Miſtica theologia
modū cognoſcēdi deū tradidit ſuꝑintellectualē ⁊ ſuꝑſubſtātialē. quē iō gētil̓ ꝓphetianō app̄hendit. qꝛ nō q̄ſiuit nec eſſe putauit.nec vim ẜm qua diffundit̉ in aīa dep̄hēdit.Putauit em̄ ſummā vim cognitiuaꝫ ineſſeintellectui. cū ſit alia q̄ nō minꝰ excedit ītellectū qͣꝫ intellectꝰ rōem. vl̓ rō imaginatōemſcꝫ pͥncipalis affectio. ⁊ ip̄a ē ſcintilla ſindereſis. q̄ ſola vnibilis eſt ſpūiſctō .i. dīno. Ethac de cauſa cū incōꝑabilit̓ totius intellectus ſuſpēdat officiū mentꝭ ſup̄ma affectioab ea ſecludi p̄cipit̉ nō tm̄ oꝑatōes ꝓut exeunt a viſenſitiua vl̓ intellectiua eliminariiubent̉. ſed etiā obiecta ip̄arū omīa ſenſibilia ⁊ ītelligibilia pͥmo ea q̄ ſenſu exteriori ꝑcipiunt̉. Cū vero rōnalis creatura conſtetex duplici natura. corꝑali .ſ. ⁊ ſpūali. vtraqꝫhabet ſibi obiectū rn̄dens. cū ẜm cuiuſlibꝫcapacitatē et̓na veritas ꝑcipiat̉. quō ſenſibiles hoīes ſunt qͥ nō niſi ſenſibilia cognouerūt veluti ẜm hn̄tes intellectū obtuſuꝫ ⁊ affectū recuruū. ideo nec bonitatē nec veritatē diuinā in ſe ꝑcipiūt. Sed ⁊ tn̄ ne ſint omnino exꝑtes cognitōis diuīe poſuit deꝰ altiſſimꝰ ſenſibiles creaturas. vt īuiſibilia d̓iꝑ ea q̄ facta ſūt intellecta ꝯſpicerent̉. vt ẜmdauiticū ẜmonē aliqͥs excuſatōem nō habeat. vt ſe abſcōdat a calore eiꝰ. cū egreſſꝰ bonitatis ip̄iꝰ a ſūmo vſqꝫ ad ſūmū in oībꝰ creaturis reſplēdeat. ſed a filijs voluit increata ſapīa iſta ſenſibilia amoueri. vt multo feliciꝰ. multoqꝫ veriꝰ in thalamo affectꝰ ſecretiori interiꝰ ī lectulo amorꝭ collocatū ſentiant. quē iudei ⁊ ceteri ph̓i ꝑ creat̉as diſcurrendo mēdicāt. Un̄ ab ip̄a veritate verusorans in ſpū ingredi infra cubiculū vbi īueniat theſaurū occultū p̄cipit̉. nō tm̄mō ſenſibilē ꝓut ſenſui exteriori rn̄dꝫ. ſed etiā ꝓuteſt obiectū ſenſuū interioꝝ. nec ſub rōe app̄henſiua ip̄iꝰ btīſſimi dei ꝓut eſt dilectꝰ pulcherrimꝰ ⁊ ſuauis ꝑ mentꝭ deſideria anagogica appetat̉. ne ip̄a anīa q̄ velut filia hꝫ ſolideſiderio ꝯditoris inherere. refectionē ſuāveluti mercenaria īpudent̓ inqͥrat. niſi rōeſuꝑius dicta .ſ. vt in ip̄m aliqͦ dulcedinis vl̓ſuauitatꝭ nutrimēto allecta inſaciabilius ⁊⁊ īmenſiꝰ inardeſcat. Intelligibilia em̄ generalit̓ euelli admonent̉. qꝛ ẜm ꝙ alibi dicitur cū omēs hoīes naturalit̓ ſcire deſiderātin nulla tn̄ ſcīe noticia vl̓ cognitiōe rōnalisſpūs tendētia ꝯqͥeſcit. niſi pͥme veritatis iocunda cognitiōe letet̉. quā ſolā īuenit nobi
