Druckschrift 
Summa de casibus conscientiae
Seite
184v
Einzelbild herunterladen
 

timē ne ſine ꝯīone decedāt qꝛ ncc̄itas legēhꝫ de conſe. di. 2. p̄ſb̓r. p̄ſb̓r infirmū ſtatim ꝯīcet ne ſine ꝯīone decedat. Capitulū aūt iᵈhētur de ꝯſe. di. 1. ſacr̄a. ſacr̄a inqͥt altaris a ieiunis celebrent̉ pret̓ diē cena dn̄i cele)brat̉. loquit̉ de ꝯſuetudīe aln̄ apud aliqͦs celebrata obſeruata ad repͥſentacōꝫ cene dn̄i dieillo .ſ. ionis fcē ut a ieiunis corpꝰ xp̄i ſume̓tur ſꝫ hoc eſt abrogatū ut dic̄ augꝰ..c. p̄dcō vniu̓ſū orbē mos ille ẜuat̉ ut .ſ.corpꝰ xp̄i a ieiuno ſumat̉. Sꝫ obicit̉ dn̄s dedit ſacr̄m apl̓is poſt cenā. jo. 13 ℟º illa hora ꝯueniēs fuit pͥme inſtitucōn ut dcm̄fuit ſupͣ. ſꝫ ꝯueīt nr̄o uſui qꝛ inſtitucō reſpicit effectū ſacr̄i ſꝫ vſus vlt̓iꝰ ydoneitatē ſuſcipiētis ut qꝛ plenꝰ eſt aptus ad ꝑagē ſpūalia ſeruare dꝫ eccl̓ia. Nec eſtſil̓e de apl̓is qꝛ ip̄i ſobrie comederāt exemploxp̄i et ꝯmederāt cibū paſcalē quodāmō ſpūalis erat qͣnᵐ ad rōeꝫ ſigͣndi Vtᵐ ſumpcioaq̄ ul̓ alt̓iꝰ potus ul̓ cibi in mimia qͣntitate.ul̓ eṫ reliquiarū cibi in ore remanentiū īpediat ℟º duplex ē ieiuniū .ſ. nat̉e qd̓ dic̄ pͥuacionē cuiuſcūqꝫ p̄aſſumpti modū cibi potus et tale ieiuniū reqͥrit̉ ad ſacr̄m ꝓpt̓ predcā. et pꝰ ſumpcōꝫ aq̄ ul̓ alt̓iꝰ cibi potus medicine. ec̄ in mīma qͣntitate licꝫ ſume̓hoc ſacr̄m et ꝯͣ fec̓it exꝯīcacōi ſubiacebᵗ al̓bn̄ficio erit pͥuandꝰ. ar. exͣ de accū. ſi ꝯſtitit..A. q. i. nichil. vbi d̓r nichil refert vtᵐ aliqͥdhꝰōi nut̓at ſe alijs dūmō ſumat̉ mod̓cibi ul̓ potꝰ. reliquie tn̄ cibi remanētes in oreſi caū alit̓ deglutiant̉ impediūt qꝛ traiciūtur modū̓ cibi ul̓ potꝰ ſꝫ mod̓ ſaluīe.Et eod̓ ē de reliqͥis aq̄ et vini quibꝰ os abluit̉ dūmō traiciant̉ in magͣ qͣntitate ſꝫmixta ſaliue qd̓ vitari non pt̄. tho. Scd̓met̓ rich̓. ſi p̄ſb̓r an̄ miſſā os ſuū ꝓpt̓ reue̓ntiamſacr̄i aqͣ lauet et a caū aliqͣ gutta aq̄ illiꝰ ſtomachū intret ꝓpter tent̉ miſſā dimittecelebrare. maxīe in die ſolemi. qꝛ vtīpedire dignā p̄paracōꝫ p̄ſb̓ri nec reue̓ntiā ſacͣmēti. Et de ſil̓ibꝰ idē iudiciū hēatur. eiuſd̓ſnīe eſt hoſt̓. Secꝰ eſt ſi exꝓpoſito illā guttamdeglutiret. ẜm vtrūqꝫ ē. ar. 1q. q. 6. c. i. Aliudeſt ieiuꝰ eccl̓ie qd̓ .ſ. ſtatuit̉ ad carnis maceracionē et iſtud īpedit ꝓpter p̄dcā qꝛ p̄dicta multū nutriūt ſꝫ magis ad alt̓and ſumūtur. Vtᵐ cibi ul̓ potꝰ paſſumptꝰ in nocteꝓfunda īpediat. ℟º licꝫ pnͥᵐ diei ẜm diu̓ſodiu̓ſimode ſumat̉. ecc̄ia tn̄ ẜm curiā romanādiē incipit a media nocte et finit in medionoctis ſeqn̄tis. exͣ de offi. iudi. dele. ꝯſuluit. ſi poſt mediā noctē aliq̓s aliq̓d ſumpſerit modū cibi ul̓ potus pt̄ eadē die ſacr̄mſume̓ poteſt u̓o ante mediā noctē. Nec refertvtᵐ pꝰ cibū ul̓ potū dormierit aut et̓ ſi cibusdigeſtus ſit ad p̄ceptū. refert aūt ad turbacōꝫ mētis quā hoīes