nō exprimat cām precepti uel precipiendi.Per r̄ſcriptūVm ordinem. pape īqͦ nōſit mētio d̓ ordine ciſtercien̄. religioſi illiꝰ ordinis nō tenēt̉ rn̄dere. uel alit̓ ⁊ ſic. Ciſterciēſes ſūt priuilegiati ꝙ n̄ pn̄t ꝯueniri ꝑ reſcriptū pape niſi ī eo fiat mētio de eoꝝ ordine. Et prīo ponit d̓ciſū exordiū. 2º dictū ibi ſꝫ ꝯͣ. ¶ Et ꝓ ītellectu tex. ētgl. p̄mitte ꝙ iſti fr̄es ciſterciēſes ī ml̓tis ſūt priuilegiati a ſede apl̓ica. ut ſuꝑ decimis ⁊ poſtmoduꝫ obtinuerūt priuilegiū ut ſuꝑ his qͥbꝰ ſūt priuilegiati n̄ teneāt̉rn̄dere ꝑ reſcriptū pape niſi ī eo fiat mētio d̓ eoꝝ ordīe. ⁊ hoc forte fuit ꝯceſſū. qꝛ ſepe moleſtabāt̉ ſuꝑ rebus priuilegiatꝭ cora iudicibꝰ delegatꝭ poſtmodū obtinuerūt alid̓ priuilegiū magis latū. ut ſuꝑ nulla re teneant̉ rn̄dere niſi ī reſcripto fiat mētio de eoꝝ ordīe⁊ ſic ītellige glo. i. ¶ Nō prīo ꝙ ſuꝑ decimis ⁊ alijs rebus pn̄t religioſi ⁊ alij a papa priuilegiari ad h̓. c. exꝑte d̓ deci. ¶ Nō ẜo ar. optimū ex tex. uale̓ reſcriptūīpetratū ꝯͣ religioſos lꝫ n̄ faciat mētionē cuiꝰ ordinisſūt ſatꝭ .n. ē ꝑ reſcriptū ꝯſtare ꝯͣ cuiꝰ mōalterij religioſos fit īpetratio. hoc ꝓbat̉ h̓ ꝑ locuꝫ a ſpāli. Nā ſi p̄uilegiū h̓ fuit īdultū ciſtercien̄. ut nō teneant̉ rn̄dere niſi fiat mētio de eoꝝ ordīe. ergo ius cōe ē ꝯͣriū ī alijsreligioſis ut. ī. c. p̄n̄ti. §. loca. de p̄bē. li. vj. ¶ Nō tertio ꝙ ubi priuilegiū dat gnaͣlit̓ formā reſcriptꝭ īpetrandis nō ualꝫ reſcriptū ēt ſpāle nō ẜuata forma traditaī priuilegio. nā al̓s illd̓ priuilegiū eēt īutile cū ꝯcernatſingula reſcripta. ⁊ iſte ē ꝓpriꝰ caſus iſtiꝰ. c. un̄ falſoallegat̉ ꝑ aliquos iſtud. c. ad ꝓbādū ꝙ ℟ptū īpetratū ꝯͣ puilegiū dꝫ facē mētionē de p̄uilegio. nā h̓ n̄ ꝓbat̉ h̓. ſꝫ potiꝰ ꝯͣriū. qꝛ h̓ n̄ dicit ut dēat fieri mētio depriuilegio ſuꝑ decimis uel alijs ſꝫ ſolū de ordīe. ⁊ deh̓. jͣ. latiꝰ. ¶ In gl. i. ibi p̄ter h̓ puilegiū. dicit Io. an.ꝙ h̓ n̄ ē illud puilegiū d̓ quo tex. loquit̉. ſꝫ Io. cal. h̓reprobat ⁊ bn̄. qꝛ p̄uilegiū de qͦ loquit̉ tex. crat limitate ꝯceſſū .ſ. qn̄ iſti ꝯuenirēt̉ ſuꝑ rebꝰ p̄uilegiatꝭ. ⁊ iōnō dꝫ extēdi ad impetrationē faciēdā ſuꝑ rebꝰ n̄ pͥulegiatꝭ qꝛ pͥuilegiū dꝫ pure obẜuari ī rebꝰ ī qͥbꝰ loquit̉ut ī c. porro de puil. ſꝫ iſtud p̄uilegiū de qͦ gl. loquit̉erat magꝭ gn̄ale. qꝛ ꝯcernebat oēꝫ rē rōe cuiꝰ poſſintꝯueniri. dic tn̄ ꝙ cū de iſto p̄uilegio nobis n̄ ꝯſtet nōteneret̉ iudex delegatꝰ admittē exceptionē niſi fiat fides de p̓uilegio. ar. ī. c. cū ꝑſone de priuil. li. vi. ſedreſpcetu p̄uilegij de qͦ loquit̉ tex. ſufficit iſte tex. qꝛ pͥuilegiū ē h̓ īcorporatū. ¶In gl. ul ibi ſupp̄ſſio dignitatꝭ. h̓ rō n̄ ē bona qꝛ ẜptū h̓ ānullat̉ nō qꝛ ordo ſitdignitas ſꝫ uigore pͣuilegij qd̓ papa īdulſit iſtis ciſterciēſibꝰ ⁊ ī eo ꝙ gl. dicit iſtū tex. extēdendū ad religioſos hn̄tes cōſil̓ia p̄uilegia. nō ītelligas de priuilegijsſuꝑ decimis ul̓ ꝯſimilibꝰ rebꝰ ſꝫ de puilegio ut n̄ teneātur rn̄de̓ niſi fiat mētio de eoꝝ ordīe. ¶ In ea. gl. ibipuilegiū n̄ tollit̉ ꝑ ius cōe. i. ꝑ Xptū īpetratū ẜm iuscōe. nā ut dixi ſuꝑ ℟ica reſcriptū ſpāl̓r ſūptū cōcedit̉ad iuris obẜuātiā. ¶ Et aduerte qꝛ lꝫ gl. ſit uera ī ſenō tn̄ funditꝰ tollit ꝯͣriū. un̄ dic pꝰ Io. an. ⁊ al̓s ꝙ iſtd̓puilegiū dabat formā ℟ptꝭ ſingularibꝰ īpetrādis. un̄ſi Eptū uale̓t n̄ ẜuata forma īutile eēt illud pͥuilegiūnec tn̄ ītelligas ut. sͣ. dixi ꝙ ſit fiēda mētio ī reſcriptode priuilegio. un̄ ſi īpetrat̉ ꝯͣ alios priuilegiatos ſuꝑdecimis ul̓ alijs n̄ ē neceſſe ut ℟ptū faciat mētionē d̓priuilegio exqͦ p̄uilegiū ꝯcernebat ius ꝑēptoriuꝫ admerita cāe qꝛ ꝑ h̓ ℟ptū nullū fit p̄iudiciū priuilegiocū poſſit allegari ad merita cāe papa .n. dādo Eptūnō aliud facit niſi ꝙ mādat ius atqꝫ iuſticiā adminiſtrari. ſꝫ ī caſu huiꝰ. c. priuilegiū īducebat dilatoriā etnō ꝯcernebat merita cāe. un̄ ſi Eptū ualeret illd̓ priuilegiū eſſet īutile. ꝯclude ergo cū q̄rit̉ nunqͥd Eptūīpetratuꝫ ꝯͣ priuilegiatuꝫ debeat face̓ mētionē de puilegio. ꝙ aut erat reſcriptū ad bn̄ficia obtinēda ul̓ al̓rpuilegiatiuū ⁊ tūc nō uꝫ ſi uenit in p̄iudicium priuilegiati ⁊ nō facit mētione de priuilegio. qꝛ ē ſurrepticiūcuꝫ ſit illi ꝯceſſuꝫ ⁊ ſi papa ſciuiſſꝫ nō dediſſꝫ ℟ptū.Et iſte ē caſus ẜm Inno. ī. c. ꝯſtitutꝰ. jͣ. co. Aut ē reſcriptū n̄ priuilegiatiuū ſꝫ mere ad iurꝭ obſuātiā ꝯceſſum. ⁊ tūc aut priuilegiuꝫ aduerſarij ꝯcernebat merita cāe puta ut nō teneret̉ ſoluer̄ decimas. ⁊ tꝫ ℟ptūlꝫ nō faciat mentionē de priuilegio. rō qꝛ nullū p̄iudiciū ſit priuilegiato. cuꝫ poſſit de ſuo priuilegio excipēad merita cae. vn̄ ſicut īpetrās nō tenet̉ facere mētione̓ d̓ exceptiōe ꝑēptoria ꝯpetēti aduerſario. ut ī. c. i.de litꝭ ꝯte. li. vi. qꝛ ſaluū manet ius aduerſarij ita necde priuilegio cante exceptionē ꝑēptoriā. ⁊ hoc tenētInno. ⁊ Cōpo. ⁊ cōit̓ doc. h̓ ⁊ ut dixi ꝓbat̉ ꝑ iſtumtex. nā ⁊ ſi papa ſciuiſſet de priuilegio nihilominꝰ reſcriptū ꝯceſſiſſet. qꝛ forte priuilegiatꝰ renūciauit priuilegio uel eſt preſcriptū ul̓ quid ſil̓e. Aut priuilegiū aduerſarij ꝯcernebat exceptionē dilatoriā uel dabat formā reſcriptis īpetrādis ⁊ nō ualꝫ reſcriptū. qꝛ al̓s priuilegiū eēt īutile ſi nō poſſit excipi ꝯͣ reſcriptū ī uī dilatorie. ⁊ iſte ē ꝓpriꝰ caſus iſtiꝰ. c. ⁊ uide ad maͣꝫ q̄ dixi. sͣ. c. i. Et ī fi. gl. noͣ. bn̄ caudā huiꝰ gl. Ex qͣ colligeꝙ priuilegiatꝰ citatꝰ ꝯͣ priuilegiū ſuuꝫ tenet̉ uenire adallegādū priuilegiū ſuū al̓s tꝫ ſnīa ꝯͣ euꝫ lata. Hoſt.dicit ꝙ excōicatio uel alia ſnīa eſſꝫ nulla. Sꝫ ꝯcordaſic ẜꝫ Io. cal. ꝙ aut ſumꝰ ī terīnis huiꝰ. c. ⁊ tūc ſnīaeſſꝫ nulla exqͦ Rptū nō facit mētionē de ordine. rō
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten