TerciusLiber
terreū: magis receptiua ſunt ꝙͣ ferꝝ. Ideo argentū bene politū inter oīa metalla meliꝰ eſt ſpeculuꝫ: qꝛ in colore magis accedit ad dyaphanū. Porro ſtannū ⁊ plumhum magis ſunt ex argento viuo nō puro: nec bene cūſulphure cōmixto. ꝓpter hoc in ſuꝑficiebꝰ eoꝝ ſemꝑ remanent ꝑtes obſcure terreſtres: receptabilitatē lumīsimpediētes. Iōqꝫ ex iſtis nō generat̉ ſpeculū. LXXXDe variatione imaginis in ſpeculo viſuireſpondentis.Oc autē videtur mirabile ꝙ imago ſpeculi qn̄videtur in ip̄o: qn̄qꝫ videtur in ꝓfundo: qn̄qꝫ īſuꝑficie. Cūqꝫ anterior ꝑs aſpicientis contraſpeculū ſit ſpeculo ꝓpinquior videt̉ ip̄a citiꝰ tāgere ſpeculum ꝙͣ poſterior. Et ẜm hoc videtur ꝙ nobis deberetprimo reſultare poſterior ꝑs ⁊ nō anterior quaſi cooꝑta poſteriori: ſicut de homine a nobis recedente nō videmus niſi poſteriorē ꝑtem. Nos aūt dicimus ꝙ ſicuthabitū eſt ſuꝑius: forma que apparet ī ſpeculo ſpecieseſt nō habens ſpiſſitudinē. Ideoqꝫ nulla queſtio ē vtꝝpoſterior tegat anteriorē. Ideo aut forma illa quandoqꝫ videtur in ꝓfundo: qn̄qꝫ in ſuꝑficie. qm̄ in ſpeculo n̄reſultat forma tantūmodo. ſed etiā diſtātia q̄ eſt interaſpicientē ⁊ ſpeculū. Ideoqꝫ qn̄ eſt magna diſtātia: tūcforma videtur in ſpeculo ꝓfundata Quādo vero eſt diſtantia ꝑua: tunc videtur ad ſuꝑficiem accedere. Pōtetiā oriri dubitatio cur in quibuſdaꝫ ſpeculis apparetrecto modo: in quibuſdā aūt ſuꝑius apparet inferius ⁊ecōtra. Siniſtra quoqꝫ apparet dextra ⁊ ecōtra. Similiter etiā cur in quibuſdam plures apparent facies advnū aſpectū. In quibuſdā vna tm̄. Nos aūt dicimuſ ꝙin ſpeculo ꝯuexo nō apparet forma ſicut in plano: ⁊ huius rei cauſa eſt: qꝛ in plano vna ꝑs ſpeculi non eſt ſubalia. ideoqꝫ nō fit ab vna ꝑte ſuꝑ aliā reflexio. Et in cōcauo vna ꝑs eſt ſub alia. Et ideo ſuꝑior formā receptāꝓiicit ſuꝑ inferiorē: ſic ſuꝑior pars inferior apparet: ſimiliter etiā eſt de dextro ⁊ ſiniſtro. Et iſte eſt modꝰ naturalis in generatōe oīs mixti: licet non figure lapidisqui topaſion dicit̉: in quo ſemꝑ apparet facies verſa.Si vero fiat ſpeculū angulis multis angulatū: tūc qulibet angulꝰ ꝑ diſcōtinuationē ⁊ reflexionē que fit in eomulte fint imagines ẜm naturā diſcotinuationū reflexionis. Si vero ſpeculū fiat in vna ꝑte ꝯcauum: in altera planū: due faciēs reſultāt. Et ſiquidē concauū ſit ſuperiꝰ: ⁊ planū inferiꝰ. tunc in loco cōtinuatōis plani adconcauū: videbūtur facies ille in collo cōtinuate. ita ꝙfacies vna ſit ſuꝑius ⁊ alia inferiꝰ. Si vero ſit econtraplanū inferiꝰ ⁊ ꝯcauū ſuꝑius: tūc videbūtur facies illein vertice capitis ꝯtinuate: eo ꝙ inferior porrigit̉ ſuperius: ⁊ ſuꝑior dependet inferiꝰ. ¶ LXXXI.¶ De ſpeculis planisOn ſolū vero apparet dextra ſiniſtra ⁊ ecōtrain ſpeculis ꝯueris: ſed etiā in planis. Nō tn̄ excauſa quā in libro de ſpeculis ponit euclydes.videlicꝫ eo ꝙ videamꝰ ꝑ lineas radiales ab oculis egredientes: ſed potiꝰ ideo: qꝛ forma abſtracta a re viſa peractū luminis apparet in ſpeculo: et ſicut abſtrahit̉ itaimprimitur. Ideo fit imaginis ſitꝰ ad aſpicientē oppoſitus. Porro in re alta etiā diſtātia in ſpeculo rep̄ſentatur vt in turri. cuiꝰ cacumen inferiꝰ videt̉. qꝛ .ſ. a ſpeculo diſtat ampliꝰ. ⁊ ob hoc apparet ꝓfundiꝰ: ꝓpter hocin ſpeculo vel in aqua videtur turriſ cōuerſa. Hac etiāde cauſa baculꝰ ſtans in aqua: oblique aſpiciēti: curuꝰvel abſciſus videtur: qꝛ .ſ. baculi forma ꝑ om̄e ꝓfunduꝫaque exiſtens: ſuꝑficiei aque imprimitur. idqꝫ vlteriuſimmutat aerē ⁊ viſū ⁊ figurā. et huiꝰ immutatōis cauſa eſt: qꝛ linea veniens a ꝓfundo ad ſuꝑficiē aque rectaeſt. Linea vero a ſuꝑficie aque ad oculū veniens: obliq̄ſuꝑ illā cadit: ita ꝙ ſuꝑ aque ſuperficiē facit angulum
acutum verſus aſpicientem: ſicqꝫ curuitas duarum lineaꝝ immutatōne cauſa eſt apparitōis curuitatis rei.Si vero ſuꝑ rem in aqua iacentē aliquis aſpiciat directe: tunc res videbitur directe: qꝛ tunc ad punctū lineeimmutantis ſuꝑficiem aque. cadit linea immutationisviſus perpendiculariter ac directe. ita ꝙ ſuper aque ſuperficiem duos angulos rectos ſignat. ¶ Actor. Hecde forma vel imagine in ſpeculo relucente. LXXXII.Qualiter lux ſit colorum īpoſtaſis.¶ Ex libro de vaporibus.Ico aūt lucē eſſe ypoſtaſim coloꝝ. ⁊ ſi relinqueretur ſibi veniens ad vnūqd̓qꝫ corpꝰ non quieſceret donec color illius corꝑis appareret purelux. vnde videmꝰ ſolem patientē eclypſim in lumīe ſuoremiſſum. et om̄e albū apparere pallidū. Cunqꝫ ẜm remiſſionē lucis: appareāt om̄es colores remiſſi: patet ꝙlux veniens ad vnūqd̓qꝫ coloratū: accipiens a rebꝰ a qͦbus reflectit qd̓ inuenit trāſit in eſſentiā coloꝝ ſuorū.⁊ huiꝰ rei indiciū eſt: ꝙ ſplendor penetrans vitrū: inueniens ibi picturā diuerſoꝝ coloꝝ: in ſua penetratōe reflexꝰ eſt ab obſtaculo. ⁊ nō reflectitur in ſpecie ſplendoris: ſed ſpecie picture. vnde patet ꝙ ſplendoreꝫ accipitab eo qd̓ inuenit in vitro. hinc eſt etiā ꝙ minimo vinorubeo exiſtente in fundo vaſis apparet albū. Appoſitūin magna ꝙͣtitate apparet ruben. Quod eſt qꝛ intenſioſplendoris q̄ eſt in paruo vino facit illud apparere albūin colore .ſ. qui multū eſt ei affinis: inueniens aūt de vinō multū in vaſe. nō eſt ita de facili penetrans in ꝓfundum: et ideo debilitatur. vnde qd̓ priꝰ apparebat albuꝫiam apparet in rubore obſcuꝝ. hoc aūt miꝝ eſt ꝙ vitrodepicto ⁊ ſplendore illud penetrāte ī ſui r̄flexione n̄ apparet in ſpecie ſplendoris veri. Sed in ſpecie coloris ꝑpicturā aſſimulati. Et tn̄ cū in vino rubeo videmꝰ celūex reflexione coloris in ſpecie. nō videmꝰ illud in colorevini rubei: ſed in colore ꝓprio. et dico ꝙ quādo color reflectitur ad rubeū: ſi fuerit multū rubeū: mutabit̉ ydeaceli ẜm colorē quē inuenit in vitro ſed debiliter. Porrocū penetrat̉ vitꝝ a luce: ibi eſt quaſi quedā mixtio. Cuꝫaūt reflectitur debilior eſt coloris reflexio cū colore vitri ꝯiūcto. videmꝰ aūt ꝙ aer illuminatꝰ a luce: minꝰ iterum accipit lucem ex alio. At ecōtrario virtus odoratiua cū inficitur ab allioꝝ odore: inuenienſ illā infectōeꝫnō inficitur a ſimili. Qd̓ inde videtur: qꝛ nichil habēsvnā formā in effectu: accipit infectōꝫ a cōſimili. Itaqꝫvidetur ꝙ nichil in luciditate poſitū dū illā retinet infici poſſet ab alia: niſi augmentet̉ eiꝰ luciditas. At econtrario in domo q̄ eſt diſpoſita in luce ꝑ vnā candelā: eſtvidere. ꝙ alia candela allata lux augmentatur Ad hocaūt dico qm̄ lux eſt de genere eoꝝ q̄ nō habent contrarium: et ita ſi poteſt intendi poteſt ⁊ remitti. Qd̓ auteꝫom̄e ſubiectū retinens aliquā infectōeꝫ non inficiatura cōſimili. nō eſt generale. videmꝰ em̄ ꝙ aer inficitur apariete albo. ẜm ſe totū. In odoratu vero fumoſitatesreſolute a vino in eo ꝙ qui potauit: opilāt carnunculasnarium ne diſcernere poſſit ⁊ odorare viuum potatum¶ LXXXIII.ab alio.¶ Adhuc de quibuſdam ꝓprietatibꝰ lucis etvmbre Alexander.Ux nō videtur per ſe: ſed ꝑ materiā. eſt auteꝫaliter in ſole. aliter colore. aliter in quacunqꝫ reIilluminata. nec ꝓcedit lux niſi a corpore: qꝛ nōeſt niſi a corpore. A quolibet aūt puncto cuiuſlibet corporis lucidi oritur lux: per quālibet lineā rectā q̄ poteſtextendi ab illo puncto. ex quibꝰ patet ꝙ a quolibet puncto cuiuſlibet corporis dyaphani cōtingentis aliquodcorpꝰ lucidū quocūqꝫ lumine: oritur lux per omnē lineārectā q̄ poteſt extēdi ab illo puncto ⁊ trāſire in corporedyaphano tangente illud punctuꝫ. Item omne corpus