deueniūt ubi nō poſſint emē̓ ul̓ n̄ hn̄tvnde emant dat lnīam ab excoīcatisaccipiendi.¶ Et noͣ ꝙͣ circa p̄dcās ꝑſonas diſtinguendū ē int̓ illos ꝗ an̄ erāt obnoxijſiue obligati excoīcatis. ut vxor. filij.ſerui. ⁊ iſti tenent̉ eis ſicut pus tenebātur. Qui vero nō erāt eis obnoxij. necetiā nūc ſūt. ſꝫ pn̄t cū eis coīcare ꝓut ⁊qn̄ nccē fuerit. exͣ eo. int̓ alia. A. Ideꝫi ſū. con. libº 3º. ti. 33. q. 25. Con. etiamInno. ī dcō. c. int̓ alia. B De iſta maͣnoͣ v̓ſus. Vtile. lex. humile. res igͦrata.nccē. Hec anathema ꝗdē faciūt ne poſſit obeē. Vtile .i. ꝓpt̓ vtilitatē excōīcati ul̓ etiā ꝑticipatis. ut ſtatī dicet̉. Lexi. mr̄imonij excuſat. Humile .i. ſerui ⁊filij excuſant. Res igͦrata .i. qn̄ neſciuiteū excoīcatū. Neceſſe .i. ꝓpt̓ nccitateꝫcoīcās excuſat̉. de ꝗbꝰ plures ⁊ variasq̄ſtiones vide h̓. i.¶ Vtilitas gͦ excuſat a ꝑticipatiōe excōicatoꝝ. ⁊ hͨ pōt duplex eē. Nā pōt eēvtilitas excōicati. ut qn̄ ꝗs loꝗt̉ ei dehis q̄ ꝑtinēt ad eiꝰ ſalutē. ut dictū eſt īꝓxīo. §. vn̄ ⁊ ad p̄dicationē admittipot. exͣ eo. rn̄ſio. pͦ reſpōſo. Itē pōt eſſevtilitas ex ꝑte ꝑticipatis. ut cum petitab excoīcato qd̓ ei dꝫ. ut in. c. ſi vo. exͣeo. In̄ ⁊ ſi nolit ſolue pōt ī iudicio cōueniri. alit̓ ex delicto ſuo cōmodū reportaret. exͣ de iudi. ītelleximꝰ. Poſſetetiā loq̄ licite de ſalutē aīe ſue ꝓpͥe ſi ēnccītas ⁊ nō poſſit hr̄e recurſū ad aliūq̄ ꝯſulat ei. hͨ ẜm ꝟ. A. Idē ī ſū. con.li 3º. ti. 32. q. 127. ubi etiā dr̄ ẜm eūdeꝫꝟ. ꝙ nccītate īminēte poſſū pete ab excoīcato ꝯſiliū etiā ſuꝑ tēporalibꝰ. Proquāta aūt ncc̄itate uel vtilitate liceathͦ agē̓. arbitrio boni viri limitādū dīc⁊ hͦ de ꝯſilio. Secꝰ aūt de ꝯfeſſiōe. quiaetiā ī caſu nccītatis nō licet excoīcatoꝯfiteri. ut noͣtͣ ī ſū. con. liº 3º. ti. 34. q. 64.ul̓ aliud ſacr̄m ab eo recipe p̄ter baptiſmū morte īminēte ⁊ catholico deficiēte. ut noͣtͣ eo. liº ti. 24. q. 8. B¶ Exor excuſat̉ a ꝑticipatiōe cū viros. qn̄ d̓ mrimoīo ꝯſtat. xi. q. 3. qm̄ multos. Sꝫ nūꝗd eoº. excuſat̉ vir ꝑticipando vxori: Dicas ꝙ ſiue vir ſiue mulierexcoīcatiōi ſubdat̉. ꝓpt̓ mr̄imoniū illicite ꝯtractū nō licet ꝑticipare. ſꝫ ſi alt̓eoꝝ excoīcatꝰ ſit ꝓpt̓ aliud delictū. tūcvterqꝫ excuſat̉ qͦ ad redditionē debiti.A. ⁊ etiā qͦ ad petitiōeꝫ nō ſolū debitimr̄imonialis. ſꝫ etiā alteriꝰ. cū etiā abexcoīcato debitū peti poſſit. exͣ de iudi.ītelleximꝰ. B. Sꝫ ī alijs vir nō excuſatur. eo ꝙ dꝫ coge̓ vxorē ut faciat ſe abſolui. ar. 7. q. i. ſicut. hͨ Hoſti. Goff. ⁊Ray. A. Idē ī ſū. con. eo. ti. q. 129. ⁊ī directoria. li 3º. ti. 2. §. 133º. B¶ Sꝫ ꝗd ſi vir vocet excōīcatū ad mēſam. nūꝗd ⁊ vxor poterit ad ip̄am mēſam comede̓? ℟º ẜm xb. Credo ꝙ nontn̄ pot̓it comede̓ ad aliā mēſaꝫ ī eademdomo ita remotā ꝙ merito poſſet diciꝙ nō cōmedant ſil̓. A. Ide ī ſū. con.eo. ti. q. 130. B¶ Vtꝝ filij excuſent̉ a ꝑticipatiōe patris. ℟º ẜm ꝟ. Filij ꝗ ſūt ī pr̄ia ptāteuel etiā emācipati q̄ ſūt ꝯmēſales pr̄i⁊ ab eo hn̄t nec̄iā excuſant̉. alij v̓o nōA Idē ī ſū. con. eo. ti. q. 131. B¶ Itē ut sͣ. dcm̄ ē excuſant̉ ſerui. ancille. ruſtici. ſeruiētes. ⁊ alij ſubiecti quinō adeo curiales ſūt ut eoꝝ ꝯſilio ſcelera ꝑpetrent̉. Nā tales ꝑſone an̄ ſnīamaſtricte erāt ad fāiliare obſequꝫ. ⁊ ſicetiā nūc tenēt̉. ⁊ coīcare pn̄t. exͣ eo. int̓alia. Qd̓ ītelligit̉ ẜm ꝟ. qn̄ ip̄i an̄ excoīcatione dn̄i obligauerūt ſe ſeruire⁊ ſeruitiū ītrauerūt. Si aūt pꝰ eiꝰ excōicationem ītrauerūt. diſtīgue. quia ſi
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten