P R
vt. ff. de ſer. cor. l. j. §. in hͦ iudicio. Etiā princeps d̓r qͥlibet p̄latꝰ eccl̓ie. vt diſ. xxxv. c. ecxce pͥnci. ⁊. c. corꝑa. p̄all̓.Priuata ꝑſona eſt ꝑſona carēs functōe publica. Uide. sͣ. ꝑſona.Priuatū ius eſt illd̓ qd̓ pͥncipal̓r ad ſingl̓orū vtilitatē ꝑtinet. vt in pactꝭ ⁊ ꝯuentiōibꝰſingulariū ꝑſonaꝝ. Reqͥ. sͣ. Ius pub.Priuata delicta dicunt̉ q̄ ciuil̓r tractant̉. vtſi mihi furatꝰ ſis. x. ⁊ ego rehabeam ago nōvt corꝑaliter puniarꝭ. Sꝫ publica delictaſūt quoꝝ ꝓſecutio eſt ꝑmiſſa cuilibet de populo. quale eſt crimē leſe maieſtatis. Ul̓ accuſatio de ſuſpecto tutore vel curatore. Inquibꝰ oēs accuſare poſſunt.Priuate dicunt̉ ꝓprie qͥ nō ſūt ꝯſtituti in aliqͣdignitate. xxiiij. q. j. qͥ ꝯͣ. Itē dicunt̉ oēs exempti a iure cōi ſiue ſit collegiū: ſiue aliquaſpāl̓ ꝑſona. vij. q. j. petiſtꝭ. ⁊ di. iij. pͥuilegia.Priuilegiū ē pͥncipis bn̄ficiū ꝯͣ ius cōe īdultū. Nō em̄ ē pͥuilegiū niſi aliqͥd indulgeatſpāle. c. abbatē. d̓ ꝟ. ſig. ⁊. c. ī his. d̓ pͥuile. etd̓r qͣi pͥuās legē. vl̓ ē lex pͥuata .i. vniꝰ an̄ alios honor vl̓ dignitas aūt īmunitas q̄ ſibiꝯueīt eoꝝ q̄ alijs īcūbūt. Uel q̄ de iure cōiallegant̉. Nā priuilegiū ẜm Iſy. li. vj. indedictū eſt ꝙ ī pͥuato ꝯcedit̉. d̓ hͦ di. iij. pͥuilegia. Ius em̄ cōe ad vnā ꝑſonaꝫ directū adoēs extēdit̉. lxj. diſ. miramur. d̓ re iudi. ī cauſis. Dicūt̉ gͦ pͥuilegia pͥuatoꝝ legeſ .i. a iurecōi exceptoꝝ. vt ī. c. p̄uilegia. p̄all̓. Et notaꝙ pͥuilegiū nō tollit̉ ꝑ ius cōe niſi d̓ ip̄o mētio fiat. d̓ reſcpͥ. cū ordinē. Nec tollit̉ vnū ꝑaliud. niſi ī ſcd̓o fiat mētio d̓ pͥmo. c. veniēsd̓ p̄ſcpͥ. vide glo. vl. in. c. j. d̓ reſcpͥ. Et pͥuilegiū eſt duplex. ꝑſonale ⁊ reale. c. mādata. d̓p̄ſump. Perſonale extinguit̉ cū ꝑſona. immo qn̄qꝫ an̄ ꝑſonā extinguit̉. vt cū eo maleabutit̉ ⁊ ſeqͥt̉ ꝑſonā. ⁊ hͦ veꝝ de ꝯceſſo īdet̓mīate. qꝛ cū det̓mīatōe loci vl̓ tꝑis ꝯceſſūnō ſeqͥt̉ ꝑſonā extra locū. vt ē pͥuilegiū vſuſpallij. c. ex tuaꝝ. de auc. ⁊ vſupal. Etiā extīcta re extinguit̉ pͥuilegiū reale. xvj. q. vij. ethoc diximꝰ. in. c. abbatē. in fi. de ꝟbo. ſig. etglo. in regula pͥuilegiū. de regu. iu. li. vj. Itēpͥuilegiū ꝑdit̉ ꝓpter ſex. vt in gl. vnica. in fi.in. c. renouātes. diſ. xxij. Et eſt duplex pͥuilegiū .ſ. generale ⁊ ſpāle. Generale eſt qd̓ cōicorꝑi l̓ collegio ꝯcedit̉. vt ī. c. cū ⁊ plātar̄. e.ti. vl̓ vniuerſitati. xvij. q. iiij. ſi qͥs ſuadēte.Et qd̓ ꝯceſſuꝫ eſt mīoribꝰ ⁊ eccl̓ijs circa ꝯͣ-
ctus vel qͣſi ⁊ circa iudicia Itē qd̓ ꝯceſſuꝫ ēmulieribꝰ circa fideiuſſores. Speciale eſtqd̓ ꝑſone cōcedit̉: et illud extinguit̉ cū ꝑſona. vij. q. j. petiſti. et regula pͥuilegia ⁊c̄. Etpone exemplū de pͥuilegio. vbi gr̄a. Princeps ꝯcedit deportato vel alij nō valentiteſtari ẜm ius cōmune romanoꝝ ciuile liberā teſtamenti factionē. hͦ pͥuilegiū ẜcat ꝙpoſſit teſtari ſeruādo ſolēnitatē. q̄ de iure ciuili reqͥrit̉ in teſtamēto. vt. l. ſi qn̄. C. de inoffi. teſt. Et ſumit̉ ſignificatū ex ſolēnitate.q̄ multꝭ vigilijs eſt excogitata qͣre nō ē veriſil̓e pͥncipē tā faciliter illaꝫ tollere velle. etex pͥuilegio ſiue natura eiꝰ eſt: qꝛ pͥuat iuscōe. et ſic ꝟ̓ba debēt recipi in ſuo ẜcato ſtrictiori. Itē ibi pͥnceps volēti teſtari ꝯcedit̉liberā teſtamēti factionē. intelligit̉ ꝙ poſſitteſtari. nō ſeruata ſolēnitate iurꝭ cōis ciuilis. dū tn̄ ꝯſtet ſic̄ de milite: d̓r ꝙ ſignificatū ſumit̉ vt pͥuilegiū valeat ⁊ aliqͥd ꝯcedat̉niſi em̄ ſic intelligeret̉: nullū eſſet pͥuilegiū.Itē pͥnceps ꝯceſſit alicui edificare licere inloco publico ītelligit̉ ſine alteriꝰ iniuria velincōmodo. vt. l. ij. §. ſi qͥs a pͥncipe. ff. ne qͥdin loco pub. fi. Rō. qꝛ oēs tuet̉ ab iniurijs.veriſimilit̓ nō vult aliū ledere nec pͥncepsvult valere ſuū pͥuilegiū. qd̓ eſt ī alteriꝰ detrimētū vl̓ qd̓ tollit ius cōe. vt. l. qͦtiēs. ⁊. l.reſcripta. C. de p̄. impe. of. et hͦ veꝝ niſi ī pͥuilegio fieret reuocatio legis derogatiue .ſ.dicēdo. nō obſtāte. l. tali vel tali. vt. l. ſi qͥs.in pͥn. ff. de le. iij. Idē in qͦuis caſu qͦ euidēter apparet pͥncipē velle tollere legē derogātē pͥuilegio. qꝛ volūtas ſua ē lex niſi ꝯͣriet̉ legi euāgelij. qꝛ hāc tollere nō pōt.Probatio ẜm Azo. ē rei dubie ꝑ argumentaoſtēſio. ſed hec diffinitio ẜm Goff. locū ſolum hꝫ in his qͥ ꝓbant̉ ꝑ inſtantiā diſputatiōis. nō aūt ī iudicio vbi ꝓbatio fit ꝑ teſteset inſtr̄a. ⁊ plerūqꝫ ꝑ iudicia ⁊ p̄ſumptiōes.et d̓r ꝓbatio ab aduerbio ꝓbe. nā ꝓbe facitqͥ ꝓbat qd̓ intēdit. qꝛ ꝑ hͦ penas nō ꝓbantiū euadit. Uel ꝓbatio ē rei dubie ī iudiciolegitime facta declaratio. Quāuis hec diffinitio moderet̉ ꝯtrarijs. Et d̓r etiā ꝓbatioquaſi ꝓbata actio rōne qua ſupra. Et notaꝙ ꝓbatio fit multipl̓r. Primo ꝑ aſpectū. vtin notorio. Quod ꝓbat̉ per facti euidentiāc. euidentiā. de accu. c. ꝓpoſuiſti. de ꝓbat̉. ff.de ven. inſpic. l. j. in pͥn. xvj. q. iij. Inter memoratos. Nec obſtat ꝙ oculus plerumqꝫ