N O
uo ꝯcedit dignitatē. vt in to. ti. p̄al̓. Ita mulier nobilis nubēs plebeio efficit̉ ignobil̓.ſicut ille qui ꝓpter delictū ꝑdit dignitatē. l.quotiēs. ⁊. l. iudices. C. eo. ti. Et ſic in aliqͦtꝑe quis eſt nobilis. in alio ignobilis. īmoin vno loco ⁊ nō ī alio. vt ſaracenꝰ nobiliscaptꝰ a xp̄iano eſt ignobilis ⁊ ſeruꝰ. ⁊ econuerſo. Dicit̉ illata. qꝛ nll̓s a ſeip̄o pōt habere dignitatē vel nobilitatē. ſꝫ oꝑtet ꝙ ꝑ alterū ꝯferat̉. īmo qui ſua auctoritate aſſumeret in crimē falſi incideret. vt ī. l. iuliane maieſtatis. ff. d̓ fal. ⁊ in re. iur̄. c. j. li. vj. vide no.ꝑ Bar. in. l. vēdat̉. C. de ꝓfeſ. ⁊ mo. ⁊ in. l. j.C. vt di. dig. or. ſeruet̉. ⁊ Bal. in. l. data oꝑain. xvij. coll̓. C. qͥ accu. nō poſ. vbi ponit denomināte ſe comitē qui nō eſt. ⁊ de cantātenot̓. cū nō hn̄t not̉. Etiā qꝛ dignitas infert̉in aliū ex mera gr̄a ꝯcedētꝭ .ſ. pͥncipis qͥ nōrecognoſcit ſuꝑiorē. al̓s em̄ ſuꝑior cogeretinferiorē vt daret dignitatē. ſic eſſet ex debito. Pn̄t tn̄ p̄cedere aliq̄ cāe ex congruo impellētes ꝯcedentē. vt ſūt ꝟtutes. actꝰ ꝟtuoſiff. d̓ ori. iur̄. l. ij. in penul. ⁊ vl. colū. ⁊c̄. d̓r ꝑpͥncipatū tenentē. Sꝫ pͥncipatū oīm tenetdeꝰ. qͥ qn̄qꝫ nobilitates ⁊ dignitates tꝑalesīmediate inſtituit. Qn̄qꝫ aliꝰ pͥnceps nō recognoſcēs ſuꝑiorē tꝑalem. Nā baro qͥ nōeſt miles pōt certo caſu facere militē. lꝫ cōtrariū nō. Cy. in. l. iij. C. de here. tu. ⁊ Bar. īl. fi. C. vn̄ liberi. vbi dicūt ꝙ qͥ nō ē doctornō pōt facere doctorē. nec militē qͥ nō ē miles. Pn̄t tn̄ reges vl̓ duces extra regnū ſuūin alienis ꝑtibꝰ facere milites. qꝛ ea q̄ ſūt volūtarie iuriſdictiōis. vt eſt facere militē. poſſunt exerceri extra territoriū. l. j. ⁊. ij. ff. d̓ of.ꝓcōſul̓. ⁊ lega. Dicit̉ qua qͥs vltra honeſtoſplebeios. qꝛ plebeioꝝ qͥdā ſūt honeſti. qͥdāviles. l. ml̓ier. C. eo. ti. licꝫ gͦ honeſti plebeiſint magꝭ accepti. nō tn̄ ſūt nobiles. qꝛ nobilis eſt acceptꝰ vltra honeſtos plebeios.Et d̓r acceptꝰ. qꝛ nobilitas ꝯſiſtit in hoc ꝙprinceps facit quē gratū ⁊ acceptū. lꝫ ī ciuitatibꝰ q̄ regunt̉ ꝑ ppl̓m nobiles ſint interdūminꝰ accepti. ⁊ plꝰ puniant̉ in penaꝝ impoſitiōe. Dicit̉ vltīo oſtendit̉. qꝛ ſi qͥs ꝑ milleannos viueret cū oībꝰ virtutibꝰ ⁊ princepseū ſūme diligeret ⁊ acceptū haberet. tn̄ plebeius remaneret donec ī eum infert̉ dignitas nobilitatis ꝑ principē. qͣ on̄dit̉ acceptꝰvltra plebeios. Et pōt oſtēſio fieri ꝟbis exp̄ſſis hͦ ꝯtinētibꝰ. l. ille aūt. §. cuꝫ ꝟbo. ff. de
leg. iij. Qn̄qꝫ etiā nō expͥmit̉ ꝟbis. ⁊ tūc dꝫfieri aliqͦ actu hͦ qͣſi d̓ neceſſitate īportāte. l.ꝓ hered̓. §. pōponiꝰ. ff. d̓ acqͥ. here. vt ſi ꝯcedit̉ alicui officiū qd̓ hꝫ dignitatē vl̓ nobilitatē annexā. vt comitatū. ducatū ⁊c̄. Ceterad̓ nobilitate. videlꝫ. qͣttuor opiniōes. ⁊ tresnobilitates. Et qͣl̓r aliqͥs debeat ꝓbare nobilitatē. vide ī tractatu p̄all̓. Et vtrū nobil̓ꝓpter ingreſſum religiōis ꝑdat nobilitateꝫ.vide Ludo. d̓ ro. in ſingl̓aribꝰ ſuis. Bal. inl. deo nob̓. C. de ep̄i. ⁊ cle. ⁊ qd̓ nō facit. ff. d̓re. iur̄. l. iura. q̄ dicit iura ſanguīs nll̓o iureciuili dirimi pn̄t. Et nobilitas eſt qd̓damius ſanguīs qd̓ eſt incōmutabile. vt ī. l. iusagnatōis. ff. d̓ pac. vide glo. ordi. xxvij. q. ij.ſcpͥſit. xx. q. iij. pn̄s cleric. q̄ volūt ꝙ ſic. qͣsapprobat Spe. in ti. de ſta. mo. §. j. ꝟ. xj. Etiam dn̄i d̓ Ro. int̓ qͦs tal̓ q̄ſtio de facto fuitmota allegabāt duas glo. aꝑte volētes monachū nobilitatē ꝑdere. Primā ī. c. j. d̓ pur.ca. ſuꝑ ꝟ̓. ingenuꝰ nō eſt. Scd̓am in. c. ea q̄.d̓ ſta. regū. ſuꝑ ver. ꝑſonaꝝ. de lectu. Quibꝰtn̄ nō obſtātibꝰ dn̄i de rota ꝯͣriū determinarūt ꝑ rōnem. vt ſupra.Nō obtꝑare .i. nō obedire. vt qͥ ſciēs nō paret vocatꝰ a dn̄o vl̓ iudice. ff. ſi quis ius di.nō obtēpe. in rubro ⁊ in nigro. Nō ẜcat negatiue cōiter. qꝛ aduerbiū negādi Qn̄qꝫ tn̄etiā ẜcat affirmatiue. vt ibi. Promittꝭ mihix. ⁊ rn̄des. qͣre nō. l. j. §. j. ff. de ꝟ. obli. nā ſenſus eſt ꝙ ꝓmittꝭ ⁊ ꝯſentꝭ ſignificato ſumptoex dictiōe qͣre iūcta dictōni nō. qͣſi diceres.Nō eſt rō negādi .i. aſſentio. Et idē ibi ſi interrogatꝰ an velim adire hereditatē mihi delatā. rn̄deam. cur nō. videor adire hereditatē. Secꝰ ſi dicerē. hec hereditas nō diſplicꝫnā tūc nō videor adire. qꝛ nō ſequit̉ nō diſplicet. gͦ placet. qꝛ eſt mediū inter nō diſplicere ⁊ placere .ſ. nō placere. ſicut mediuꝫ eſtinter velle ⁊ nolle. ſcꝫ nō velle. Nec obſtatl. cū antea. C. de arbit̓. vbi. tex. dicit. nō diſplicet. Et ꝑtes ſentētiam ab arbitro latā vident̉ approbare. qꝛ ibi non diſplicere capit̉ꝓ placere. ⁊ hͦ ex approbatiōe arbitri. Etiaꝫqn̄qꝫ duplicat̉ dictio nō. tūc ẜcat affirmatiue. l. duobꝰ. ff. de ꝟ. ſig. Nā due negatōnesfaciūt vnā affirmationē. qꝛ negatio deſtruit negationē niſi ꝓbabili medio ꝓferētis inferat̉ volūtas. vt. l. j. C. de ſer. fu. ⁊. ff. de off.p̄fe. vr. l. ꝓmulgaris. ⁊. ff. de ſena. l. feīe. ⁊ deiureiur̄. ⁊ ſi xp̄s. in prin.
o 3