Druckschrift 
Summa universae theologiae : P. 3
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

ſatiſfactōe. ſe pōt ſatiſface̓ pcc̄o℟º. querit̉ vtrū ſe poſſit ſatiſfacere peccato dd̓ ē. ſe ſine dono greAd pͥmā rōne ī ꝯtriū dd̓. ſi ad deūꝯfugiat faciēdo qd̓ ī ſe ē: deꝰ dat grāꝫ. ettn̄ ē ex dignitate hoīs faciētꝭ qd̓ ī ſe ē.ſꝫ ē ex liberalitate ſūme bonitatꝭ. Satiſfactio ē digna recōpēſatio peccato. ſꝫ qͣꝫdiuē ī peccato: ē īdignꝰ do. nec aliqd̓ ẜuiciūdignū d̓o face̓ pōt. nec pōt de ſe face̓ ſatiſfactione digna. ad ſatiſfaciat: oꝑꝫdeꝰ det dignitate .s. gr̄aꝫ gratū faciēte. Etſic de ſe pōt face̓ ſatiſfactionē pcc̄oſine dīno auxilio. Si obr̄. Si faciat qd̓ī ſe ē: deꝰ dat grāꝫ. ſe pōt ſatiſface̓.ſeꝗt̉. īmo ſatiſfaciet ex gr̄a ſibiⁱ collata.Ad ſecūdā rōnē cum dr̄. Deꝰ exigit acreatura ſuꝑͣ poſſe. diſtinguēdū ē duplexę poſſe. eſt .n. poſſe potētiā actīa. ē poſſe potētia ſuſceptiua. Tcreatura auteꝫ rōnali. s.hoīe exigit deꝰ ſupͣ poſſe potētia ſuſceptiua. pōt .n. ſuſciꝑe grām diu viuit. quaſuſcepta hꝫ ptātē ſatiſfaciēdi de peccatꝭ. vn̄ſi deꝰ exigat ab hoīe ſatiſfactione: exigitſuꝑ poſſe dictū. Si aut exigit ab hoīe ē ī peccato ſatiſfactionē: ꝙͣuis ī hoīe ſitpoſſe ſatiſface̓ potētia actiua: ē īcōueniēsꝗa accidit ex culpabili defcū hoīs r̄nuetaut negligētꝭ ſuſciꝑe facultate ſatiſfaciēdi:que eſt ex gratiā.Conſequenſ eſt queſtio vtrū poſſit ſe ſatiſface̓ peccatoorigīali?. Ad quod fic. Si aliꝗs pōt ſatiſface̓de maiori: pōt ſatiſface̓ de minori. Sꝫ ꝗlꝫ grāꝫ ſibi datā pōt ſatiſface̓ peccato mortali actuali: qd̓ maiꝰ ē qͣꝫ peccatū originale. ꝗlꝫ pōt ſatiſface̓ de peccato originaligrāꝫ ſibi datā. aūt peccatū mortale actuale maiꝰ ſit origīale: pꝫ. ꝗa peccatū maiusẜᵐ d̓i iuſticiā magis punit̉. Sꝫ peccatū mortale actuale magiſ punit̉ ꝙͣ peccatū origīaleꝗa actuale punit̉ pena duplici .s. pena dāni: ē carētia viſiōis dei. et pena ſenſibili: eſtpena gehene. Originale ꝟo ſolū punit̉ penadāni .s. carētia viſiōis dei. actuale ē maiuſoriginali. Itē ſic̄ dicūt ſci. Deꝰ dimittitpeccatū ī ꝑte. ſꝫ ī toto. et ē intelligēdū ẜᵐſcos: dimittēdo vnū peccatū dimittit aliud quātū ad offenſam pene eterne reatū.Un̄ dicūt ſcī ꝓphanū ē a deo ī ꝑte ſꝑareveniā. Sꝫ hoī faciēti qd̓ ī ſe ē grām iuſtificatiōis ſibi datā dimittit̉ peccatum actualemortale. peccatū originale ſibi dimittit̉ grām: faciēdo qd̓ ī ſe ē. ꝗlꝫ grāꝫ iuſtificatiōis pōt ſatiſface̓ peccato originaliItē ī Adā idē fuit numero peccatū originale actuale. ſi Adā ſatiſfecit peccatoactuali: ſatiſfec̄ originali. ſi non ē ī nobispeccatū originale: niſi ab ipſo. pꝫ deletū ēpeccatū originale ſatiſfactōeꝫ Ade. hominē potuit fieri ſatiſfactio. Itē ſic̄ luxtenebre opponunt̉. ita peccatū grā opponūt̉ ẜᵐ Dam. Sꝫ adueniente luce nulloremanet tenebre. adueniēte grā ī Adā?ī ſcīs prībꝰ: ſic̄ ī Abraā ī Iacob: nullotenebra originalis peccati potuit remane̓:excludit a viſiōe dei: et excecat oculū mētisne intueat̉ gl̓iā dei. potuit fieri ſatiſfactio remiſſio peccati original̓ grām iuſtificatōis ſine incarnatiōe filii dei. Itē qͣꝫdiufuit morbꝰ: fuit medicina. ꝟtutē circūciſiōis remitte̓t̉ ſuo tꝑe originale peccatūſic̄ baptiſmū. ncc̄e fuit ꝓpter r̄miſſionē illiꝰ deū īcarnari. Ad oppᵐ ſic obr̄Nihil poſteriꝰ naͣ pōt age̓ ī id qd̓ ē pͥus naͣ.Sꝫ motꝰ ꝗcūqꝫ volūtariꝰ eſt naͣtr poſteriorpcto originali. nullꝰ motꝰ volūtariꝰ pōt īpctm̄ originale. nullꝰ motꝰ volūtariꝰ pōt remiſſoriꝰ pctī original̓. Sꝫ oīs motus nr̄ſatiſfactoriꝰ ē motꝰ volūtariꝰ. nullo modopōt ad deletionē original̓. nullopōt ſatiſface pctō origīali. aūt oīſ motꝰuolūtariꝰ ſit poſte̓ior naͣ pctō origīali: pꝫ. ꝗaꝯceptio hoīs an̄cedit oēꝫ motū volūtariuꝫī ip̄o. Sꝫ pctm̄ originale ꝯcomitat̉ ꝯceptionēpcc̄ꝫ origīale an̄cedit oēꝫ motū uolūtariūī homine. ſatiſfactoriū quēlꝫ aliū.aut pctm̄ originale ꝯcomitet̉ ꝯceptione: pꝫ p̄s. dicētē. Ecce .n. iniꝗtatibꝰ ꝯceptꝰ ſū. etī pec.. me ma. mea. Itē ẜᵐ dic̄ Anſel. ſuffic̄ ad aliꝗs ſatiſfaciat: reddereqd̓ ablatū ē: niſi etiā plꝰ reſtituat ꝙͣ abſtulitSꝫ pͥmꝰ pctm̄ originale ſe totū totaꝫhūanam naͣm ī poſteris deo abſtulit. Ro. 5.Propterea ſic̄ vnū hoīem mors ītrauit inhūc mūdū. pctm̄ intrauit: pctm̄ mors. etita ī oēs ꝑtrāſiit: ī oēs peccauerūt. nullꝰ pōt ſatiſface̓ pctō originali. ꝗa oꝑte̓t plꝰ redde̓t ſe totū: pluſ qͣꝫ ſit tota humana naͣ. qd̓ pōt. Itē Amb. ſuꝑ illudHeb. 2. Decebat .n. ꝓpter oīa oīa multos filios ī gl̓iā adduxerat: auctorē ſalutꝭ eoꝝ paſſionē ꝯſūmare. niſi xp̄s more̓t̉