Druckschrift 
Supplementum Summae Pisanellae
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

de pe. diſ. 3. vult. G Quid ſi ꝯfites ſit excoīcatus nonpoſſit abſolui a ſuo ꝯfeſſore. nūꝗd abſoluet ab alijs pctīs? ℟º ẜm Tho. in. diſ. 18. Sacerdos nullū excoīcatumabſoluere poteſt a culpa niſi abſolutꝰſit prius ab excōmunicatiōe. quia excōicatus ē ꝑticeps ſacroꝝ eccl̓ie. ASꝫ certe ītelligendū vr̄ qn̄ ꝯfitēsforet patus ſollicite debite pete̓ abſolutionē ab excoīcatiōe. ul̓ alit̓ benediſpoſitꝰ. Al̓ etiā excoīcatꝰ bn̄ diſpoſitus pōt abſolui a pct̄īs. capax ē ſacramēti pnīe. qd̓ nll̓i negat̉ etiā excoīcato hetico. exͣ heretꝭ. ſuꝑ eo. liº.Eſt etiā capax abſolutiōis ꝓpt̓ qḋ pōtabſolui ab vna excōīcatione remane̓in alia. exͣ ſen. exco. pro. notglo. ī. c. officij. eo. ti. ubi dic̄. excoīcatus a pluribꝰ poterit ab vno q̄qꝫ ſingillatim abſolui. vltīā abſolutio confirmat oēs. Dic tn̄ vnus dꝫ abſolue̓niſi abſoluēdus caueat ſe faciet abſolui ab alijs. Et dꝫ denūciari abſolutꝰ anteqͣꝫ ſit ab omnibus abſolutus.Et ī. dcō. c. cauſa dic excōicatꝰex pluribꝰ cāis pōt abſolui ab vna remanet ligatꝰ alia. Idē etiā nōt Ray.liº. ſue ſume ī tractatu excoīcatiōe§. ſed nūꝗd. vbi etiā ſentit ſi etiā excōīcatꝰ expͥmat oēs cās excoīcatiōistri tenet abſolutio expreſſis. Et idēſentit glo. ī. c. ex ꝑte. exͣ offi. or. Sed īdcō. c.. dic̄ ſi abſoluēti expͥmāt̉ oēs cāe. valet abſolutio tāqꝫſurrepticia. Pōt dici ſi cae taceāturmalitioſe. valet abſolutio. Secus ſibona fide. ſicut ī cōfeſſiōe pctōꝝ. pꝫꝯfeſſio. §.. Eſt excōīcatus capaxpnīe abſolutiōis. ſi ē bn̄ diſpoſitus pōt a pctō abſolui. Vn̄ ī glo. Rayī deo. §. ſꝫ nūꝗd. ſuꝑ v̓bo. ad illā. formans hāc qōnē tn̄det. Dicunt ꝗdā. qͥa manēti in excoīcatiōe ſūt īpendēda ſacr̄a eccl̓ie. Veriꝰ credo ſi ſtetit ꝑeū qn̄ abſoluat̉ neqꝫ ē ī morapetende abſolutiōis. neqꝫ timet̉ negligētior fiat ad petendā abſolutionēſuꝑ huiꝰ moī excoīcatiōe. ꝓpter abſolutionē īpetratā ſuꝑ alijs pctīs poterit cōfeſſor ſuus abſolue̓ alijs pctīs.ſicut qn̄ ep̄s retinet ſibi abſolutionēaliꝗbꝰ crimībꝰ ſacerdos prochialis pōtꝯfitentē abſolue̓ alijs poſtea epūsabſoluat illo qd̓ ſibi retinuit. dueꝑticulares faciūt vnā ītegrā. vna eſtꝑatoriā ad reliquā. Et ī caſu pōtcōicare confeſſor talit̓ excoīcato. ſicutcōīcat̉ ī receptiōe iutamēri an̄ abſolutionē. Regularius tn̄ fieret ſi abſoluet̉ab huiꝰ moī excoīcatiōe poſtea de ceteris pct̄īs. excōīcatio ſit fortiusculū. Et ſeruat ꝗdā cōfeſſores. Sedbenignior ē pͥus dcā ſnīa. ſecunda tn̄tenēda ē ſi timeat̉ ꝓpt̓ hꝰ moī abſolutionē fieret negligētior ad petendūabſolutionē excōicatiōis. Credo etiā cōfeſſor teneat̉ abſolue̓ peccatꝭan abſolutionem excōīcationis. ille.Hoc vltimum puto veꝝ. niſi excoīcatinotabilit̓ intereēt ip̄m abſolui a pctīsan abſolutione excōicatōis. poſſit abſolui ut poſtenſū ē. debet ꝯfeſſor ip̄m notabilit̓ dānificare ab eiꝰdāno poſſit legitīe abſtine̓. Math̓. dcitur. Oīa qͣcūqꝫ vultis ut faciantvob̓ hoīes vos facite ill̓. B. Sꝫ qūoabſolue̓ poſſit ſi pōt recurre̓ ad aquo fuerit abſoluēdus. vide. abſolutio. §.. Nūꝗd vnus ſacerdos poſſit audire alius abſolue̓? ℟º ẜm xb.. ꝗa ſacramētū pnīe diuidi pōt. ſicut necalia ſacra eccl̓ie. 23. diſ. qrūdā. A. Idēf 2