Druckschrift 
Summa universae theologiae : P. 3
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

redime̓t̉. et redēptꝰ perirꝫ. Sed niſixp̄s incarnaret̉: non moret̉. et ſic homo ꝑirꝫpenitꝰ. aūt ē īpoſſibile ẜᵐ Anẜ. et a ſūmabonitate penitꝰ alienū: vt creaturā rōnalēperire penitus ſinat. ſꝫ redēptio hūane fit ſatiſfactionē pctī original̓. ad ſatiſfactio pctī original̓ ncc̄ia eſt incarnatio xp̄i.Itē Ro. 5. In. s. Adā oēs peccauerunt.Octm̄ .n. originale trāſit ī oēs hoīes. Un̄. i.Cor. 15. Et ſic̄ ī Adā oēs moriūt̉. ita ī xp̄ooēs viuificabūt̉. Octm̄ originale vl̓e ē hūane. Sꝫ ſatiſfactio hoīs vniꝰ ē bonū ſingulare. nulla ſatiſfactio alicuiꝰ hoīs ē comēſurabil̓ culpe originali. Sed ẜᵐ menſurāpctī debe̓t fieri ſatiſfactio pctō. nullꝰ hoſingl̓aris pōt ſatiſface̓ pctō originali: etiāſi ſibi grā ꝯferatur. Poſſet dici ad hocīmo poterit ſatiſface̓ pctō originali. ẜªqd̓ ī ſe ē. ꝗa ſic ſingulare ē: eius ſatiſfactioſingularis. Cōt. Pctm̄ originale ē ī aliqͦſingulari. ſic̄ ī Petro. ꝗa Petrꝰ ē: vl̓ ꝗa hocſingulare ē. Sꝫ ꝗa ē de gne̓ Ade. vn̄ ī ip̄o ēa ꝑte ſui gn̓is. a ꝑte fue ꝑſone. pctm̄originale ī quocūqꝫ hoīe ſit: ē uitiū gn̓īs. Satiſfactio aūt hoīs ſingularis ē actꝰ ꝑſone. Sꝫnullꝰ actꝰ ꝑſonal̓ pōt expiare vitiū gn̓is. gͦͦnullo pōt aliꝗs ſatiſface̓ pctō originali: nec ī ſe: nec ī alio. Itē ſic̄ ē pone̓ genꝰhumanū quālꝫ ꝑtē illiꝰ gn̓īs. ita ē ponerevitiū ꝑſonale: qd̓ ē vitiū ꝑſone ſic̄ pctm̄ aliqd̓ actuale: qd̓ ē ex volūtate alicꝰ ꝑſone. et ēpone̓ pctm̄ gnͣale pctm̄ totiꝰ generis. et hocē pctm̄ originale. Sꝫ ſic̄ ſe hꝫ culpa ad ꝑſonāita ſe hꝫ ſatiſfactio culpe ad ꝑſonā. Sꝫ ꝑſona hꝫ ptātē niſi ī illū actū cꝰ ē pͥnᵐ. Cumactꝰ culpe original̓ ſit actꝰ uolūtariꝰ alicꝰꝑſone hoīs ſit filiꝰ Ade. ſꝫ ē vitiū generis nec ſatiſfactio illiꝰ erit ex actu perſone.Itē differt dice̓ naͣm: re. ſic̄ dic̄ Ilariꝰ.ꝗa naͣ dr̄ ipſa ſpēs ſic̄. res ꝟo dic̄ ꝑſo. Res aut nūꝙͣ dat. ſꝫ magis eꝯͣ.Sꝫ qd̓ nūꝙͣ pōt pͥncipiū ad alicuiꝰ: necad reꝑationē. res hūane pōt eſſepͥncipiū reꝑatōis humane. Sꝫ reꝑatiohumane fit ſatiſfactōeꝫ pctī original̓.