q̄ ſunt minoraª p̄t ep̄s cū clericis poſt ꝑactā pnīaꝫᵇ diſpēſare. ſꝫ nō dꝫ quelibet depoſituꝫꝓ ſuis exceſſibꝰ cū ſuo ſit functus offōᶜ nec dupliciº debeatip̄m ꝯtritōe ꝯterere: nec iudici tradereᵉ ſeculari. IdemEteꝝ qꝛ in eos qͦs ab eccleſia tua ꝯſtat poſſeſfiEones tenere in feuduꝫoccaſiōe ip̄aꝝ excōicatōnis ſeuinterdicti ſnīa ꝓmulgat̉. nos
id diſtrictius inhibemꝰ qͣꝫdiuꝑatiᶠ fuerint ſuꝑ his in tua p̄ſentia iuſticiam exhibere.Idem exeonen̄. epiſcopo ⁊ capitulo London̄.Ilecti filij prior ⁊ cl̓ici(de guiſeburnen̄. ꝯͣ eboracen̄. archiep̄m ap. ſe.le. grauē q̄rimoniā tranſmiſerūt. ⁊ infra. Prouideatis attētiꝰ ne ita ſubtilit̓ᵍ ſic̄ a ml̓tꝭ fieri ſolꝫ cuiuſmōi actio intētet̉ʰ
a ¶ Minora. ar. ꝯͣ. xxxij. q. vij. qͥd in oībꝰ adulterio grauiꝰ. So. illa int̓rogatio nō īplicat ꝙ adulteriū ſit grauius alijs crībus ſꝫ qͣſi raritatē denotat. ⁊ ē ſi. d̓ pe. di. i. ſi ſacerdos. vel dic grauiꝰ .i. cōius. ⁊ illd̓ dictū fuit in deteſtationē crīs vt magis vitaret̉. qꝛ multa alia pctā grauioraſunt adulterio vtputa īceſtꝰ. xxxij. qͥvij. adulterij malū. Ex ꝟbis iſtiscolligūt qͥdam ꝙep̄ūs de adulteriotm̄ ⁊ īferioribꝰ criminibꝰ p̄t diſpenſare ⁊ nō in maioribꝰ qͣſi a ꝯͣrio ſenſu cū dicat de adulterio ⁊ alijs queſunt mīora. gͦ nōde maioribꝰ qꝛ qd̓de qͥbuſdā ꝯceditde alijs negare vr̄ar. xxv. d. qͣlis. ⁊. Ede ꝓcu. maritꝰ. ⁊.de p̄ſump. nōne. ⁊ar jͣ. de his q̄ fi. a p̄. ſi. ꝯſen. ca. cū apl̓ica. ad fi. Et dicūt̉ ꝙtm̄ diſpēſare pn̄t in caſibꝰ exp̄ſſis a iure. ar. hꝰ. c. vbi de qbuſdā ꝯcedit. vn̄ in alijs vr̄ ꝓhibitū ꝑ iura p̄dic. ⁊ ē adhͦ ar. s. de tēp. or. dilectus. ex eo ꝙ ibi d̓r cū illi hmōi diſpenſatio a canone mimine ſit ꝑmiſſa. ⁊ ſic argumentat̉ex eo ꝙ intell̓r ꝓhibita eſſe. Et ſic q̄libet diſpēſatio ꝓhibita ep̄is intell̓r niſi eis ſit exp̄ſſe ꝯceſſa. qꝛ nūqͣꝫ intell̓reſſe ꝓhibitū qd̓ nō ē exp̄ſſe ꝯceſſum .s. de trāſlat. int̓ corporalia. Alia ē magis cōis opi. ꝙ ep̄s vbicūqꝫ p̄t diſpenſare vbi nō inuenit̉ ꝓhibitū. Et vacat hic ar. a ꝯͣrio ſenſu. qꝛ in multꝭ grauioribus crībus qͣꝫ de adulterio diſpeſatio ē ꝑmiſſa ep̄is puta in here. l. di. p̄ſbyteros. Itē cuꝫſacrilego. l. di. ſi qͥs p̄ſbyt̉. ⁊ in capitalibꝰ crībꝰ occultꝭ. l.di. de his ꝟo. Itē cū ſimoniaco qn̄ꝫ in bn̄ficio. qn̄ꝫ in ordine .i. q. v. c. i. ⁊ .vl. ⁊ sͣ. de elec. ſi alicꝰ. Itē cū ſciſmatico.l. di. vt ꝯſtitueret̉. Et gn̄al̓r vbicūqꝫ nō ꝓhibet̉ diſpēſatio intell̓r eſſe ꝑmiſſa. arg. jͣ. de ſen. ex. nuꝑ. ⁊. c. a noͣb̓is. nj⁊ lex hͦ optime ꝓbat. ff. qͥbus ex cau. ma. necnō. §. i. Edictū de diſpēſatōe ꝓhibitū ē ẜm hāc opi. ⁊ in hac pͣpi. fuithugo. vt inuenies. l. di. ſi quis p̄ſbyter. ⁊ Ioa. qͥ notauitde hac materia. l. di. miror. ⁊ i. q. vij. §. niſi. ⁊ Lau. Uinc.⁊ Tan. hͦ idem dicūt. Qn̄ꝫ inueniēs ꝙ ꝓhibet̉ diſpenſatio. vt in caſibus quos diſtinxit̉ Io. in. c. miror. qn̄ꝫ inuenies ꝙ ꝑmittit̉. vt in caſibus notatis in pͦ. §. hiſi. immo ep̄s ⁊ qͥlibet ſacerdos pōt diſpenſare ⁊ mitigare canones penitentiales qui ſatiſdatōeꝫ iniungunt ꝓ pctōꝯfeſſo in penitentia. argu. de pe. di. i. menſuram. ⁊. l. di. d̓his clericis. ⁊. c. hi qͥ. ⁊ .xxvi. q. vij. tꝑa plenitudinis. Sedcanones illos qui inducunt penā depoſitōis vel ſuſpenſionis in enormibus criminibus mitigare vel diſpēſarinō pn̄t. l. di. miror. ⁊. xij. q. ij. de viro. ⁊. jͣ. de accuſa inqͣſitjonis i. rn̄.b ¶ Penitentiā. hoc ideo dicit. quia venia nō ꝯcedit̉ niſi penitēti. xxiiij. q. ij. legat̉. ⁊ quō gaudebis ⁊c̄. xxiij. q. vijc.vl. ⁊ nēo p̄t bn̄ agere pnīaꝫ niſi ſperauerit indulgētiā.de pe. di. . nēo. vel ſaltē ꝑtē penitētie egerit. lxxxij. di. p̄ſbyter ſi.c ¶ Fūctus offō. ſic. sͣ. de of. dele. in lr̄is. ⁊. c. venerabili. fide re iudi. iudex.d ¶ Duplici. lxxxi. di. p̄ſbyt̉ aut dyaconꝰ. ⁊ de pe. di. iij.§. his auctoritatibꝰ. §. auc̄tas. nō dꝫ duplici pēa ꝯteri itaꝙ vtraqꝫ ꝑ ſe ſufficiat al̓s bn̄ poſſet inferri duas pēas.xxi. q. v. ſi qͥs cuiuſlibet. ⁊ xxvij. q. iiij. attēdēdū. ⁊. c. ſi qͥsdeinceps. ⁊. jͣ. de rap. in archiepatū. ⁊. v. q. vi. qꝛ iuxͣ. ⁊. jͣ. de
calū. cū fortiꝰ. ⁊. jͣ. vt li. nō ꝯtꝭ. qm̄. §. vl. ⁊ creſcēte ꝯtūaciacreſcere dꝫ ⁊ pena. ff. de pe. relegati.e ¶ Tradere. curie ſeculari. niſipꝰ depoſitōꝫ fuerit incorrigil̓. tūc p̄t excōicari. ⁊ poſtmodū creſcēte ꝯtuacia tradicurie ſecl̓ari. jͣ. e. cū nō ab hoīe. ⁊ ſic intell̓ r. iij. q. iiij. cl̓icꝰ.xi. q. i. ſi qͥs ſacerdotū. qͣliter debeattradi curie ſecl̓arihabes. jͣ. de ꝟb. ſig.nouimus.Eteꝝ. ꝑti. qͣꝫdiugͦdus ſeudi ē ꝑatꝰ face̓ iuſticiā int̓ vaſallos. ⁊ip̄i ēt ꝑati ſunt tn̄dere ſub eo nll̓s aliꝰ dꝫ ſe intromittere de illa iuriſdi.al̓s ſi eēt negligēsdn̄s trāſferret̉ iuriſdictio ad aliuꝫ.ar. ſi. jͣ. de fo. ꝯpe. liex ſuſcepto. ⁊. c.ertenore. Et ſi alter de vaſallis nollet tn̄dere ſub dn̄o. pōillū punire. ⁊ ip̄i tenent̉ litigare de feudo ſub dn̄o feudijͣ. ti. ꝓxi. ex trāſmiſſa. ⁊ c. veꝝ. Sꝫ in iudicio poſſeſſorio p̄agere vaſallꝰ corā ordinario. jͣ. tit. ꝓx. ex ꝑte. b. qꝛ exceptio tal̓ locū hꝫ in petitorio. vt ibi dic̄. Et nō ſuꝑ hͦ ꝙ ſi qōfeudi ꝟt t̉ int̓ dn̄m ⁊ vaſallū. vtꝝ vaſallus debeat ip̄umhr̄e vel nō. tūc ꝑ alios vaſallos cā illa dꝫ tractari. Si ꝟoint̓ duos vaſallos tractat̉ cā .