de pe. diſ. 3. ꝗ vult. G¶ Quid ſi ꝯfites ſit excoīcatus ⁊ nonpoſſit abſolui a ſuo ꝯfeſſore. nūꝗd abſoluet eū ab alijs pctīs? ℟º ẜm Tho. in4º. diſ. 18. Sacerdos nullū excoīcatumabſoluere poteſt a culpa niſi abſolutꝰſit prius ab excōmunicatiōe. quia excōicatus nō ē ꝑticeps ſacroꝝ eccl̓ie. ASꝫ certe hͦ ītelligendū vr̄ qn̄ ꝯfitēs nōforet patus ſollicite ⁊ debite pete̓ abſolutionē ab excoīcatiōe. ul̓ alit̓ nō benediſpoſitꝰ. Al̓ etiā excoīcatꝰ bn̄ diſpoſitus pōt abſolui a pct̄īs. Nā capax ē ſacramēti pnīe. qd̓ nll̓i negat̉ etiā excoīcato ⁊ hetico. exͣ d̓ heretꝭ. ſuꝑ eo. liº 6º.Eſt etiā capax abſolutiōis ꝓpt̓ qḋ pōtabſolui ab vna excōīcatione ⁊ remane̓in alia. exͣ d̓ ſen. exco. cū pro cā. ⁊ notglo. ī. c. officij. eo. ti. ubi dic̄. ꝙ excoīcatus a pluribꝰ poterit ab vno q̄qꝫ ſingillatim abſolui. ⁊ vltīā abſolutio confirmat oēs. Dic tn̄ ꝙ vnus nō dꝫ abſolue̓niſi abſoluēdus caueat ꝙ ſe faciet abſolui ab alijs. Et nō dꝫ denūciari abſolutꝰ anteqͣꝫ ſit ab omnibus abſolutus.Et ī. dcō. c. cū ꝓ cauſa dic ꝙ excōicatꝰex pluribꝰ cāis pōt abſolui ab vna ⁊ remanet ligatꝰ ꝓ alia. Idē etiā nōt Ray.liº 3º. ſue ſume ī tractatu d̓ excoīcatiōe§. ſed nūꝗd. vbi etiā ſentit ꝙ ſi etiā excōīcatꝰ n̄ expͥmat oēs cās excoīcatiōistri tenet abſolutio ꝓ expreſſis. Et idēſentit glo. ī. c. ex ꝑte. exͣ d̓ offi. or. Sed īdcō. c. cū ꝓ cā. dic̄ ꝙ ſi abſoluēti nō expͥmāt̉ oēs cāe. nō valet abſolutio tāqꝫſurrepticia. Pōt dici ꝙ ſi cae taceāturmalitioſe. nō valet abſolutio. Secus ſibona fide. ſicut ⁊ ī cōfeſſiōe pctōꝝ. pꝫ sͣꝯfeſſio pͥ. §. 4º. Eſt gͦ excōīcatus capaxpnīe ⁊ abſolutiōis. ⁊ iō ſi ē bn̄ diſpoſitus pōt a pctō abſolui. Vn̄ ⁊ ī glo. Rayī deo. §. ſꝫ nūꝗd. ſuꝑ v̓bo. ad illā. formans hāc qōnē tn̄det. Dicunt ꝗdā ꝙnō. qͥa manēti in excoīcatiōe nō ſūt īpendēda ſacr̄a eccl̓ie. Veriꝰ credo ꝙ ſin̄ ſtetit ꝑeū qn̄ abſoluat̉ neqꝫ ē ī morapetende abſolutiōis. neqꝫ timet̉ ꝙ negligētior fiat ad petendā abſolutionēſuꝑ huiꝰ moī excoīcatiōe. ꝓpter abſolutionē īpetratā ſuꝑ alijs pctīs poteriteū cōfeſſor ſuus abſolue̓ d̓ alijs pctīs.ſicut qn̄ ep̄s retinet ſibi abſolutionē d̓aliꝗbꝰ crimībꝰ ſacerdos prochialis pōtꝯfitentē abſolue̓ d̓ alijs ⁊ poſtea epūsabſoluat d̓ illo qd̓ ſibi retinuit. ⁊ dueꝑticulares faciūt vnā ītegrā. ⁊ vna eſtꝑatoriā ad reliquā. Et iō ī hͦ caſu pōtcōicare confeſſor talit̓ excoīcato. ſicutcōīcat̉ ī receptiōe iutamēri an̄ abſolutionē. Regularius tn̄ fieret ſi abſoluet̉ab huiꝰ moī excoīcatiōe ⁊ poſtea de ceteris pct̄īs. cū excōīcatio ſit fortius vīculū. Et hͦ ſeruat ꝗdā cōfeſſores. Sedbenignior ē pͥus dcā ſnīa. ſecunda tn̄tenēda ē ſi timeat̉ ꝙ ꝓpt̓ hꝰ moī abſolutionē fieret negligētior ad petendūabſolutionē excōicatiōis. Credo etiāꝙ cōfeſſor nō teneat̉ abſolue̓ d̓ peccatꝭan abſolutionem excōīcationis. hͨ ille.Hoc vltimum puto veꝝ. niſi excoīcatinotabilit̓ intereēt ip̄m abſolui a pctīsan abſolutione excōicatōis. Nā cū poſſit abſolui ut poſtenſū ē. nō debet ꝯfeſſor ip̄m notabilit̓ dānificare cū ab eiꝰdāno poſſit legitīe abſtine̓. Nā Math̓7º. dcitur. Oīa qͣcūqꝫ vultis ut faciantvob̓ hoīes ⁊ vos facite ill̓. B. Sꝫ qūoabſolue̓ poſſit ſi nō pōt recurre̓ ad eū aquo fuerit abſoluēdus. vide sͣ. abſolutio 4º. §. pͥ.¶ Nūꝗd vnus ſacerdos poſſit audire⁊ alius abſolue̓? ℟º ẜm xb. Nō. ꝗa ſacramētū pnīe diuidi nō pōt. ſicut necalia ſacra eccl̓ie. 23. diſ. qrūdā. A. Idēf 2
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten