MoralesXXIIII
p̄ſumptōes exteriores/ p̄ſertim vehemēteſnō eſt ex ſe mortale. Secꝰ ſi fixa aſſertōe īteriori vl̓ exteriori illd̓ fieret ī magnū ꝓximi dedecꝰ et malū. ¶ Nullꝰ in vitā iudicādus ē tāqͣꝫ dignꝰ inferno. qm̄ ſpūſſanctuſoꝑat̉ ſubito. facta igit̉ nō ꝑſona ſunt a nobis iudicāda. ¶ Zelotipia q̄ eſt vehemensamor ſuſpitioſus nō ſatis fidēs de re amata/ ⁊ alie ſuſpitōes maliuole. vt dū aliqͥs ſꝑputat irrideri et falli. in qͣles qͥdā melancolici ⁊ qͥdā ex religioſis faciliter cadūt ſi nōrepͥmāt̉. ſꝫ ſi addat̉ cōſenſus liber; ſunt vtpl̓imū mortalia delicta. aut mortaliū delictoꝝ vehemēs cā. ¶ Idolatria qͦ ē exhibitio honoris ꝟe vl̓ īterp̄tatiue aūt attributiue dum alicui creature alit̓ qͣꝫ ſibi p̄t ꝯpetere. Et apoſtaſia q̄ eſt receſſus a v̓a religion. Et murmur ꝯͣ diuinā ꝓuidētiam. Exblaſphemia deo īdigna aſcribēs. Qn̄qꝫ fiunt ex ſuꝑbia intellectꝰ nolētꝭ ſe captiuareī obſequium fidei. ⁊ tūc ibi eſt error ī fide.Aut ſolū fiūt ꝑ depͣuatiōem affectꝰ. ⁊ tuncſunt malicie ex ſe crimīales. licꝫ ex circūſtātijs dici poſſint qn̄qꝫ vēiales. ¶ Sic̄ ē aliqͥs honor diuinꝰ ꝓprie; aliqͥs ſolū ꝑ attributōem aut ꝑticipatōem aut analogiam.Ita ẜm hͦ varie ſunt ſpēs idolatrie. q̄damꝓpͥe quedā ſolū analogice dicte. oēs tn̄ exgenere ſuo mortales exiſtūt. vt ī inuocatōibus demonū. In aſtrologia d̓ iudicijſcirca ea que depēdent pure ex libero arbitrio.In necromācia ⁊ piromācia ⁊ generalit̓ īſuꝑſtitōibꝰ oībꝰ ꝓhibitis atqꝫ nefarijs. qͣꝝeffectus neqꝫ a miracl̓o neqꝫ a natura rationabilit̓ expectari pn̄t. ¶ Nulli faciēti qd̓ īſe eſt (hͦ eſt bn̄ vtēti donis dei iā habitꝭ) deeſt deꝰ in neceſſarijs ad ſalutē/ ſiue ſint illacredēda ſiue oꝑanda ¶ Uolēs credere et fātaſias ad oppoſitū fidei tolerās inuitꝰ. ſic̄ī pleriſqꝫ videre ē nō ē īfidel̓ ſꝫ meret̉. Itade volēte penitere ⁊ deū diligere/ aut aliqͥdbonū facere ex affectu quē indiſpoſitio corꝑalis impedit/ ꝓ regula diceremus ¶ Tollatur ſuꝑbia a viris deuotis et abſtractis.qꝛ ſentire ꝯſolatōes ſpūaleſ ī affectu nō eſtſignū īfallibile ꝙ caritas inſit ſic̄ eaꝝ carentia caritatē deeſſe nō ꝯcludit. Nā aſſuefactio et ꝯplexio/ aut diabolica illuſio cauſeſunt cur tales affectꝰ qn̄qꝫ vl̓ inſūt vl̓ n̄ inſunt. ¶ Adorans adoratōe deo debita abſolute idolū vl̓ diabolū trāſfigurātē ſe ī angelū lucꝭ ſeu xp̄m; a mortali crimīe nequitexcuſari. Neqꝫ h̓ ignorātia īuincibil̓ locū
habꝫ. ſꝫ ꝓbādi ſunt ſpūs ſi ex deo ſint. Secus ſi ſub conditōe implicita vl̓ explicitahec adoratio fieret. vbi ꝓbabil̓ ꝯiectura d̓ſic agendo cōtingeret. quēadmodū hoſtiānō ſacratā. īmo lapidē hoſtie ſimilē/ caſuſaliqͥs licite faceret adorare. ¶ Pia intentiofaciēdi et tenēdi ẜm intentōem eccl̓ie ſi nōexcuſaret multos ex chriſtianis ſimplicibꝰidolatre cenſerent̉ in adoratōibꝰ imaginū.citiꝰ pulcre qͣꝫ turpis. ⁊ veterꝭ qͣꝫ noue. qͣſinumine aliqͦ ille magis qͣꝫ alie replerent̉.De inuidiaAuidia que eſt dolor d̓ alieno bo. Nino/ vel gaudiū de malo; ex genereſuo mortalis eſt qꝛ cōtra caritatē.⁊ p̄ſertim ſi dolor ſit de bonis ſpūalibus.Sed ex defectu deliberatōis vt in pͥmismotibus/ vel ex malicia cōplexiōis melancolice. aut quia dolor ille trahit̉ extra genꝰinuidie/ p̄t nō eſſe mortalis. vt dum doletaliquis ex iuſta cauſa et fine bono ¶ Detractio que eſt diminutō fame alteriꝰ occulta.vel diffamatio que eſt publica. vel contūelia et exprobratio q̄ fiunt in facie eiꝰ qui leditur ſunt ex genere ſuo mortales/ ſi dānuꝫvel dedecꝰ ſit notabile. et ſi non trahanturextra ꝓpͥam ratōnem. vt ſi fiant ad cautelāaliorū ne ſeducant̉. aut ꝓ bono reipublicevel cōmūitatis alicuiꝰ. aut ꝓ correctōe fraterna. Sed apud imꝑfectos iſta bn̄ agereſcꝫ alios recte īcrepare. ſicut et ſe digne laudare difficillimū eſt.¶ De iraRa ꝑ zelū q̄ eſt d̓ malo culpe d̓r exiſe laudabil̓ ſꝫ ex mō ꝓſeq̄ndi p̄t fieri vituꝑabilis. dum nec tꝑus neclocū nec modū nouit obẜuare. p̄ẜtim qn̄ꝑtinacie cōiuncta eſt/ et turbātiū ſeditōnūmagis adductiua qͣꝫ ſedatiua. ¶ Ira qͣ eſtmotꝰ ꝯcitatꝰ ad inferēdū vindictā ꝓ maloſibi vere illato. ſi ſit ẜm ordinē iuris nō eſtde ſe vituꝑabilis/ ſed reducit̉ ad iram zelivt in iudice vel ꝑ iudicē. Secꝰ ſi ex libidine ꝓprie vindicte pͥncipaliter/ vl̓ ſi iniurianō ſit vere facta. ſed ita leuiter ⁊ irratōnabiliter eſtimat. ¶ Ira eſt quādoqꝫ natural̓paſſio vt in melancolicis et colericis. qn̄qꝫ pͥmus motus. qn̄qꝫ ſola impatiētia abſqꝫ appetitu vlterioris vindicte. qn̄qꝫ refrigeratio quedā caritatis erga ꝓximū citraodiū. In qͥbus caſibꝰ aut nullum eſt de ſe