Theore Māricji exiſtentē ī chr̄o ꝯuerteret̉ ſb̓a panis: poſſet dici ꝙ totiusin totū eēt fcā ꝯuerſio Ex his aūt iuuamur ad intelligendūeſſe et eſſentiā creatoꝝ. videmꝰ enī ꝙ ſola quantitas eſt ſuaextēſio: quia extēſio ī quātitate nō ē aliqͥd ſuꝑadditū quāti-tati Nō eī quātitas ē extēſa ꝑ aliud ſꝫ ſeip̄a ē qͥd extēſū. ꝓpt̓qͦd n̄ ꝯpetit ei exteſio ꝑticipatōe ſꝫ eſſentialit̓ eſt ip̄a exteſioIō nō p̄t ītelligi q̄ntitas ſi nō ītelligeret̉ extēſā. ꝑtinꝫ eī adip̄aꝫ qͥditate q̄ntitatis extēſio. vnde ſi diffiniret̉ qͣntitas diſfinitiōe nō ꝑ additamēta: exteſio ꝑtinēt ad qͥditate ipſiꝰ. Cetera autē p̄ter qͣntitatē ſunt extenſa ꝑ ꝑticipatōeꝫ. et exteſiodic̄ qͥddā additū nature eoꝝ q̄ ſi n̄ diffiniret̉ ꝑ additamēta:exteſio n̄ īgrede̓t̉ diffinitōeꝫ eoꝝ ⁊ pn̄t ītelligi nō ītellecta extēſione Sic ex ꝑte ip̄iꝰ eē ſuo mō vide̓ poſſumꝰ Nā ſola eſſētia dīna ē ſuū eē qꝛ eſſe ī eſſētia dei nō dic aliqͥd ſuꝑadditūnature eiꝰ. eſt āt natura dīna a ſe ip̄a et nō acqͥrit ce ꝑ ali-quid aliud. ꝓpter qͦd nō hꝫ eſſe ꝑ ꝑticipatiōeꝫ ſꝫ eēntialit̓ eſtſuū eſſe Ideo nō p̄t ītelligi natura diuina nō ītellecto ipſiuseſſe. Immo ſi diffiniret̉ tal̓ natura diffinitōe: nō ꝑ additamēta eſſe: ꝑtine̓t ad qͥditate eiꝰ. Cetera āt entia q̄ hn̄t eſſe ꝑ di-uinā eſſentiā: eſſe dicit aliquid additū nature eoꝝ. ꝓpt̓ qd̓ eēnō ꝑtinet ad naturā alicuiꝰ entis creati. ⁊ ſi qd̓libꝫ ens creatum diffiniret̉ diffinitōe: nō ꝑ additamēta eſſe nō īgrederet̉diffinitionē alicuiꝰ creature. ꝓpter quod eſſe nullo mō īgre-dit̉ diffinitōeꝫ ſb̓ſtātie qͥa ſubſtātia nō diffinit̉ ꝑ additamenta Si āt īgredit̉ diffinitōeꝫ accidentꝭ. hoc iō ꝯtingit qꝛ accidētia hn̄t diffinitōeꝫ ꝑ additamēta ⁊ aliqͥd ponit̉ ī diffinitōne accidētꝭ. qd̓ n̄ ꝑtinet ad eſſentiā eiꝰ. Ex his etiā clare pꝫꝙ eē accidit cuilibet creature. et dicit aliqd receptū ī natu-ra cuiuſlibet creati ⁊ dicit additū nature cuiuſlibet entꝭ. creati et facit realē dr̄am ī rebꝰ creatis Itrū tn̄ eſſe dicat ali-quā eſſentiā additā eēntie creature/ videt̉ eī abſurdū ꝙ eſſetia et eſſe dicātur due eſſentie. qūo āt habeat eſſe iſta realisdr̄a. et vtꝝ eſſentia et eſſe poſſint dici due res; et qūo eſſefluit ab eſſentia. et eſt actꝰ eiꝰ oſtendere nō eſt p̄ſentis ſpeculatōis. tn̄ qꝛ vt plurimū circa eſſe creaturaꝝ fatigātur addi-
pniddeIniu tūirtatIuiula in ſe ſtepūt̉ nitIiliū vll pit ti vptit couiui ſit ſctepū pōt dicꝭ tatnuea intiq phlloloiu inū tt p̄ n ſe acceptā dit eruiNlū dlij mat. iī ſic dcīꝫ dir. qͥꝫ-Ita q din tlemcta ⁊ccepent utquitſalī lr̄ cap:liri je-cmcta eēimtſcli tem ī-jit vt di in i. x5ſid ip̄t nn̄ fut de v.Itre jut nat iuiyrut vnū tle