ad finē. Hoc etiā ītelligēdū ē p̄terqͣꝫ īregularibꝰ. de ꝗbꝰ dicet̉ ſtatim. BO .3.Gſolutio 3. xegulariū. Regularis ſi ꝑcuſſitregularē eiꝰdē clauſtri. ab abbate uelalit̓ dicto plato ꝓprio pōt abſolui. AAliqͣ dixer̄t ꝙ ſolū ab abbate. ſꝫ ē veriꝙ etiā hͨ pōt fieri ab alijs platꝭ diuerſiſnoībꝰ noīatꝭ. exͣ de ſen. exco. cū illorū.ibi. volētes eoꝝ p̄latꝭ. ⁊cͣ. Et not̉ in ſū.con. liº 3º. ti. 33. q. 43. Idē etiā notat̉ ī directoria lib 3. ti. 4. §. 39º. Et ẜm glo.Ray. ⁊ ī ſū. con. eo. ti. q. 48. int̓ dictosplatos cōputādi ſūt pͥores ꝯuetualesfratꝝ p̄dicatoꝝ ⁊ guardiani fratꝝ minoꝝ ⁊ oēs pͥores cōuētuales cuiꝰ cūqꝫordīs ſint ꝗ nō hn̄t ſuꝑ ſe maiore ī eodem ꝯuētū. Secꝰ de poribꝰ triū ul̓ qͣtuor regl̓ariū ꝗ ꝓ volūtate ſui ſuꝑiorꝭp̄ficiūt ⁊ āmouet̉. In dcā etiā. q. 48.dr̄ ꝙ ad hͦ ꝙ dicti plati religioſoꝝ poſſint ab hac excōicatiōe abſolue̓ debēteē ſacerdotes ⁊ facit exͣ de ſen. exco. canōica. ubi dr̄ ꝙ frēs ſcī Ioh̓. hieroſolimitāi p̄n̄t abſolui a ſuo pͥore ſacerdote. G. Si v̓o alt̓iꝰ clauſtri tūc pͦ abbatēꝓpriū ⁊ eiꝰ ꝗ paſſus ē īiuria abſoluet̉.ex d̓ ſen. exco. cū illoꝝ. ꝑ modū q̇ h̓ ponit̉ ī hͦ eodē. §. Si aūt ꝑcuſſeit cl̓icū ſeculare abſoluet̉ ꝑ ep̄m. exͣ de ſen. exco.religioſo. li 6º. A. s. eo caſu qͦ ep̄s poſſit abſolue̓ ſecularē cl̓icū ſi aliū clericūꝑcuſſiſſet. ut ibi. G. Et hͨ ītelligendaſūt niſi exceſſus eoꝝ ſit difficil̓ ⁊ enormis. ut ſi ad mutilatōꝫ mēbri ul̓ ad effuſionē ſanguīs dico ex vulne̓ ſit ꝓceſſū. ul̓ ſi ī ep̄m ul̓ ī abbate ſit manꝰ īiecta. A. Sanguīs effuſio nō reꝗͥrit̉ exvulne ſꝫ qͣlit̓cūqꝫ fiat ẜm arbitriū iudicis. ut sͣ abſolutio 2. ad finē. B. Eodēqꝫ mō pōt abſolui regularꝭ ꝗ an īgreſſū religiōis tale aliꝗd ꝯmiſiſſet. ut ī. ecū illoꝝ. Ꝙ ſi regularꝭ n̄ hꝫ platū ꝗ̄ ſitſacerdos. aut ſi ſit defūctꝰ ul̓ excōīcatꝰad dioceſanū ē recurrēdū. ut nōt Hoſti. exͣ de ſen. exco. monachi. Qd̓ ītelligēdū ē ẜm ꝟ. tā de exeptꝭ qͣꝫ de nō exemptꝭ ſiue ſint monaſteria virorū uelmulieꝝ. A. Idē noͣtͣ ī directoria liº 3º.ti. 4. §. 43. ⁊ in ſū. con. dca. q. 48. BQn̄ duo abbates debēt abſolue fit ſic.Abbas ꝑ̄cutiētꝭ recipiet a p̄cutiēte iuramētū ⁊ abbas ꝑcuſſi v̓berabit. quev̓bera erūt loco ſatiſfactionis. ꝗͥa monachꝰ nō hꝫ vnde ſatiſfaciat. ⁊ demūabbas ꝓpriꝰ abſoluet. Cōgruētiꝰ tn̄ fiet ſi vnꝰ alt̓i ꝯmittat totū. exͣd̓ offi. or.c. fi. hͨ Hoſti. Porro p̄dicta oīa d̓ regulari pcutiēte nō ſūt extēdēda ad falſarios lr̄aꝝ dn̄i pape. aut alios caſus uelſnīas de ꝗbꝰ papa abſolutionē reẜuathͦ .n. religioſis nullo iure ꝯcedit̉. ſꝫ necabbates ſiue huiꝰ mōi p̄lati p̄n̄t ſubditos abſolue̓ ſi ligati eēnt ꝑ aliquā ſentētiā latā ab hoīe ſiue ī gnaͣli ſiue exp̄ſſo noīe. hͨ ꝟ. A. Con. Albricus. Etaduertendū ꝙ platꝰ religioſus ſacerdos pōt abſolue ſubditos ſuos etiā ſiſe ꝑcuſſerīt extra clauſtra ſeu exͣ ſeptadomꝰ ul̓ vbicūqꝫ. lꝫ Hoſti. alit̓ dixeritut not̉ ī directoria li 3º. ti. 4. q. 42. ꝗaī deo. c. cū illoꝝ. §. nos tn̄. nō fit aliqͣdiſtinctio. Et p̄n̄t dicti plati abſolueſubditos ꝗ etiā an̄ īgreſſū religiōis talē excōicatione īcurrerīt niſi exceſſusfuerit enormis. dco. §. nos tn̄. G¶ Religioſus vniꝰ dioceſis ſi ꝑcutiatcl̓icū uel religioſū alteriꝰ dioceſis tūcī abſolutione reqͥret̉ dioceſanꝰ ꝑcuſſiſicut nūc de duobꝰ abbatibꝰ dictū eſtHoc tn̄ hodie non videt̉ reqri ſꝫ a ꝓpoep̄o p̄n̄t abſolui. exͣd̓ ſen. exco. religioſo. li 6º. A Con. Albricus. B
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten