Lectio quartaLXII
videt̉ nō eſſe ſecuꝝ aſſerere tot leges ⁊ canones ⁊ regulas qͦt reꝑiunt̉ om̄s obligare adpctm̄ mortale/ tū ex multis cauſis inferiuſaſſignādis/ tū noīatim ex eo ꝙ ml̓te hmōiꝯſtitutōnes imꝑtinētes ſunt legi diuīe; q̄ ineuāgelijs cū ſuis expoſitōibꝰ ſufficiēter tradita explicataqꝫ eſt. ¶ Et hic notādū ē ꝓ reſolutōe materie/ ẜm quā reſolutiōꝫ omīa dicta ⁊ dicēda volo ītelligi. ꝙ p̄cepta affirmatiua dei/ qͣꝫuis obligēt ad ſꝑ nō tn̄ ꝓ ſꝑ. vt ēꝯmunis regula magiſtroꝝ. Obligāt gͦ ſubꝗdā diſiūctōne ad hͦ faciēdū vel illd̓ ꝓ iſtovel illo tꝑe. ꝓut caſus incidit ⁊ ſapiēs d̓termīabit. Sicut exēpli gr̄a. Occurrētibꝰ duobꝰ ī extrēa neceſſitate famis quoꝝ ſoli poſſum ſuccurrere. teneor ſuccurrere iſti vel illiſub diſiūctōne. et nō ambobꝰ ſil̓. Et qͦniamī cōitate chriſtianoꝝ pauci ſūt qͥ ſcirēt iudicare de tꝑe certo/ qn̄ p̄cepta affirmatiua faciēda ſunt. Propt̓ea p̄lati qͥ ſapiētes ſunt limitāt illa p̄cepta tanqͣꝫ ſub qͣdam diſiūctōeobligātia ad certa oꝑa ⁊ tꝑa d̓termīata. Exempli gr̄a. Lex diuīa vult vt aliqn̄ cultꝰ latrie exterior d̓o ꝑſoluat̉. ne igit̉ peccarēt homines aut ꝑ ignorātiā/ aut ꝑ deſidiā ⁊ īaduertentiā limitauit eccl̓ia certū tꝑs ⁊ certūmodū exeq̄ndi p̄ceptū iſtd̓ .ſ. diē dn̄icuꝫ/ ⁊ceſſationē ab oꝑbꝰ ẜuilibꝰ. ⁊ miſſe auditōꝫQuo adimpleto īpletū ē p̄ceptū illud affirmatiuū. ꝙ ſi peccat qͥs mortalit̓ trāſgrediēdo limitatōem iſtā eccl̓ie hoc nō eſt ꝓpͥe exhͦ ꝙ eccl̓ia ſic p̄cepit. ſed qꝛ ſic limitare expediebat ꝓ ꝯmūitate. Etiā hō fit ꝯtēptor diuini p̄cepti ⁊ ſuoꝝ ſuꝑioꝝ qͥbꝰ ſpōte ſe ſubmiſit/ aut ſūmittere debuit ꝓ vtilitate ſui etcōmunitatis cuiꝰ eſt ꝑs. qͣꝫuis adhuc in talibꝰ limitatiōibꝰ q̄dā adducunt̉ magis adquādā decētiā qͣꝫ p̄cepti neceſſitatē. Et nōpoteſt vniuerſalit̓ dari regula niſi vt eqͥtasq̄ a ph̓is d̓r epykeia iudicabit. veꝝ ē eī illd̓pſal. Omnia mādata tua eqͥtasCorollariū ſeptimū¶ Nulla lex appellāda ē neqꝫ ferēda tāqͣꝫ neceſſaria ad ſalutē eternā/ que nō ē d̓ iure diuino ī aliqͦ quattuor gͣduū qͦs lectio p̄cedēſexpoſuit. Oppoſitū ſentiētes aut facientesmoliūt̉ iugū īponere gͣuiſſimū ſuꝑ ceruiceſhoīm/ ⁊ ſpargere laq̄os pedibꝰ eoꝝ lapideꝫ⁊ ſcādalū. Quāobrē theologia q̄ ē lex euangelica (dicā meliꝰ/ eiꝰ doctrix ⁊ explicatrix)debꝫ in oībꝰ p̄cedere p̄latos eccl̓iaſticos inſuis ꝯſtitutōibꝰ ⁊ decretis. ne vl̓ obſint p̄ce
ptis dei ꝓpter multitudinē oneroſaꝫ. iuxtaimproperiū chriſti factū phariſeis. vel necredant̉ ligare ad penā eternā vbi pena ciuilis ſola reꝑitur. Doctrina hec p̄cipue locum habꝫ in materia excōmunicatōnū lateſentētie. Nā qui ꝓ ſolis incōmodis tꝑalibꝰeuitādis/ aut cōmodis politicis ꝯẜuandiſeternā vult infligere mortē cui q̄ſo ſimiliserit? Illi nimirū qui volēs abigere muſcāa fronte vicini/ eā ſecuri ꝑcutiēs vicinū ſtolidꝰ excerebrauit. Aut eī parē dixerim quiſtudēs curatōeꝫ modici vulneris ī pede eqͥſui. pedē cōfeſtim abrupit ⁊ ſcidit/ equūqꝫꝑemit. Sola itaqꝫ ꝯtumacia vera vel preſumpta/ renuēs ſtare iudicio eccl̓ie; reddithominē ꝓ chriſtiano ſe gerentē dignū excōPorro differt pl̓imū qͣlis ē ꝯtumacia ⁊ qͣꝫdānoſa eccl̓ie. ꝓ qͣ materia ⁊ circa quā īcurrit̉. Nam peior eſt ꝯtumacia ī materia fidei⁊ religiōis qͣꝫ puſille q̄ſtiōis de paucis denarijs. vbi nūqͣꝫ tātū ꝓdeſt obediētia qͣntūobeſt excōmunicatio ſeꝑatiua a ſpūalibusſuffragijs ⁊ ſocietate ſanctorū. Ita vt lōgemitior ſit ꝓceſſus qͥ fit in curijs ſecularibꝰꝑ punitōnes corꝑales ſeu tēꝑales/ qͣꝫ vbi ꝑplatū p̄ſcindi q̄ritur aīa a deo vita ſua. ⁊ dari ſathane in interitū; non ſolū carnis ſꝫ ſpiritus. ne iā ſaluus fiat ab alioꝝ auxilijs deſtitutus.Coroliariū octauū.¶ Occurrēte dubio ꝓbabili d̓ aliqͣ lege vtdiuīa ſit aut diuīe ꝯnexa ſeu ꝑtinēs tutiꝰ ēlegē illā ꝓ diuīa fuſciꝑe qͣꝫ ꝓ hūana negligere Tene certū (cōſulit Augꝰ) et dimitte ī certum. ¶ Eſt itaqꝫ regula magiſtral̓. ꝙ exponēs ſe diſcrimī peccati mortal̓ peccat mortaliter. ⁊ hāc fundat dictū ſapiētis. Qui amat ꝑiculū ꝑibit in illo. Nō tn̄ de oī dubioſed ꝓbabili ⁊ vehemēti hoc veꝝ ē. Totā inhoc loco materiam de ꝯſcīa erronea/ quō ligat ⁊ quō nō. Et de ꝑplexitate an ſit poſſibilis/ ⁊ de ſcrupulis quomō fugandi ſuntaut deponēdi tractare ꝑtinēs eēt/ niſi ꝙ altum locū hn̄t ⁊ ad euentū feſtinamus. Hocvnū generale damꝰ documētū credere .ſ. faciliter ſapiētioꝝ ⁊ bonoꝝ iudicio ⁊ contracōes eoꝝ ſnīas n̄ leuit̓ ſibimet formare ſcrupulos anxios ⁊ timidos. Fallor ſi nō ita iubet ſapiēs. Fili ne īnitaris prudentie tue. ⁊rurſus. Noli trāſgredi termīos qͦs poſuer̄t