ſatiſfactio pctī original̓ pōt fieri aliquāꝑſonā humanā. et ita nec aliquē hoīeꝫ ſingulare. Itē pctm̄ ē iniuſticia. Sꝫ q̄dā ēiniuſticia quā fac̄ homo ſibi: et fit pctm̄actuale. Alia ē iniuſticia fit hoī. et fitpctm̄ originale. Sꝫ ẜᵐ modū fiēdi pctm̄ ē ſatiſfactio pctō. Sꝫ iniuſticia ē a pctō originali ineſt ꝑſone iſtiꝰ hoīs ab alio et non a ſe iuſticia quā fit ſatiſfactio pctō originali fiet ꝑſone hoīs ab alio. nullꝰ pōtſatiſface̓ pctō originali. etiā eo qd̓ eſt inipſo. ſꝫ oꝑꝫ ſit ab alio ſatiſfactio.Ad ſatiſfactioneꝫReſponſio paī rearitgrā di quā fit abſolutio reatꝰ eterni ſuſtinētiapene tꝑalis. pͥᵐ ē ex dei mīa. 2ᵐ ex iuſticia.lo ſic̄ ad remiſſionē pctī actualis: qd̓ ē pctm̄hoīs ex ſe ip̄o reꝗͥrit̉ grā dolor ſeu ꝯtritio ad vt ſatiſfaciat pctō. Que ꝗdē eſpena tꝑal̓. Ita ad ſatiſfactionē original̓ pctīqd̓ ē pctm̄ hoīs ab alio ꝯtractū non ab actuſuo: reꝗͥrit̉ grā exol̓o pene tꝑalis ab alio:ſiue aliū: ut locū hēat dīna iuſticia. Adid qd̓ pͥmo obr̄. ℟ndet̉ pctm̄ actualeſit ab actu ꝑſone ex ipſa. pctm̄ ꝟo originaleē ex vitio ipſiꝰ ꝑͤ: non ex ipſa: ſꝫ ab alio.ſicut dic̄ Anſel. ꝑſona corrupit naͣm: ſꝫ naͣcorrūpit ꝑſonā. ſeꝗt̉: ſi ꝑſona poteſtſatiſface̓ actuali: poſſit ſatiſface̓ originali: quod ē minꝰ. ꝗa originale actuale noſunt pcta eiuſdē generis. et eſt ꝓpriaꝯꝑatio ẜᵐ magiſ minꝰ inter ea. Ad 2ᵐdd̓. dr̄. deꝰ pōt dimitte̓ pctm̄ in ꝑteſꝫ ī toto: intelligēdū ē quātū ad offenſaꝫ reatū eterne pene: quā deꝰ dimittit gratiā iuſtificatōis de ſua ſūma mīa. Sꝫ eſtintelligēdū de debito tꝑalis pene: reꝗͥrit̉rōe iuſticie. alr̄ deꝰ relinquet̉ pctm̄ impunitu. Ad 3ᵐ dd̓. duplex honor debet̉ deoUnꝰ ī naͣ. aliꝰ ī ꝑſona. Honorē in naͣ aufertculpa original̓. Honorē ꝑſone culpa actual̓.Honorē ī ꝑſona quē abſtulit culpa actual̓ grām iuſtificatōis pōt deo redde̓ ꝑſona.Honorē ꝟo ī naͣ: quē abſtulit culpa originalis: pōt deo redde̓ ꝑſona alicꝰ hoīs: niſiſit talis que p̄pōde̓t in pluſ ꝙͣ ſit tota humana naͣ. Ad qͣrtū dd̓. originale actualein Adā fuit idē quātū ad actū. ſꝫ fuit id̓quātū ad reatū. Octm̄. n. Ade duplicē hūitreatū. ꝗa ſi ipſe ſeruaſſet p̄ceptū a deo datūeſſet remuneratōis quātū ad perſonāquātū ad naͣm. ꝗa ex obediētia remunerationē hūiſſet ī ſe in ſua poſteritate. ſic̄ diciAnſel. reatꝰ fuit duplex in p̄uaricatōep̄cepti. Actualis inquātū abſtulit p̄miū ꝑͤet originalis inquātū abſtulit p̄miū. Un̄pctm̄ Ade obligauit ꝑſonā obligauit naͣꝫ.maxime ꝗa tota erat ī Adā Eua. Et ſiccorrūpit naͣm. vt dic̄ Anſel. nec ſeꝗt̉. Ada