pariūtur ꝓpt̓ īſomneitatē ul̓ indigeſtionē in quibꝰ ſumēs ꝑturbat̉ſ ad ſumpcōꝫ huiꝰ ſacr̄i īeptꝰ reddit̉. tho.Hoſt̓. aūt dic̄ p̄ſb̓r cibo ul̓ potū ſumpto prenimia ſiti celebrare pot̓it ſi tāto tꝑe dormīerit ul̓ et̓ ſn̄ dormicōe quieuit cibꝰ digeſtus poſſit. ſꝫ ego credo ſibi. qꝛ qͣntūcunqꝫ dormiret de mane uſqꝫ ad nonā poſſꝫ diciieiunꝰ eēt loqn̄do de ieiunio qd̓ requirit̉ ad hocſacr̄m. Vtᵐ ſacr̄o ſumpto liceat ſtatim cibum ſume̓ potū ℟º maxīa deuocō reqͥrit̉in ſumpcōne huiꝰ ſacr̄i qꝛ tūc ꝑcipit̉ eiꝰ effcūsHec aūt deuotio mag̓ īpedit̉ p̄cedētia qͣꝫ ſequētia et magis ē īſtitutū hoīes ieiunētan̄ ſumpcōꝫ huiꝰ ſacr̄i qͣꝫ poſt. dꝫ tn̄ aliqͣra int̓ ſumpcōeꝫ hꝰ ſacr̄i et alios cibos .ſ. uſqꝫad ꝯſumpcōꝫ illarū ſpēꝝ ſū alt̓acōeꝫ ꝓpter reue̓ntiā ec̄. qꝛ tn̄ illa alt̓acio cito fit o̓ꝫra ſit multū magͣ. Vn̄ vniu̓ſa or̄o actōiˢgͣciarū pꝰ ꝯīonē dicē̓ et ꝯīcantes et̓ dicāt ſuas or̄oes pͥuatas. Scd̓m tn̄ antiqͦs canonesſtatutū fuit a papa clemēte. ut hēt̉ de ꝯſe.di. 2. tribus.. ſi igr̄. ſi mane dn̄ica portioedit̉ ieiunēt uſqꝫ ad ſextā qui ſumpſerūt. et ſi hora t̓cia ul̓ qͣrta acceper̄t ieiunēt uſqꝫ ad veſperā. antiqͥtus rariꝰ miſſarū ſolēni a celebrabant̉ maiori p̄paracōe. Nūcaūt qꝛ frequētiꝰ ōꝫ ſacra miſteria celebrarepoſſꝫ de facili obſeruari. et eſt ꝯſuetudīēꝫꝯriā abrogatū. tho. Seqͥt̉ de efficacia ſacr̄i.De efficaciā eukariſtie xijBinde ꝯſiderandū eſt de efficacia ſacr̄ieukariſtie. pͥmo qͥs ſit effcūs hꝰ ſacr̄iV in quibꝰ hēat eſſcm̄. Cirͣ pͥmū ſciendū hoc ſacr̄m gr̄a pͥmo ꝯfert̉. omnēefſcm̄ quē facit cibꝰ et potus qͣnꝰ ad vitā corꝑalem. facᵗ et̓ ſacr̄m qͣnᵐ ad vitā ſpūalemj0. 6. caro mea ve̓ eſt cibꝰ. et ſan. m. ve̓ ē potꝰvn̄ refic̄ ſpūalr̓ qd̓ ſn̄ gr̄a pt̄. vn̄ ſacr̄mgr̄aꝫ ꝯfert. cōfert̉ aūt gr̄. i ſpūalit̓ cum v̓tutecaritatis. Vn̄ dam̄. ꝯꝑat ip̄m carboni. carbo eſt ſimplr̓ lignū ſꝫ igni vnitū. ita et panis iſte eſt ſimpʳ paīs ſꝫ paīs ꝯiūctꝰ d̓mitati. Sic̄ aūt dic̄ gͦg̓ꝰ. ī omel̓. pent̓. Amor dei eſt ocioſus oꝑatur magͣ ſi eſt. et hocſacr̄m qͣnᵐ eſt de ſui v̓tute tm̄ hītus gr̄ev̓tutis ꝯfert̉ ſꝫ et̓ excitat̉ in actū ẜm iᵈ. 2. cor..9. caritas xp̄i vrget nos. Inde ē ex v̓tutehꝰ ſacr̄i aīa ſpūalit̓ ꝑficit̉ delectat̉ etdāmō mebriat̉ a dulcedine boītatis d̓ine. ẜmillꝰ can̄. q. ꝯmedite amici m. et ineb̓a. kmi.Secūdo v̓tutes augent̉. ſic̄ cibū corꝑalē corpus augmētat̉. hīc dyoꝰ dic̄ eukariſtiafectiuā hꝫ v̓tutē qd̓ eēt augmentū virtutū. Tercio pct̄a veīalia remittunt̉ feruor caritatis minuit̉ ſic̄ corꝑalē cibū reſtaurat̉ qd̓ cottidie deydit̉. vn̄ ambͦ. li. de ſacrisdic̄ ille paīs cottidie ſuītur ī remediū cottidiane fragilitatis Remittunt̉ aūt ſacͣmentū oīa veīalia ſꝫ pl̓a ul̓ pauciora ẜm magis ul̓ minꝰ ſe diſpoīt et caritas vigorat̉ ꝯͣ illa. remittit̉ aūt iᵈ veīale illa ad