Druckschrift 
2 (1494) Secunda pars operum Johannis de Gerson
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

venialiū et mortaliū

XXXII

ſufficit ei acqͥrimus paradiſuꝫ. Meliꝰtn̄ faciētes ampliꝰ magnificentiꝰ remūerat. Neceſſitas eſt igit̉ ſcire mādata obligātia. Al̓s enī vl̓ trāſgrediemur ea perignorātiā/ vel in cuſtodiēdo ea habebimuſmagnā nimis de trāſgreſſione dubitatōeꝫ dubitabimꝰ vbi dubitādū erat. qd̓pderemꝰ totā ꝯſcīe trāquillitatē/ putādopctm̄ eſſe pctm̄. ecōtra pctō qd̓ eſſetpctm̄. Et qͣꝫuis neſcirē in oībꝰ caſibꝰ dareregulā ſpēalem qn̄ vnꝰ actꝰ peccatū fueritmortale et qn̄. tn̄ dari pn̄t aliqͣ documēta ī generali/ iudicari meliꝰ p̄t de factisſpēalibꝰ. Propt̓ qd̓ ſtudui ſcribere vob̓ ꝯſideratōes aliqͣs breues ad ſciēdū qn̄ peccatur mortal̓r qn̄ in pl̓ibꝰ caſibꝰ. Inbus enī caſibꝰ ad longū eas tradere gͣue eētaūt īpoſſibile. Immo qd̓ vob̓ ſcribā plene ītelligetis ſicut credo. ꝓpt̓ ſuā breuitatē/ niſi habeatis vobis declaret. Uolo vt his ītelligetꝭ diligēter inqͥratꝭ.Cōſideratio primaDeclaratio general̓ qͥd eſt peccatū mortaleaut veniale.Ater alia mandata dei aliqͣ ſūtfacere debemꝰ ſub pena ꝑdēditiam ſuā. incurrendiqꝫ ꝑpetuammortē Et ſunt illa debitā d̓oẜuāt ſubiectōꝫ int̓ hoīes ſocietatē. ſicutiē amare deū om̄i tꝑe loco odire.Sicuti ē occidere ꝓximū ſuū īnocētē. auferre ei ſua violēter. Alia p̄cepta vl̓ꝯſtitutōes ordinatōes ſunt obligātnos niſi ad penā tꝑalē. qꝛ trāſgredi ea nondiſſipat ſubiectōem deo a nob̓ debitā/ necſocietatē quā tenemur hr̄e ad hoīes. Contra pͥma facere p̄cepta pctm̄ mortale ē. ꝯͣalias ordīatōeſ pctm̄ ē veniale. Quēadmo videtꝭ rex aliqͣ p̄cipit ſub pena mortꝭaut capitꝭ. aliqͣ ſub pena tꝑali. vtpote argenti/ vel carceris ad tꝑus.Conſideratio ſcd̓aQuō in omnibꝰ peccatꝭ eſt inuenire pecca veniale tm̄.Tiqn̄ p̄terit̉ p̄ceptū ex delib̓atōecerta ſcīa ꝯſenſu exp̄ſſo. aliqn̄ſic ſꝫ igͦrātiā vl̓ ex pͥmo motu abſqꝫ pleno ꝯſenſu. Et in caſu eſt aliqd̓ita ſtrictū mādatū qͥn aliqn̄ trāſgredi poſſit peccādo mortal̓r. eo ꝯſenſus eſtid qd̓ pͥncipaliter facit pctm̄. Hinc appa-

ret noīant̉ ſeptē pctā mortalia .ſ. ſuꝑbia. inuidia. ira. auaricia. acedia. luxuria.gula. oīs ſuꝑbia aūt oīſ ira ſic alijſſit peccatū mortale. īmo ſepe ē veniale/ ſic̄ſtatim dicam.Conſidera. terciaQn̄ vana gl̓ia ē pctm̄ veniale aut mortale Ana gl̓ia de ſe eſt niſi pctm̄ veniale. qꝛ opꝰ aliqd̓ ſi ē vanū ēpter hoc mortale. Sed vana gl̓iapctm̄ ē mortale ꝓpt̓ vnā duaꝝ cauſaꝝ .ſ.pter finē ꝓpt̓ quē vana q̄rit̉ gl̓ia. aut ꝓptermateriā aūt opꝰ ī q̄rit̉ vana gl̓ia. Quā ad pͥmā cauſam ē ſciēdū q̄ri p̄t gl̓iaaltera qͣttuor cauſaꝝ. Prīo ad vitādū infamiā falſā. vt ſi diceret̉ ego ſū latro. bn̄poſſum ꝯͣriū aſſerere velle ſciat̉ egoſum aliꝰ/ qͣꝫuis fieri non poſſit ſine laudatōe mei. Et ſic ē pctm̄. ſolūmō habeat̉ intētio corrupta ſiue admixta. ſic̄ facillime ꝯtīgit. Immo qn̄qꝫ tenemur q̄rereſeu velle ita laudari. ē prudētia iuſticia. Scd̓o laus ſeu gl̓ia q̄ri p̄t aliqͦ ſpirituali ꝓfectu ad gl̓iaꝫ dei ad edificatōeꝫ ꝓximi. ſic̄ ſcūs Paulꝰ ſemetip̄m laudauit. Et bn̄ ſcit tꝑe loco ꝯueniētibꝰ facere ſinealia intentōe mala admixta magnū ē meri/ aūt pctm̄. Tn̄ difficile ē hoīes ſunt ꝑfecti in hūilitate fundati ſciātbn̄ facere ſpēalit̓ ī publico. Faciliꝰ fit inſecreto int̓ amicos in colloqͥo ſe mutuodiligūt deuote ac pure. bona ſua facta reuelant inuicē qn̄qꝫ habēdo ꝯſilio aut addandā ꝯſolatōeꝫ. Tercio q̄rit̉ tal̓ gl̓iapter auariciā. vl̓ habeat̉ maior licētia vl̓via male faciēdi et decipiēdi. ſic ē pctm̄mortale. qꝛ finis ē pctm̄ mortale. Sil̓r eſt oīa. Quarto vana gl̓ia q̄rit̉ laudatio fine aliqͦ ē niſi vēiale pctm̄. ſicuti qn̄captat̉ aliqͣ leuis placentia ī laude alicuiꝰ. ē pctm̄ veniale. niſi alid̓ malū ſe admiſceat. Hoc dico ꝓpt̓ illū tꝑe illo ordīare d̓berꝫ laudē ſuā et regͣtiari d̓o vl̓ ad aliūꝑfectū ad quē tenet̉ tunc. ip̄e omittitScd̓a ꝓpt̓ quā vana gl̓ia eēt peccatūmortale/ eſt ꝓpt̓ opꝰ vl̓ materiā quā vana q̄rit̉ doxa. Et fit tribꝰ modis. Quiavel opus ē malū de ſe et pctm̄ mortale. etibi ē dubiū qͥn q̄rere gl̓iam peſſimū eſtpeccatū mortale. ſicuti q̄rere gl̓iam de occidendo ꝓbū homineꝫ. de igne impoſito. derapiendo femīas bonas/ exprobrare alteri