litati hūane intelligētie rn̄dentē. Si ē ſciat oēm naturā elemētoꝝ cōplexiōes corporū. virtutē aſtroꝝ. cū omīa illa viliora ſuntrōnalis ſpūs penitꝰ nō quieſcit. ſed potiusſic labit̉. vel etiā luxuriat̉ cū ydolo creatureſeip̄a infimiorꝭ (niſi redigat ad finē vltimūinuoluat̉. Cū etiā tante nobilitatis ſit ſpūvt ſpecies angelicas etiā faſtidiat penitꝰ cōſtrictus ⁊ errabundus niſi quoqͦmō ad cognitionē illiꝰ a quo exijtꝭ originalit̓ ⁊ victor⁊ triūphans ꝟtualit̓ reuertat̉. &etiaꝫ ſiom̄ia creata vellēt ſcire reducēdo ad fineꝫdebitū. vt ꝑ illa creator cognoſceret̉. ab ip̄tn̄ reſpectu illiꝰ ſapīe totū oportet relinōqꝛ mens īmediate ip̄m ꝑ ineffabilē conē relictū ex amoris vnitiōe cognoſcit. Ede illa cognitiōe in myſtica theoria ẜm ꝑciā trāſlationē ſic dr̄. ꝑ vnitionē dilectōieſt effectiua vere cognitōis vnit̉ deo intictualit̓ ignota. cognitione multo meliorſit aliqͣ intellectual̓ cognitio ⁊c̄. nō tm̄ inligibilia in qͦ verbo reſpectu exercitij iſtioīs finalis cōplacētia cognitōis de oī creaatura tā inferiori qͣꝫ ſuꝑiori relinqͥ ꝑſuad⁊ etiaꝫ exiſtētia ⁊ nō exiſtētia. ꝑ que duo oīsmodus ſpeculatiuꝰ app̄hēdēdi diuinā naturā excludit̉. Exiſtētia hic dicunt̉ rōes exne in mēte diuīa quibꝰ aliqͥd extractū in creatura inferiꝰ corrn̄det. qꝛ ordinatiſſimꝰ ꝓcedendi modus in hūanis ad diuīa certitudinalit̓ reꝑit̉. qn̄ mens ſup̄ ſe ꝓuecta mouetīmediate in deū veluti in t̓minū ſine eticōmixtiōe alteriꝰ cuiuſcūqꝫ creature ſuꝑris vl̓ inferiorꝭ. Quia gͦ ꝯſiderādo rōnes et̓nas mens inqͣntū ab ip̄is egredientē creaturā cōſiderat intātuꝫ a ꝑte altera infraip̄am ſinit̉ vt nō totalit̓ ſuꝑ ſeip̄am inteliter erigat̉. qꝛ ergo ſapīa vnitiua oēm cōtēplationē vel ꝯſiderationē in ſuis motibuscreature relinqͥt. ad ſuū vnicū intelligibuleſupͣ ſeip̄am aſpirās. iō reſpectu ip̄iꝰ exiſtertiū (lꝫ ſit nobil̓ contēplatio) dimitti p̄cipicū ſit ibi aliqua incuruatio ⁊ ꝑceptio naturalis. ⁊ iō mens ꝑ iſtā relatiua contēplatunē nō relinquit oīmodā hūanā app̄hennem vt oīno veluti ꝑ aliā mens ſuꝑ natiles limites collocet̉. Sed ⁊ nō exiſtētia iubent̉ āmoueri reſpectu aſcēſionis illiꝰ ſapieNō exiſtētia ꝟo hic appellant̉ ẜm q̄ nihil exemplatū ī creatura reꝑit̉. vt omīs ꝯfideratio de trinitate ⁊ ordine ꝑſonaꝝ. quia illudnunqͣꝫ in creaturis apparet exemplatum e