aliꝗd de rebꝰ coībꝰ cū viro? ℟º ẜm ꝟ.Si bona fide hͦ faciat ut ſibi ⁊ viro loco ⁊ tꝑe ꝓuideat ꝗ eas male ꝯſumeretnō peccat nec tenet̉ obedire viro ſi ꝓhibeat. aut ſibi tradi petat. cū in tradendo iuuaret eū ad peccatū. N. Id̓ ī ſū.eo. ti. q. 30. G¶ Itꝝ vxor teneat̉ ſeꝗ virū qͦcūqꝫ iuerit. ℟º ẜm ꝟ. Bir tūc tenet̉ vxore ſeꝗqn̄ ex nccia cauſa abeſt. ſꝫ vxor tenet̉ſeq̄ virū ex qͣcūqꝫ cā recedat .s. domiciliū trāſferēs. niſi vellet eā trahe̓ ad peccatū. exͣ de diuor. q̄ ſūt. Secꝰ tn̄ ſi eſſetvagabūdus. 34. q. 2. ſi ꝗs nccitate. Id̓Ber. ⁊ Hoſti. Et addit Hoſti. ꝙ in voto vltramarino vxor pōt ſeq̄ viꝝ ul̓ remanere ſi voluerit. ſicut etiaꝫ in omniitinē volūtatꝭ cū ꝓpoſito reuertēdi. Sꝫubi trāſfert domiciliū p̄ciſe tenet̉ eumſeq. 13. q. 2. vnaq̄qꝫ. Et facit ad hͦ sͣ. votū 3º. §. pl̓t. ⁊ ſe. A. Id̓ ī ſū. li 2º. ti. 2.q. 51. Et addit̉ ẜm Hoſti. ꝙ ſi aliqͣ mulier hͦ pacto uel ꝯditiōe uel mō det̉ alicui ī vxorē ꝙ ſꝑ inſil̓ debe āt morari ⁊ī certo loco forte ī domo amicoꝝ ip̄iusml̓ieris. pactū ſeruādū ē. In traditiōeeniꝫ rei ſue pōt ꝗlibet qḋ vult pactumappone̓. nec ē ꝯͣ legē īmo potiꝰ ẜm legēꝗa ſil̓ morari debet. 4. q. 2. ſi ꝗs ncc̄itate. Et ſic dico pactū ſeruandū. niſi aliqͣ nccītas ſuꝑueniat qͣ īpediēte nō poſſet maritꝰ cōmode remane. puta ꝓpt̓inimicicias capitales. īfirmitatē aerisul̓ aliud ſil̓e qd̓ arbitrio iudicꝭ ꝯmittotūc .n. vxor ſeꝗt̉ viꝝ ne adulteriū cōmittat̉. ꝗa tūc pactu ꝯͣ legē īciꝑet eſſear. 13. q. 2. vnaq̄qꝫ. Itē aduertendū ꝙglo. ī dcō. c. vnaq̄qꝫ. dīc ꝙ vxor nō te (net̉ ſeꝗ viꝝ vagabūduꝫ niſi ſciēs eū talē eē cū cū eo ꝯͣxerit. ꝗa tūc tenet̉. Qd̓ītelligēdū ē qn̄ vagat̉ ex aliqͣ honeſtaca ⁊ nō al̓. ut ſentit glo. ī d̓co. c. ſi quisnccītate. ꝗa cū vagās peccaret nō eſſetei ī pctō ꝯſentiendū. 22. q. 2. faciat.Et bn̄ facit. ff. d̓oꝑi. li. l. qd̓ niſi. vbi pꝫYlib̓tꝰ nō tenet̉ ſeꝗ patronū vagabudū ad p̄ſtādū ei oꝑas. B. Vtrū liceatviro occidere adulterā. habet̉ sͣ. īpedimentū 8º. §. pͥ. ⁊ fi. ⁊ sͣ. lex. §. 6º. v. 4º.¶ Utꝝ magꝭ peccet occidens vxorē qͣꝫmatre. ℟º ẜm Pe. ī 4º. Simplicit̓ maipeccatū ē occide̓ mr̄eꝫ qͣꝫ vxorē. ꝗa magis repugnat nat̉e. ſꝫ tn̄ qͥ ad aliꝗd maior pena īponit̉ occidenti vxore. eo ꝙmaior ē ꝓnitas ad eiꝰ occiſionē. Id̓ notur. 33. q. 2. admonere. Aº. ī glo. ſuꝑv̓bo. exiſtimes. Et idē not̉ͣ ī ſū. libº 4.ti. 9. q. i0. B. Quid ſi vir ꝗ petit vxore ē ſuſpectꝰ ꝙ velit eā occide̓. vide sͣ.mrimoniū 9. §. 2º. ⁊ fi. De redditiōedebiti qͣre s. debitū ꝯiugale. Itē de mr̄imonio q̄re sͣ. mrimoniū. cū adiūctꝭ.Itē d̓ īpedimēto mr̄imonij qͣre sͣ. īpedimētū. cū ſuis additiōibꝰ.Q xp̄ianꝰ. De fi.de xp̄iaria vides. fides. Quo xp̄ianꝰ ſedebeat hr̄e erga iudeos sͣ.iudeꝰ pͦ. §. 2º. Et quo erga ſaracenossͣ. ſaracenꝰ. Ꝙ xp̄s idē ꝗ̇ de v̓gine natus ⁊ ꝓ nob̓ paſſꝰ ē ī ſacro euchariſtieꝯtinet̉ sͣ. euchariſtia. pͦ. §. 5º. An noīexp̄i poſſit fieri baptiſmꝰ. sͣ. baptiſmꝰpͦ. §. 2.Pocriſis qēvtꝝpctm̄ mortale. ℟º ẜm Tho.ſcd̓a ſcd̓e. q. cxi. Si ypocrita dicetur ille cuius intentio fertur adduo .s. ꝙ non curet ſanctitatē habereſed ſolum ſanctus apparere. ſicut ꝯſueuit accipi in ſcriptura ſacra. ſic manifeſtuꝫ eſt ꝙ peccatū mortale ē. Nullꝰ .n.toͣlit̓ pͥuat̉ ſcītate niſi ꝑ pctm̄ mortale
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten