Druckschrift 
Supplementum Summae Pisanellae
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

deueniūt ubi poſſint emē̓ ul̓ hn̄tvnde emant dat lnīam ab excoīcatisaccipiendi. Et noͣ ꝙͣ circa p̄dcās ꝑſonas diſtinguendū ē int̓ illos an̄ erāt obnoxijſiue obligati excoīcatis. ut vxor. filij.ſerui. iſti tenent̉ eis ſicut pus tenebātur. Qui vero erāt eis obnoxij. necetiā nūc ſūt. ſꝫ pn̄t eis coīcare ꝓutqn̄ nccē fuerit. exͣ eo. int̓ alia. A. Ideꝫi ſū. con. libº. ti. 33. q. 25. Con. etiamInno. ī dcō. c. int̓ alia. B De iſta maͣnoͣ v̓ſus. Vtile. lex. humile. res igͦrata.nccē. Hec anathema ꝗdē faciūt ne poſſit obeē. Vtile .i. ꝓpt̓ vtilitatē excōīcati ul̓ etiā ꝑticipatis. ut ſtatī dicet̉. Lexi. mr̄imonij excuſat. Humile .i. ſeruifilij excuſant. Res igͦrata .i. qn̄ neſciuit excoīcatū. Neceſſe .i. ꝓpt̓ nccitateꝫcoīcās excuſat̉. de ꝗbꝰ plures variasq̄ſtiones vide. i. Vtilitas excuſat a ꝑticipatiōe excōicatoꝝ. pōt duplex. pōtvtilitas excōicati. ut qn̄ ꝗs loꝗt̉ ei dehis ꝑtinēt ad eiꝰ ſalutē. ut dictū eſt īꝓxīo. §. vn̄ ad p̄dicationē admittipot. exͣ eo. rn̄ſio. reſpōſo. Itē pōt eſſevtilitas ex ꝑte ꝑticipatis. ut cum petitab excoīcato qd̓ ei dꝫ. ut in. c. ſi vo. exͣeo. In̄ ſi nolit ſolue pōt ī iudicioueniri. alit̓ ex delicto ſuo cōmodū reportaret. exͣ de iudi. ītelleximꝰ. Poſſetetiā loq̄ licite de ſalutē aīe ſue ꝓpͥe ſi ēnccītas poſſit hr̄e recurſū ad aliū ꝯſulat ei. ẜm. A. Idē ī ſū. con.li. ti. 32. q. 127. ubi etiā dr̄ ẜm eūdeꝫ. nccītate īminēte poſſū pete ab excoīcato ꝯſiliū etiā ſuꝑ tēporalibꝰ. Proquāta aūt ncc̄itate uel vtilitate liceat agē̓. arbitrio boni viri limitādū dīc de ꝯſilio. Secꝰ aūt de ꝯfeſſiōe. quiaetiā ī caſu nccītatis licet excoīcatoꝯfiteri. ut noͣtͣ ī ſū. con. liº. ti. 34. q. 64.ul̓ aliud ſacr̄m ab eo recipe p̄ter baptiſ morte īminēte catholico deficiēte. ut noͣtͣ eo. liº ti. 24. q. 8. B Exor excuſat̉ a ꝑticipatiōe viros. qn̄ mrimoīo ꝯſtat. xi. q. 3. qm̄ multos. Sꝫ nūꝗd eoº. excuſat̉ vir ꝑticipando vxori: Dicas ſiue vir ſiue mulierexcoīcatiōi ſubdat̉. ꝓpt̓ mr̄imoniū illicite ꝯtractū licet ꝑticipare. ſꝫ ſi alt̓eoꝝ excoīcatꝰ ſit ꝓpt̓ aliud delictū. tūcvterqꝫ excuſat̉ ad redditionē debiti.A. etiā ad petitiōeꝫ ſolū debitimr̄imonialis. ſꝫ etiā alteriꝰ. etiā abexcoīcato debitū peti poſſit. exͣ de iudi.ītelleximꝰ. B. Sꝫ ī alijs vir excuſatur. eo dꝫ coge̓ vxorē ut faciat ſe abſolui. ar. 7. q. i. ſicut. Hoſti. Goff.Ray. A. Idē ī ſū. con. eo. ti. q. 129.ī directoria. li. ti. 2. §. 133º. B Sꝫ ꝗd ſi vir vocet excōīcatū adſam. nūꝗd vxor poterit ad ip̄amſam comede̓? ℟º ẜm xb. Credo nontn̄ pot̓it comede̓ ad aliā mēſaꝫ ī eademdomo ita remotā merito poſſet dici cōmedant ſil̓. A. Ide ī ſū. con.eo. ti. q. 130. B Vtꝝ filij excuſent̉ a ꝑticipatiōe patris. ℟º ẜm. Filij ſūt ī pr̄ia ptāteuel etiā emācipati ſūt ꝯmēſales pr̄i ab eo hn̄t nec̄iā excuſant̉. alij v̓oA Idē ī ſū. con. eo. ti. q. 131. B Itē ut. dcm̄ ē excuſant̉ ſerui. ancille. ruſtici. ſeruiētes. alij ſubiecti qui adeo curiales ſūt ut eoꝝ ꝯſilio ſcelera ꝑpetrent̉. tales ꝑſone an̄ ſnīamaſtricte erāt ad fāiliare obſequꝫ. ſicetiā nūc tenēt̉. coīcare pn̄t. exͣ eo. int̓alia. Qd̓ ītelligit̉ ẜm. qn̄ ip̄i an̄ excoīcatione dn̄i obligauerūt ſe ſeruire ſeruitiū ītrauerūt. Si aūt pꝰ eiꝰ excōicationem ītrauerūt. diſtīgue. quia ſi