¶ De dubijs nō diffinias. ſꝫ ſuſpēſā tene ſentētiā. nihilinexꝑtū affirmes. qꝛ nō ōne qd̓ veriſil̓e ē ſtatī veꝝ ē.ſicut ⁊ ſepiꝰ qd̓ pͥmū īcredibile videt̉ n̄ ꝯtinue ē falſūCrebro ſiqͥdē faciē mēdacij veritas retinet Crebroſiqͥdē mēdaciū ſub ſpecie veritatꝭ. occultat̉ Nam ſi-cut aliquotiēs triſtem faciē ſiue frontē aduerſā amicus et blandā adulator oſtendit Sic veriſimile: coloratur vt fallat vel ſurripiat conatur.Hic autor poīt aliā cōdtionē ſapiētꝭ q̄ ſeruari dꝫ in cauſis incertis.Uolēs ꝙ prudēs hō n̄ dꝫ diffinire ſeu notificare dubia Sꝫ ꝓtrahereſentē iā donec veritatē experiri poterit. qꝛ vt ait autor Quiqꝫ clauiumprudētꝭ mos eſt varias inqͥrere cauſas vt valeat mētē certificare ſuaꝫIdcirco nō dꝫ affirmare īcognita Quia ex hͦ poſſet in errorem cadereEt rōnē ſubiūgit qꝛ nō ōne qd̓ ſil̓itudinē veri hꝫ veꝝ hͦ eſt Nec ōne qd̓videt̉ eē falſū incredibile ē Quia mēdaciū ſpecie veritatꝭ ſepe occultat̉et ecōuerſo Tulliꝰ autor eſt in ꝑadoxis cū inqͥt Nihil eſt tā īcredibileqd̓ n̄ dicēdo fiat ꝓbabile Nihil tā horridū tā īcultū qd̓ n̄ reſplendeſcator̄one Et hͦ on̄dit h̓ Seneca a ſigno qꝛ ſicut int̓dū amicꝰ on̄dit faciēiratā aduerſuꝫ amicū Attn̄ hͦ non facit ex rancore vel cā odij ſꝫ cā correctionis. qꝛ ꝓcedit ex bono fundamēto qꝛ intrinſecꝰ verꝰ ē Licꝫ appareat extrinſecꝰ hr̄e frontē aduerſā .i. inimiciciā Sed deceptor ſeu adula-tor multotiens oſtendit faciē amicabilē qd̓ procedit ex fonte odij qꝛ ſꝑdecipit aut decipere querit Sic veriſil̓e / ml̓totiēs colorat̉ aut aſſumatfaciē veri Prudēs āt dꝫ eē cautꝰ ⁊ nō facilis ad credēdū. qꝛ hͦ vicioſumeſt vt dicit uidiꝰ in li. faſt. ſed nos in viciū credula turba ſumꝰ Quaſi diceret exqͣ nos coīs populus ſumꝰ faciles ad credendum. et ergo īvicio ſumus prudens aūt debet inquirere cauſas.Si prudēs eē cupis. in futura proſpectū intēde. Etq̄ animo tuo ꝯtingere pn̄t cūcta prepone. nihil tibiſubitū ſit. ſed totū an̄ cōſpicias Nā qͥ prudēs eſt nondicit. ego nō putaui quidem hoc fieri Quia nō dubi-tat. ſed expectat Non ſuſpicat̉. ſed cauet.
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten