¶ Qui dicit ſe excoīcatū ꝓpt̓ violētāmanꝰ īiectiōꝫ ẜm Ray. nō dꝫ recipi adreligiōꝫ. ſi tn̄ receptꝰ fueīt pōt pꝰ ea abſolui iuxͣ modū h̓ dictū. §. pͦ. Cō. Ho. ⁊Inno. lꝫ ꝗdā dicāt ꝙ recipi pōt. ut addit ꝟ. A. Id̓ noͣtͣ̉ ī ſu. con. li 3º. ti. 33. q44 ⁊ ī directoria liº. 3º. ti. 4. §. 46. ubidr̄ ꝙ tal̓ nō dꝫ recipi. ſi tn̄ recipiat̉ tenet receptio lꝫ male feceī̄t ꝗ recepit. GCeteꝝ an tꝑe ꝓbatiōis abſolui poſſit.Dicēdū ẜm Po. ꝙ ſic. ſꝫ ꝯditio ibi ītelligit̉ ipſo iure ſi ī eadē religiōe ꝑſeuerauerit. ꝙ ſi nō ꝑſeueraueīt reducēdꝰē ī eādē ſnīam ab eo ꝗ eū abſoluit. ACon. Inno. ⁊ Archi ⁊ noͣt̉ ī directoriaeo. ti. 4. §. 48º. ubi etiā ſubdit̉ ꝙ platꝰeū abſoluēs dꝫ ei īiunge̓ ꝙ ſi egrediat̉religiōꝫ ſe ei ꝗ pot̓at abſolue̓ repn̄tet.qd̓ ſi nō fecerit qͣꝫ cito ꝯmode pot̓it reīcidit ip̄o iure ī eādē ſnīam. de ſen. exco. eos. liº 6º. ⁊ ī. §. ſe. ſubīfert̉. qd̓ ſi hͦetiā ei nō fuerit īiūctū ⁊ īfra tēpꝰ ꝓbatiōis egrediat̉. ipſo facto reīcidit ī eandem excōīcatiōꝫ. ꝗa tacite ſubīte lligidꝫ ꝙ hͦ ſit ſibi īiūctu. ar. dci. c. eos. BOſolutio iiij.qͦ ad ſatiſfaciēdū. Vbi ſciēdūꝙ abſoluti a ſnīa canōis ul̓ hoīs cū nequeūt recurre ad illū a qͦ fuerāt abſoluēdi ꝓpt̓ ꝑiculū mortꝭ ul̓ aliud īpedimētū ſi ceſſante picl̓o ul̓ īpedimēto ſenō pn̄tāt illi a qͣ debeāt abſolui recepturi mandatū eiꝰ ⁊ ſatiſfacturi ut oꝫreīcidūt ī eadē ſnīaꝫ. A. Hec pn̄tatiodꝫ fieri qͣꝫcitiꝰ cōmode pōt. ut ī. c. eos.de q. i. O. Et eodē mō reīcidūt abſoluti a ſede apl̓ica ul̓ eiꝰ legatꝭ ꝗbꝰ īiungit̉ ut ordīario ul̓ alt̓i ſe pn̄tet ꝓ pnīa⁊ ꝙ īiuriatꝭ ſatiſfaciāt. ⁊ hͦ faciāt qͣꝫcitiꝰꝯmode poter̄t. exͣ d̓ ſen. exco. eos. liº 6º.¶ Propt̓ violētā manuū īiectiōꝫ ī cle-ricū ſatiſfactio pecūiaria fieri ſolet. q̄ꝗdē applicabit̉ monaſteīo ſi manꝰ īiecta fuerit ī monachū ul̓ cl̓icū ul̓ ꝯuerſūar. 12. q. i. nō dicatꝭ. ⁊ exͣ de ſta. mo. cūad monaſteriū. pͦ rn̄ſo. Si āt ī cl̓icū ſecularē. ſatiſfactio ipſi cl̓ico applicabit̉.niſi ī ꝯtūeliā eccl̓ie fuerit pulſatꝰ. Nā⁊ tūc eccl̓ia agere pōt īiuriaꝝ. Inſti. deīiū. §. ꝙ ſi vſufructꝰ. hͨ Goff. ⁊ Hoſti.A. Dictꝰ. §. īcipit Si cōi ẜuo. ī qͦ. §. ēv̓ſus. ꝙ ſi vſufructꝰ. Et p̄dictꝭ con. Albricus Et lꝫ p̄dco caſu ſatiſfactio fiateccl̓ie. nihilominꝰ ⁊ cl̓ico. ꝗa vt̓qꝫ pōtage̓ īiuriaꝝ ⁊ leſus ī cuiꝰ ꝯtueliā factaē leſio. ſicut ⁊ ꝓ īiuria filij agit ⁊ pr̄ ⁊filiꝰ. in Inſti. de īiurijs. §. patit̉. G¶ Ꝙcoīcatꝰ ꝓpt̓ dānū ſi ſatiſface̓ pōtnō dꝫ abſolui niſi ſatiſfaciat ⁊ peccat ꝙtalē abſoluūt. ſꝫ tn̄ abſolutꝰ eſt ab excoīcatiōe ẜm ꝟ. Si aūt emēdā p̄ſtarenō pōt dꝫ abſolui recepta idonea cautiōe ꝙ ſatiſfaciat ſi ad piguiorē fortunā ꝑuenerit. exͣ de v̓bo. ſigꝭ. ex ꝑte pͥ. ⁊de ſolū. Odoardꝰ. Et hͨ cautio erit pignoraticia ul̓ fideiuſſoria. ꝗa dr̄ hͨ idonea cautio quā ſi p̄ſtare non pōt ſaltēp̄ſtet iuratoriā. A. De hͦ dictū ē sͣ abſolutio pͦ. §. 17º. B. Abſolutio .n. nō ēdenegāda. 26. q. 6. ſi p̄ſbyt̉. A. Con.p̄dictꝭ Albricꝰ. B. Tal̓ qͦꝫ ad petitionēaduerſarij tenet̉ cedē bonis. ut dīc xb⁊ vide. ī. cautio. A. Hec ceſſio poſſꝫ obtine̓ d̓ rigore iurꝭ ciuil̓ ſꝫ ī foro ꝯſcīe nōſp. ſꝫ tūc qn̄ creditor eēt ī arta nccītatena qn̄ ē īdigēs debitor. ⁊ crediror itaſufficiēſ ꝙ ẜm deū tene̓t̉ ei ſb̓uēire debiton̄ tenet̉ ſtatī reſtitue̓ ẜm Sco. Deqͦ latiꝰ ī maͣ reſtōnū deo dāte dicet̉. BBſolutio v.ad modū. Nō pōt ꝗs abſolui ſub cōditiōe. puta ſi ſatiſfecerit. ꝗa
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten