leuitate. Si v̓o accuſator ab accuſatōedeſiſtat ꝓpt̓ aliquā colluſionē cū aduerſario. tūc facit īiuriā rei publice. ⁊hͦ nō pōt ei accuſatꝰ remitte̓. ſꝫ hͦ ad pͥncipe ꝑtinet ꝗ rei publice curā gerit. AIdē not̉ ī ſū. con. liº 2º. ti. 5. q. 192. Sꝫnec pͥnceps dꝫ ſine iuſta cā remittere.Nā int̓eſt rei publice ne crimīa remaneāt īpunita. ff. ad. l. acꝗl̓. l. ita vulneratꝰ. ⁊ exͣ de ſen. exco. ut fame. ⁊ ꝗa facilitas venie incentiuū tribuit delinquēdi. 23. q. 4. eſt īiuſta. B¶ Itꝝ accuſatꝰ peccet mortalit̓ negādo vitatē ī iudicio. ℟º ẜm Tho. ubi sͣ.A. Immo. q. 69. arti. pͥ. B. Accuſatꝰtenet̉ iudici vitatē expone̓ quā ab eoẜm formā iuris exigit. ⁊ iō ſi cōfiterinoluerit uel ſi medacit̉ negaueīt. mortalit̓ peccat. Si v̓o iudex exꝗrat quodnō pōt ẜm ordinē iuris. nō tenet̉ eī accuſatꝰ rn̄de̓. ſꝫ pōt ꝑ appellationem uelalit̓ licite ſubtfuge. medaciū tn̄ dicerenō licet. A. Ide ī ſū. con. liº 2º. ti. 5.q. 193. aſſignando ẜm cͣho. p̄dictis rone ꝙ ꝗcūqꝫ facit ꝯͣ debitū iuſticie mortaliter peccat. B¶ Non licet accuſato calūnioſe ſe defende̓. ẜm Tho. ubi sͣ. A. .s. dcā. q. 69R. Nā ī cā erimīali iuramentū de calūnia p̄ſtādū ē. exͣ de iura. calū. c. inherentes. ⁊ ꝗdē accuſato licet ſe defende̓vitatē occultādo quā ꝯfiteri nō tenet̉⁊ hͦ ꝑ aliquē cōueniētē modū. puta ꝙnō rn̄deat. Hoc .n. nō eſt calūnioſe ſedefende̓ ſꝫ prudēt̓ euade̓. Nō aūt licetei falſū dice̓ nec etiā v̓itatē illā tacerequā ꝯfiteri tenet̉. nec etiā aliquā fraudem uel dolū adhibe̓. ꝗa fraus ⁊ doluſvim mendacij hn̄t. ⁊ he calūnioſe ſedefende̓. A. Idē ī ſū. con. liº 2º. ti. 5. q̄194. ubi etiā dr̄ ꝙ tūc iudex reqͥrit veritatē ẜm ordine iuris cū p̄cedit infa-mia ſuꝑ aliqͦ crimine. uel apparueruntaliqͣ indicia. uel etiā cū p̄ceſſit ꝓbatioſemplena. BAn liceat accuſato appellare? ℟º ẜmTho. ſcd̓a ſcd̓e. q. 69. Qn̄ appellatio fitex ꝯfidētia iuſte cae. ꝗa videlꝫ accuſatus īiuſte a iudice gͣuat̉. licet appellareSecꝰ ſi ꝗs appellet cā afferēde more neSͣeū ſnīa ꝓferat̉. Idē. 2. q. 6. ꝗcūqꝫ.¶ An liceat accuſato ⁊ ad mortē ꝯdēnato ſe defende̓ uel fuge̓. ℟º ẜm Tho.ubi sͣ. Si dānatꝰ fuerit iuſte. non licetei ſe defende̓. ſꝫ potiꝰ ꝯpetit iudici reſiſtentē īpugnare. Si v̓o īiuſte. tale iudiciū ſil̓e ē violētie latronū. ⁊ iō ī talicaſu licet reſiſte̓ pͥncipibus malis. niſiforte ꝓpt̓ ſcandalū vitandū. cū ex hocaliqͣ gͣuis turbatio timeret̉. Accuſatoaūt cuicūqꝫ fuge̓ licet. ꝗa ⁊ ſi nō liceatreſiſte̓. nō tn̄ tenet̉ face̓ id vnde morsſequat̉ s. mane̓ ī loco vnde ducat̉ admortē. A. Sic etiā ſi aliqs ſit dānat̉ꝰꝙ fame moriat̉. non peccat ſi ſibi cibūocculte mīſtratū ſumat. ꝗa non ſumēeēt ſeipſū occide̓. ẜm Tho. ibidē. ut inſū. con. liº 2º. ti. 5. q. 196. B¶ Vltīo ſciendū ē ꝙ de ꝗbꝰ criminibꝰabſolutꝰ ē accuſatꝰ nō dꝫ accuſatio replicari. exͣ de accu. d̓ his. 23. q. 4. ſi illicDe maͣ aūt accuſatiōis tangit̉ .i. inꝗſitio. §. pͥ. De accuſatiōe etiā ꝯͣ mrimoniū .i. matrimoniū 7º. et matrimoniū8º. ꝑ totū.VtruꝫPiuratio. liccacadiurare. ℟º ſcd̓m Tho. ſcd̓aſcd̓e. q. 90. Si aliꝗs ꝑ īuocationē dīninoīs uel ꝑ īuocatione cuiuſcūqꝫ rei ſacre alicui hōī nō ſibi ſubdito adiurando intēdat nccītatē agēdi aliꝗd īpone̓ſicut īponit ſibi ipſi iurādo. talis adiuratio illicita ē. ꝗa vſurpat ī aliū ptātē
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten