Fo.CXCII
nullꝰ igit̉ intellectꝰ ſine cogitatōe p̄uia poterit amorꝭ affectiōe ꝯſurgere qͣntūcūqꝫ ignitis affectōibꝰ vt diuinitꝰ eleuet̉. Iteꝫ hͦidem videt̉ in app̄henſiua ⁊ ī motiua ſenſibili. Nā pͥmo neceſſariū ē. vt illd̓ ad qd̓ imaginarie diligēdū moueor. ꝙ illud antea ſenſibilit̓ p̄cognoſcā. ante igit̉ oportet me cōp̄hendere oculo exteriori vl̓ alio ſenſu aliqd̓de ectabile qͣꝫ in ip̄o delecter vt illud hn̄dūdeſiderem. Igit̉ ſic erit in cognitiua ⁊ motiua rōne ſuꝑioꝝ ꝙ deū ſiue aliqd̓ aliud delectabile anteriꝰ cogitē. qͣꝫ ad ip̄m poſſim inriꝰ affectōibꝰ aſpirare. vl̓ in ip̄o aliqͣtenusctari. gͦ p̄cogitare ſꝑ p̄cedit amore cōgere. Itē ẜm ꝙ dic̄ beatꝰ Dionyſiꝰ inpͥncipio myſtice theologie in ꝯſurrectōe amoris oportet oēm intellectū derelinquere ⁊ cogitatōeꝫ de creaturꝭ ſenſibilibꝰ. ⁊ etiātam de deo qͣꝫ de angel̓. ſed illud ponere vitſtultiſſimū. qͥd em̄ faciat animꝰ ſi nō poit cogitare de deo vl̓ trinitate vl̓ angelisUidet̉ etiā tunc eſſe ī nube vl̓ in mari. qͣi cīſemꝑ cognitio intellectꝰ ip̄ꝫ amorē dirigat.alit̓ em̄ ſapīa myſtica nō videt̉ ſapīa ſed abuſio vl̓ ſtulticia. Itē om̄e illud qd̓ apprehendit̉. app̄hendit̉ ſub aliqͣ intentiōe entisſcꝫ aut vt vnū. aut vt veꝝ. aut vt bonū. gͦ deus quoqͦmō app̄hendat̉. app̄hendet̉ ſub rōne entis vt eſt ſūma vnitas. aut vt eſt ſūmaveritas. aut etiā vt eſt ſūma bonitas. Cumigit̉ nullo iſtorū modoꝝ poſſit apprehendiꝑ cogitationē. nā ſi app̄henderē vt vnūrteret me cogitare de vnitate. ſi vt verūeritate. ſi vt bonū de bonitate. igit̉ cumoris app̄henſio app̄hendat deū inqͣntūonū. oportet neceſſario ꝙ pͥus ibi ſit coitio p̄uia de ip̄a bonitate. qͣꝫ in ip̄aꝫ actualit̓ ꝑ amoris affectiōeꝫ moueri. gͦ ⁊c̄. Cōtra. Uidet̉ ꝙ ſine cogitatōe p̄uia vl̓ cōcomitante affectꝰ ꝑ amore diſpoſitꝰ libere moueatur in deū. ⁊ pͥmo auctoritate magni hierarche dionyſij in pͥn. myſtice theologie dicentꝭ ad Thy. ſic. Tū aūt amice thymotee.circa myſticas viſiōes forti cōtritōe ſenſusderelinque. ⁊ intellectuales oꝑatōes ⁊ omnia ſenſibilia ⁊ intelligibilia ⁊ omīa exiſtentia ⁊ nō exiſtentia. ⁊ ſicut poſſibile eſt ignoſe conſurge ad eius vnitionem que eſt ſuper omnem ſubſtantiā ⁊ cognitōeꝫ ⁊c̄. Cūigit̉ ẜm hͦ in ꝯſurrectōe amorꝭ myſtica oporlet derelinquere oēm intellectualē oꝑatōeꝫvlcognitōem. ⁊ ſolū ẜm vnitōem amorꝭ af-
fectuoſi ꝯſurgere. qͣ eſt ſuꝑ oēm intellectuꝫ⁊ cognitōem. Igit̉ ſine cogitatōe p̄uia vereamans amoris affectōe cōſurgit. In terciatranſlatiōe Dionyſij dr̄ in myſtica theologia ꝑ vnitōem dilectōis q̄ eſt affectiua verecognitōis. vnit̉ deo ītellectualit̓ ignota cognitione multo nobiliori qͣꝫ ſit cogitatio intellectual̓. ⁊ in eo ꝙ cogitatōem intellectualē derelinquit ſuꝑ intellectū ⁊ mentē deū cognoſcit ⁊c̄. Cū igit̉ vt ibidē dr̄ d̓us nō poſſit cognoſci ꝑ intellectualē cogitatōem. cognoſcit̉ veriſſime ꝑ tactū amoris. igit̉ vt plane dr̄ neceſſe eſt oēm intellectuꝫ derelinq̄re⁊ ſolū ꝑ amoris affectū ī deū ꝯſurgere. Itēdr̄ in. vij. de dīnis nomībꝰ. oportet aūt videre nr̄am mentē hr̄e ꝟtutē ad intelligendū ꝑquā intelligēda inſpicit. vnitōem aūt excedentē naturā mentꝭ ꝑ quā cōiungit̉ ad ea q̄ſunt ſupͣ ip̄am. ẜm hanc igit̉ dīna oportet ītelligere non ẜm nos ſed nos totos. totosip̄is ſtatutos. ⁊ totos deificos ⁊c̄. Igit̉ licꝫin humanis pͥmo oportet ītelligere qͣꝫ afficiin vera tamē ⁊ exꝑimētali cognitōe diuīoꝝoportet pͥmū ſentire ꝑ amore qͣꝫ ip̄m deū qͥſentit̉ intelligēdo cogitare. gͦ oportet cōſurgere ꝑ amorē vt ex iſto ſtatu cognitōis ī ip̄amente vera cognitio relinquat̉. nā illud ſcꝫde diuinis qd̓ exꝑimētalit̓ ſentit affectꝰ. vere etiā intelligit intellectꝰ. Itē in eodē capitulo dr̄ de myſtica ſapīa ſic. Hanc igit̉ irrōnabilē ſtultā ⁊ amenteꝫ ſapīam excedent̉laudantes dicimꝰ ꝙ eſt oīs mentꝭ ⁊ rōnis ⁊omīs ſapīe ⁊ prudētie cauſa. ⁊ ī ip̄a eſt omne cōſiliū. ⁊ ab ip̄a omīs cognitio ⁊ prudentia. ⁊ ī ip̄a theſauri ſapīe ⁊ ſcīe abſcōditi ⁊c̄.Cū igit̉ ip̄am irrōnabilē vocet. nō gͦ per rōnum īueſtigatōeꝫ ꝓcedit. ⁊ cū ip̄am ſtultamappellet. nō ꝓcedit ſic̄ alia ſcolaſtica ſciētia.Nā ordinate ꝓcedēdo pͥmo ꝯgͦſcimꝰ om̄e illud qd̓ diligimꝰ. ſi gͦ miſtica theologia pͥmorōnes cogitādo vl̓ meditādo ꝓcederet ſicut videmꝰ in alijs nō ſtulta a btō dionyſiovocaret̉ nec amens .i. ſine mēte. nā ſine om̄imentali cogitatōe vl̓ meditatōe affectꝰ amoris accendit̉. igit̉ ex affectu amorꝭ relinquit̉in mente cognitio nō ecōuerſo ⁊c̄. Itē Psͣ.Guſtate ⁊ vidēte ⁊c̄. Cū igit̉ guſtare affectūreſpiciat amorꝭ. videre aut intellectꝰ cogitationē vl̓ meditatōem. gͦ pͥmo oꝫ motu amoris ꝯſurgere qͣꝫ occultiſſimū deū ītellectualit̓ cogitādo cognoſcere. nā hec ē regula general̓ in myſtica theologia ꝙ primo oꝫ hr̄eEE 4