De caſuū moderata reſeruatōe
vel alioꝝ qͥ dicunt̉ abſoluere defūctos ſi nōvtant̉ niſi v̓bis dep̄catorijs. Quia vel intendūt impetrare abſolutōeꝫ defūcti ꝑ dep̄cationē vel etiā ꝑ ſatiſfactionū ſuaꝝ applicatōꝫiuxta terciū mēbrū. ¶ Si v̓o fiat abſolutioꝑ verbū p̄ſentis tꝑis ⁊ īdicatiui modi. vt dicēdo. Ego te abſoluo ⁊c̄. Pōt hic loquendimodꝰ pīe intelligi vel interp̄tari/ tanqͣꝫ ſit dep̄catoriꝰ. aut ꝙ fiat iuxta ſcd̓m mēbꝝ diſtinctionis abſolutio quedā iuridicial̓ de excōicatōibꝰ/ ſi q̄ forſitan cōtracte ſunt ꝑ trāſgreſſionē ſtatutoꝝ religiōis vel alio mō. Cui cōſonat qd̓ inquirit̉ a circūſtātibꝰ dū corpꝰ debet inhumari. vultis ꝙ abſoluat̉. Sicut etiam apud ſeculares qn̄qꝫ nō humaret̉ corpꝰniſi ep̄s vel curatꝰ mādaret/ ⁊ creditores conſentirēt. ¶ Rurſus poſſet addi/ ꝙ ex indultoapl̓ico intelligat̉ fieri largitio quedā indulgētiaꝝ. ꝑ qͣs abſoluat̉ defunctꝰ a pena qͣ ligatus ē ī purgatorio. Sꝫ hͦ indiget maiori declaratōe. qꝛ nec certū ē de tali pͥuilegio vl̓ indulto ſeu de forma eiꝰ. Et q̄ cauſa mouiſſetpapā ad ꝯcedēdū tales indulgētias carthuſiēſibꝰ plꝰ qͣꝫ alijs. qͣꝫuis auſteritas religiōisvideret̉ eſſe cā rōnabil̓ tal̓ indulti. ¶ Et poſtſcpͥturā p̄miſſoꝝ/ datū ē intelligi ꝙ pͥor magnꝰ/ ⁊ ꝯſeq̄nter alij fūgunt̉ autoritate legatipape circa ſuos Et iſtā cōceſſionē iudico rōnalē / ꝓ tollēdis ſcrupul̓ qͥ plures inſurguūtapud timoratos ī dei ſeruitio qͣꝫ al̓s. Et vtafflictis ꝓ timore dei ſua ꝓſit afflictō. Un̄ licet defūcti nō ſint habiles facere ea q̄ cōiterinſtituunt̉ ꝓ ꝑceptōe indulgētiaꝝ. vt ꝙ ꝯtribuant. ieiunēt. orēt. pōt tn̄ papal̓ autoritascōcedere vt ſi ꝓ earū ſuis viui talia faciāt ꝓqͥbꝰ dant̉ indulgētie ꝓſint ipſis. FinitSuper abſoluendipoteſtate. ⁊ qualiter expediat fieri reſeruationē peccatoꝝLorificate deū qͥ dedit ptāteꝫitalē hoībꝰ Mat. xiiij. a. Qd̓ v̓bū qͣꝫuis lr̄aliter ſit de ptāte ſanatōis morboꝝ ī corꝑe. tn̄ pͥncipaliꝰ intelligit̉ ꝑ myſteriū/ deptāte clauiū ſoluētiū peſtes pctōꝝ ī mente.Hec aūt ptās clauiū q̄ circa corpꝰ xp̄i myſticū cū mēbrꝭ ſuis q̄ ſūt fideles exercet̉/ reſidetī ſua plenitudīe ⁊ fonte apud papā/ dehīc adp̄latos maiores vſqꝫ ad mīores qͦs curatosappellamꝰ deriuat̉ ordine hierarchico diuītus nō hūanitꝰ inſtituto ad edificatōꝫ eccl̓ie⁊ ſalutē ppl̓oꝝ/ quā xp̄s expediēs iudicauit
Et qm̄ expedit viam pnīe ꝑ claues eccl̓iaſticas nec nimis aꝑiri ꝓ ꝯtēptū. nec īprobe coartare ſine fructu. Uidēdū ē p̄cipue d̓ ptātecuratoꝝ q̄ qͦtidie p̄cticat̉. qͣliter ſit ⁊ qͣliter nōlimitāda iuxta qͣlitates tꝑm ⁊ locoꝝ ⁊ multiplicatōꝫ trāſgreſſionū et poſſibilitatē remedioꝝ. Qua ſuꝑ re placeat attēdere ꝓpoſitiones. nō declaratōes/ q̄ ſequunt̉. ¶ Oīs caſusqͥ nō inuenit̉ a curatis remotꝰ/ cēſendꝰ ē eisꝯceſſus ī foro ꝯſcīe r̄ſpectu ſubditoꝝ ¶ Oīscaſus cuiꝰ reſeruatio ad ſuꝑiorē vel nō deceret vel nō expediret/ curatꝭ ē relinq̄dꝰ ¶ Oīscaſus pure ſecretꝰ nec ſcandaliſans ꝓximū/relinquēdꝰ videt̉ eē curatis. p̄ſertim vbi nō ēſpes maioris/ īmo deterioris effectus. vt qꝛpctōr nūqͣꝫ iret ad p̄latū. nec forte noto cuiqͣꝫ (ꝓut ſepe fit) auderet ꝯfiteri. ¶ Oīs caſusexcōicatiōis late ſnīe ꝑ hoīem/ ⁊ noīatim inhāc vel illā ꝑſonā/ publice pōt a curatis rōnabilit̓ reſeruari. ¶ Caſus excōicationū lateſnīe ꝑ iura vl̓ hoīem. ⁊ hͦ ſub qͣdā generalitate nulla ꝑſona noīata / vident̉ poſſe ꝯcedicuratis vt abſoluāt cū iniūcta ſatiſfactōe faciēda qͣꝫtū iura ꝑmittūt. ⁊ qͥes reipublice cū cleri pͥuilegio pati p̄t. ¶ Caſus carnaliū lapſuūp̄ſertiꝫ ī ſexu muliebri ac puerili qͥ ſecreti ſūtvident̉ curatꝭ dimittēdi/ ſub terrore futuri iudicij ꝯmixtōe brutoꝝ excepta ſi nō deſꝑatiotimeat̉ ī remittēdo. ¶ Caſus votoꝝ cōiuꝫ etſepe ſtultoꝝ/ cū abſolutōe de p̄teritꝭ ⁊ ꝯmutatōe ꝓ futurꝭ vident̉ curatꝭ relinq̄ndi/ maxime ſi ſint ſecreti. et ſi palā īutiles appareāt̉aut modicū fructuoſi. pn̄t em̄ p̄lati talia cōmittere rōne ptātis ſue ſuꝑioris ⁊ ciuil̓ q̄ ī oīvoto ciuili ſupponit̉ n̄ excepta ſꝫ incluſa ⁊c̄.¶ Caſus reſtitutionū īcertaꝝ ac modici p̄cijpn̄t curatꝭ dimitti. ſecꝰ ī certꝭ. ſecꝰ ī magnisp̄cijs. ſecꝰ ī defraudatōibꝰ notorijs ⁊ ſcādaloſis ⁊ vſurꝭ ¶ Caſus hereſū occl̓taꝝ ⁊ mētaliūCaſꝰ ſil̓r blaſphemiaꝝ leui motu ire ꝓlataꝝCaſus ꝑiurioꝝ qͦtidianoꝝ n̄ iudicialiū. Caſus ſortilegioꝝ ſine horrore ac leſiōe ꝓxīorūac ſacr̄oꝝ abuſione. Caſus ſacrilegij parui.Caſus offēſiōis ꝑentū ſine leſiōis enormitate pn̄t curatꝭ dimitti. ¶ Caſꝰ aborſuū vl̓ ī vētre vl̓ extra qͥ veniūt oīno p̄ter intētiōeꝫ parētū dimittēdi ſūt curatꝭ/ maxime ſi ſūt ſecretinec ꝓxīos ſcādaliſant. qm̄ ꝓ talibꝰ nullo mōdāda eſt pnīa grauis/ p̄ſertim publica. Quenō pia ſed crudel̓ vbi loqͥmur ē cēſenda. necexcuſat ſꝫ accuſat hͦ loco dicere ꝙ dat̉ ad terrorē alioꝝ. ¶ Caſus habētes ī decretꝭ patrūſuas penitētias limitatas nō ſūt ꝓpterea ſic
N