ſatiſfactōe. gͦ hō ꝑ ſe nō pōt ſatiſface̓ ꝓ pcc̄o℟º. cū querit̉ vtrū hō ꝑ ſe poſſit ſatiſfacere ꝓ peccato dd̓ ē. ꝙ nō ꝑ ſe ſine dono greAd pͥmā rōne ī ꝯtriū dd̓. ꝙ ſi hō ad deūꝯfugiat faciēdo qd̓ ī ſe ē: deꝰ dat eī grāꝫ. ettn̄ hͦ nō ē ex dignitate hoīs faciētꝭ qd̓ ī ſe ē.ſꝫ hͦ ē ex liberalitate ſūme bonitatꝭ. Satiſfactio ē digna recōpēſatio ꝓ peccato. ſꝫ qͣꝫdiuē hō ī peccato: ē īdignꝰ do. nec aliqd̓ ẜuiciūdignū d̓o face̓ pōt. gͦ nec pōt de ſe face̓ ſatiſfactione digna. gͦ ad hͦ ꝙ ſatiſfaciat: oꝑꝫ ꝙdeꝰ det dignitate .s. gr̄aꝫ gratū faciēte. Etſic hō de ſe nō pōt face̓ ſatiſfactionē d̓ pcc̄oſine dīno auxilio. Si obr̄. Si hō faciat qd̓ī ſe ē: deꝰ dat eī grāꝫ. gͦ ꝑ ſe pōt ſatiſface̓. nōſeꝗt̉. īmo ſatiſfaciet ex gr̄a ſibiⁱ collata.Ad ſecūdā rōnē cum dr̄. Deꝰ nō exigit acreatura ſuꝑͣ poſſe. diſtinguēdū ē ꝙ duplexę poſſe. eſt .n. poſſe potētiā actīa. ⁊ ē poſſe potētia ſuſceptiua. Tcreatura auteꝫ rōnali. s.hoīe n̄ exigit deꝰ ſupͣ poſſe potētia ſuſceptiua. pōt .n. hō ſuſciꝑe grām ꝙ diu viuit. quaſuſcepta hꝫ ptātē ſatiſfaciēdi de peccatꝭ. vn̄ſi deꝰ exigat ab hoīe ſatiſfactione: nō exigitſuꝑ poſſe hͦ mō dictū. Si aut exigit ab hoīeꝗ ē ī peccato ſatiſfactionē: ꝙͣuis ī hoīe nō ſitpoſſe ſatiſface̓ potētia actiua: n̄ ē īcōueniēsꝗa hͦ accidit ex culpabili defcū hoīs r̄nuetaut negligētꝭ ſuſciꝑe facultate ſatiſfaciēdi:que eſt ex gratiā.Conſequenſ eſt queſtio vtrū poſſit hō ꝑ ſe ſatiſface̓ ꝓ peccatoorigīali?. Ad quod fic. Si aliꝗs pōt ſatiſface̓de maiori: pōt ſatiſface̓ de minori. Sꝫ ꝗlꝫ hōꝑ grāꝫ ſibi datā pōt ſatiſface̓ d̓ peccato mortali actuali: qd̓ maiꝰ ē qͣꝫ peccatū originale.gͦ ꝗlꝫ hō pōt ſatiſface̓ de peccato originali ꝑgrāꝫ ſibi datā. Ꝙ aūt peccatū mortale actuale maiꝰ ſit ꝙ origīale: pꝫ. ꝗa peccatū maiusẜᵐ d̓i iuſticiā magis punit̉. Sꝫ peccatū mortale actuale magiſ punit̉ ꝙͣ peccatū origīaleꝗa actuale punit̉ pena duplici .s. pena dāni:q̄ ē carētia viſiōis dei. et pena ſenſibili: q̄ eſtpena gehene. Originale ꝟo ſolū punit̉ penadāni .s. carētia viſiōis dei. gͦ actuale ē maiuſoriginali. Itē ſic̄ dicūt ſci. Deꝰ n̄ dimittitpeccatū ī ꝑte. ſꝫ ī toto. et hͦ ē intelligēdū ẜᵐſcos: ꝙ dimittēdo vnū peccatū dimittit aliud quātū ad offenſam ⁊ pene eterne reatū.Un̄ dicūt ſcī ꝙ ꝓphanū ē a deo ī ꝑte ſꝑareveniā. Sꝫ hoī faciēti qd̓ ī ſe ē ꝑ grām iuſtificatiōis ſibi datā dimittit̉ peccatum actualemortale. gͦ ⁊ peccatū originale ſibi dimittit̉ꝑ grām: faciēdo qd̓ ī ſe ē. gͦ ꝗlꝫ hō ꝑ grāꝫ iuſtificatiōis pōt ſatiſface̓ ꝓ peccato originaliItē ī Adā idē fuit numero peccatū originale ⁊ actuale. gͦ ſi Adā ſatiſfecit ꝓ peccatoactuali: ſatiſfec̄ ꝓ originali. gͦ ſi non ē ī nobispeccatū originale: niſi ab ipſo. pꝫ ꝙ deletū ēpeccatū originale ꝑ ſatiſfactōeꝫ Ade. gͦ ꝑ hominē potuit fieri ſatiſfactio. Itē ſic̄ lux ⁊tenebre opponunt̉. ita peccatū ⁊ grā opponūt̉ ẜᵐ Dam. Sꝫ adueniente luce nullo mōremanet tenebre. gͦ adueniēte grā ī Adā?ī ſcīs prībꝰ: ſic̄ ī Abraā ⁊ ī Iacob: nullo mōtenebra originalis peccati potuit remane̓: q̄excludit a viſiōe dei: et excecat oculū mētisne intueat̉ gl̓iā dei. gͦ potuit fieri ſatiſfactio⁊ remiſſio peccati original̓ ꝑ grām iuſtificatōis ſine incarnatiōe filii dei. Itē qͣꝫdiufuit morbꝰ: fuit medicina. Cū gͦ ꝑ ꝟtutē circūciſiōis remitte̓t̉ ſuo tꝑe originale peccatūſic̄ mō ꝑ baptiſmū. Nō ncc̄e fuit ꝓpter r̄miſſionē illiꝰ deū īcarnari. Ad oppᵐ ſic obr̄Nihil poſteriꝰ naͣ pōt age̓ ī id qd̓ ē pͥus naͣ.Sꝫ motꝰ ꝗcūqꝫ volūtariꝰ eſt naͣtr poſteriorpcto originali. gͦ nullꝰ motꝰ volūtariꝰ pōt īpctm̄ originale. gͦ nullꝰ motꝰ volūtariꝰ pōteē remiſſoriꝰ pctī original̓. Sꝫ oīs motus nr̄ſatiſfactoriꝰ ē motꝰ volūtariꝰ. gͦ nullo modopōt eē ad deletionē original̓. gͦ hō nullo mōpōt ſatiſface ꝓ pctō origīali. Ꝙ aūt oīſ motꝰuolūtariꝰ ſit poſte̓ior naͣ pctō origīali: pꝫ. ꝗaꝯceptio hoīs an̄cedit oēꝫ motū volūtariuꝫī ip̄o. Sꝫ pctm̄ originale ꝯcomitat̉ ꝯceptionēpcc̄ꝫ origīale an̄cedit oēꝫ motū uolūtariūī homine. gͦ ⁊ ſatiſfactoriū ⁊ quēlꝫ aliū. Ꝙaut pctm̄ originale ꝯcomitet̉ ꝯceptione: pꝫꝑ p̄s. dicētē. Ecce .n. iniꝗtatibꝰ ꝯceptꝰ ſū. etī pec. ꝯ. me ma. mea. Itē ẜᵐ ꝙ dic̄ Anſel.Nō ſuffic̄ ad hͦ ꝙ aliꝗs ſatiſfaciat: reddereqd̓ ablatū ē: niſi etiā plꝰ reſtituat ꝙͣ abſtulitSꝫ hō pͥmꝰ ꝑ pctm̄ originale ſe totū ⁊ totaꝫhūanam naͣm ī poſteris deo abſtulit. Ro. 5.Propterea ſic̄ ꝑ vnū hoīem mors ītrauit inhūc mūdū. pctm̄ intrauit: ⁊ ꝑ pctm̄ mors. etita ī oēs ꝑtrāſiit: ī qͦ oēs peccauerūt. gͦ nullꝰhō pōt ſatiſface̓ ꝓ pctō originali. ꝗa oꝑte̓tꝙ plꝰ redde̓t ꝙ ſe totū: ⁊ pluſ qͣꝫ ſit tota humana naͣ. qd̓ n̄ pōt eē. Itē Amb. ſuꝑ illudHeb. 2. Decebat .n. eū ꝓpter ꝙ oīa ⁊ ꝑ ꝙ oīaꝗ multos filios ī gl̓iā adduxerat: auctorē ſalutꝭ eoꝝ ꝑ paſſionē ꝯſūmare. niſi xp̄s more̓t̉
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten