Druckschrift 
Supplementum Summae Pisanellae
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

peccat iurando peccat iuramētū ſeruādo. Sil̓r vergit ī deteriꝰ. ꝗa ē maioris boni īpeditiuū. puta aliꝗs iuratſe intratuꝝ religionē uel fiatclericꝰ hꝰ mōī. Et in peccat ꝗdē iurādo ꝗa ponit obicē ſpūi ſcō. ſꝫ multomeliꝰ facit īplendo. mala ſūtuel maiorꝭ boni īpeditiua ſub iurameto cade̓ pn̄t. Sed alio vergitin deteriꝰ ꝓpt̓ aliꝗd qd̓ de nouo emergit qḋ fuit imꝑmeditatū. ſicut herodes iurauit puelle ſaltāti ſe daturūqd̓ petiſſet. Hoc .n. iuramētū poterateſſe a pͥncipio licitū ītellecta debitaditiōe .s. ſi pete̓t qd̓ dare lice̓t. ſꝫ impletio iuramēti fuit illicita. 22. q. 4. et ꝯͣofficiū. A. Con. glo. Ray. ut ī ſū..eo. ti. q. 13. Et addit. Credo ſine p̄iudicio iuramētū vergit ī peiore exitūſex modis. iurat̉ aliꝗd qd̓ ē mortale in ſe. iurat̉ qd̓ eſt vēiale ī ſe. iurat̉ aliꝗd īdifferēs qd̓ ex circūſtantijs efficit̉ mortale uel veniale. iuramētū excludit opꝰ pietatꝭ ex caritate faciendū. ut iurat aliꝗs nihil dabit iſti ex caritate. cum excludit opꝰ de gnē̓ bonoꝝ. ut ꝗs iurat erit ep̄s. monachꝰ. ul̓ canonicꝰ. ul̓ celebrabit uſqꝫ ad mēſem. ul̓ieiunabit deo uel peccatis ſuis in pane aqua niſi p̄cipiat̉ ei uel dicetpſalteriū ul̓ ſeptē pſalmoſ. excludit opꝰ īdifferes pia ītētiōe deo autꝓximo faciēdū. ut ſi ꝗs iurat loquet̉ Martino ul̓ ītrabit domū eiꝰuel coquet ad furnū eiꝰ uel nonvendet mīori p̄cio qͣꝫ tāto. ul̓ cōmedet ad eandē menſam eo.Ideo credo ꝓpt̓ hꝰ mōi iuramēta ꝗſ dꝫ declīare a talibꝰ ſi ea facere velitpia intētiōe ꝓpt̓ deū ſalutē aīe ſue ꝓpt̓ tollēdū ſcādalū ꝓximi ꝯͣ quemſic iurauit. In pͥmis autē tribꝰ modiscredo poſſit ꝗlibet ſic iurās auctoritate ꝓpͥa ꝯtrauenire. ſꝫ imponēda ē eipnīa temerario iuramēto In reliqͥstribꝰ qͣꝫuis hꝰ mōi iuramētan̄ ſint obligatoriā nec īponēda ſit pnīa ꝓtranſgreſſiōe eoꝝ tāqͣꝫ mortali. non expedit tn̄ ꝓpͥa auctoritate ꝯͣuenire niſipter vrgētē nccītatē. propt̓ reueretiā ſacramēti. propt̓ ſcādalū ſimpliciū. Un̄ petenda ē abſolutio a ſuꝑiore hꝰmoī iuramenta dꝫ facile relaxareuel potiꝰ oſtēde̓ ſic iurātes non fuiſſeobligatos īponere pnīam temerario iuramēto. Et his con. theologiut pꝫ in dcā. q. 13. G Que maior obligatio. voti ul̓ iuramēti? ℟º ẜm Tho. ſcd̓a ſcd̓e. q. 89. Io ex ſui rōne ē magꝭ obligatoriū.obligatio voti cauſatur ex fidelitatequā deo debemꝰ cuiꝰ trāſgreſſio īfidelitatē ꝯn̄s irreuerētia ꝯtinet. Obligatio aūt iuramēti cauſat̉ ex reuerētia quā debemꝰ ei ex tenemur verificemꝰ id qd̓ nomē eius ꝓmittimꝰcuiꝰ trāſgreſſio ꝯtinet irreuerētiā tm̄A. Idē ī ſu.. eo. ti. q. 14. Et alia etiāē ẜm Tho. vbi. ꝗa plꝰ obligat ſimplex promiſſio deo facta qͣꝫ hoī iuramento. G An viri poſſint irritare iuramentavxorū? ℟º ẜm ꝟb. Non. niſi ſint talia vxor pōt īplere ſine ſcādaloiudicio viri. Et ſic ītelligēdū videturqd̓ dicit Tho. in. §. ſe. ī fi. A Idē inſū. con. liº. ti. 8. q. 36. G Atꝝ ī iuxamēt poſſit diſp̄ēaxi. Slẜm Tho. ſcd̓a ſcd̓e. q. 89. In iuramētꝭpromiſſorijs diſpēſari pōt ſicut ī votꝭ.Vbi notādū illud qd̓ cadit ſub iuramēto promiſſorio aliqn̄ ē māifeſtepctm̄ uel maiorꝭ boni īpeditiuū tale