ſ. qͥs illoꝝ ſit potior ī feudo. tūc dn̄s feudi dꝫ cogͦſcere. vt hic in ꝯſtōe Fredet. haedictali. §. p̄terea. ⁊. jͣ. eo. nouit. Si ꝟo int̓ vaſallos ⁊ alios qͥ nō ſunt vaſalli agat̉ de illa re rei ven. tūc dn̄s nō cognoſcet. qꝛ eſſet iudex in cā ſua qd̓ eſſe nō dꝫ. C. ne qͥs inſua cā. l. vna. ſꝫ ordinarius tūc cogͦſcet vel delegatꝰ. jͣ. tit.ꝓx. cū ſit gn̄ale. ⁊. xi. q. i. exꝑientie. Ber.Ilecti. ſubtiliter. Nō ſubtilitates in cauſis eclefiaſticis reprobādas. ſi. de iura. calū. lias. ⁊.de do. ⁊ ꝯtu. c. i. ⁊. jͣ. de reſti. ſpo. ſepe. qꝛ hmōi ſubtilitates ad ꝑniciē reue tunt̉. C. ad trebel. l. p. ⁊ ſtricta riqn̄ꝫ omitti ſolet. ff. de relig. ⁊ ſump. fu. l. ſunt ꝑſone. ⁊. ff.ad. l. aqͥl̓. ita vulneratus. §. vlt. ff. qui. mo. pig. vel hypot.ſol. ſicut re. §. ſi debitori. cum .n. de bona fide agitur de apcibus iuris non eſt diſputandū. ff. mādati. ſi fideiuſſor.§. quedam.h ¶ Actio intertet̉. ſic pꝫ ꝙ nō tenemur actōeꝫ ꝓponereẜm canones. Arg. ꝯͣ. jͣ. de mu. pe. c. i. ⁊. xij. q. ij. octaua. ⁊. xiq. i. exꝑientie. ⁊. c. ſe. ⁊. jͣ. e. examinata. ⁊. C. ſi ꝑ vim vl̓ ali.mo. l. i. ⁊. jͣ. depoſiti. grauis. So. dicas ꝙ nullus compellitur vt ꝓponat actōeꝫ. nec tenetur ſi non vult ꝓponere iniudicio eccleſiaſtico. ſi autem quis vult ꝓponere in iudicio eccleſiaſtico ⁊ ꝓponat admittitur. ſi autem ineptaꝫꝓponat ſuccumbit. ſed pōt ꝓponere aptam ⁊ congruentem poſtea ⁊ admittitur. jͣ. e. examinata. Lau. tamē dixitꝙ tenetur qn̄qꝫ aliquis ꝓponere actionem. quia cum exvna cauſa plures actiones oriuntur non ſufficit ꝓponere cauſam ſimpliciter. ff. de iureiur. duobus. §. colonus.⁊. ff. de inſti. act. habebat. ⁊. ff. ar. fu. ce. l. i. ⁊. l. ſi colonus ⁊ff. de lega. ij. eum filius. §. varijs. quia aliter fit condem.natio in vna qͣꝫ in alia. Et tunc ſatis videtur ꝙ eligere debeat ex qua via ꝓcedere debeat. cauſa vero petendi ſꝑ exprimēda ē. al̓s nō audit̉. jͣ. de libel. ob. c. vlt. ⁊. jͣ. de cenſi. puenit. ⁊. C. de edic. di. adri. tol. l. vlt. §. ſin aliquid ꝯͣdictor⁊ cā petendi ſꝑ p̄cedere dꝫ. ff. quando di. le. cedat hmolegatū. ⁊ hͦ in ꝑſonali. in reali ſecus. vbi non tenetur qͥsſpecificare niſi velit. vt notatur. jͣ. de libell. oblationi. c. ij.