I
ſi ſint plures articuli poterit quēlibet mutareẜm Bar. lꝫ Io. an. ſentire videt̉ ꝙ nō valeattale pactū vt circa idē mutare poſſit. qꝛ hͦ eētiuitare ad delinquēdū. vt noͣ. an. in. d. c. qͥntauallis. ꝟ. opponit̉ ꝙ nō p̄t. et addit qd̓ noͣ. e.ti. ꝟ. xviij. dr̄ia. vbi p̄dictaꝫ clauſulā ꝙ poſſitpluries iudicare ⁊ mutare reſtringit tā ī arbitro qͣꝫ ī arbitratore ad caſū qͦ pͥmuꝫ laudū fuitnullū. qꝛ tūc p̄t iterato iudicare circa idem etmutare. vide Bal. in. l. ſi qͥs arbitratu. d̓ ver.obli. vbi dic̄ ꝙ illa clauſula. vbi ſemel ⁊ pluries laudare poſſit. oꝑat̉ ſi ſint plura capl̓a ī cōpromiſſo: ꝙ tot poſſit ſnīas diu̓ſo tꝑe ferre qͦtſt̓ capl̓a. nō ꝙ poſſit ſnīaꝫ reuocae̓ nec corrige̓ſꝫ ſi ī cōpromiſſo ē vnū capl̓m dūtaxat. tūc dicta clauſula oꝑat̉ ꝙ laudū ſuꝑ illo capl̓o latūſemel: p̄t ꝑ aliud laudū reuocari. vide qd̓ ibidem Bal. noͣ. in. l. j. C. ſi adu̓. rē iudi. vbi ſimpliciter tenet ꝙ ex clauſula p̄dicta p̄t ſepiꝰ circa diu̓ſos articulos iudicare: nō āt circa ideꝫ.Rbitratoris lauduꝫ ſi petit̉ reduci adarbitriū boni viri tāqͣꝫ iniquū. cui incūbit onus ꝓbandi. vide Io. an. ī addi.ſpe. ī ti. de arbi. §. ſequit̉. ꝟ. itē qͥd ſi cōpromiſū. ⁊ an. de ꝓba. qm̄ ꝯtra. penl̓. carta. ī fine. ⁊de iur̄iur̄. qͥntauallis. ꝟ. venio ad ſextū. circafinē. ꝟ. etiā vide ſub ꝟ̓bo arbiter. ꝑ totū.Arbitriū ſiue arbitramētū ſi ē nullū ⁊ petat̉ reduci ad arbitriū boni viri. p̄t iudex ſuꝑ nullitate ꝓnūciare ẜm Hoſti. vt noͣ. an. de app. dilecto. ꝟ. nunqͥd aūt. x. colū.Arbitrator nō p̄t eē ille qͥ ē excōicatꝰ vel ſeruꝰ.noͣ. an. d̓ app. dilecto. ꝟ. nūqͥd aūt. x. colū. cōtrariū noͣ. de excōicato. de iur̄iur̄. qͥntauallis.ꝟ. xxiiij. dr̄ia. lꝫ Io. an. teneat pͥma ꝑtē ī arbitratore publice excōicato. vt noͣ. an. in. d. ꝟ.xxiiij. dr̄ia. Itē excōicatꝰ p̄t eē arbiter. ⁊ tenetcōpromiſſuꝫ ⁊ laudū ſi ꝑtes ſe p̄ſentēt ⁊ nō cōtradicāt. ideꝫ ſi landū ferat̉ eis abſentibꝰ. qn̄p̄t abſente ꝑte laudare. ideo tūc exigit̉ appellatio. noͣ. an. in. d. ꝟ. xxiiij. dr̄ia.Arbitrator p̄t eē furioſus hn̄s dilucida int̓ualla qn̄ cōpromiſſuꝫ acceptauit ⁊ iudicauit tꝑeqͦ habebat ſanū ītellectū. noͣ. an. de iur̄iuran.qͥntauallis. in fine.Arbitrator p̄t eſſe filiuſfamilias: etiā pr̄e īuitonoͣ. an. in. d. c. qͥntauallis. in fi.Arbitrator p̄t eē p̄ſb̓r. qꝛ non reꝑit̉ ꝓhibitum.noͣ. an. in. c. qͥntauallis. in fi.Arbitrator p̄t eſſe monachꝰ. ſꝫ arbiter nō: niſiabbate imperant e. lꝫ cyprianꝰ dicat ꝙ nec arbitrator eē p̄t. ſꝫ ille qͥ ē de ordine minoꝝ n̄ p̄teſſe arbiter neqꝫ arbitrator. Abbas lꝫ ẜm qͥſdam nō poſſit eſſe arbiter etiā in cauſa monaſterij ſui. p̄t tn̄ eē arbitrator. noͣ. an. in. c. qͥntauallis. ꝟ. ix. dr̄ia.
Arbitrator p̄t eē ille iudex ad quē cōpromiſſacā ꝑtinet iure ordīario. vel etiā ꝑ delegatōeꝫſꝫ arbit̓ eē nō p̄t de iure ciuili niſi ſit pͥnceps.ſꝫ nō ſb̓diti vl̓ etiā ſb̓diti ī eo d̓ qͦ iudex nō ē iudex pn̄t cō ꝓmitte̓ ī iudicē vt ī arbitrū. ⁊ id̓o īiudicē a qͦ ē appellatū. p̄t vt ī arbitrū cō ꝓmitti. qꝛ nō ē ampliꝰ iudex. ſꝫ d̓ iure canonico p̄t īquēlibet iudicē ordinariū ⁊ delegatuꝫ cōpromitti. etiā vt ī arbitrū. noͣ. an. ī. d. c. qͥntauall̓.ꝟ. x. dr̄ia. Adde ꝙ etiā d̓ iure ciuili p̄t ordinariꝰ iudex ⁊ delegatꝰ ī arbitrū aſſumi. retēta ſibi ptāte ordinaria vel delegata. vt noͣ. e. c. ꝟ̓.Arbitrator nō p̄t recuſari vt (xxij. dr̄ia.ſuſpectus. arbiter ſic ex cauſa. no. an. in. d. c.qͥntauallis. ꝟ. vij. dr̄ia. ⁊. ꝟ. x. dr̄ia.Arbitrator p̄t qͥs eē etiā in cauſa ꝓpria. noͣ. an.de iudi. cū veniſſent. §. nūqͥd aūt. qꝛ aſſumit̉vt bonꝰ vir. ſꝫ ī cauſa ꝓpria nō p̄t qͥs eē arbit̓ſic̄ nec iudex. noͣ. an. in. d. c. qͥntauallis. ꝟ. ij.dr̄ia. ⁊. ꝟ. vj. dr̄ia. Adu̓te tn̄ ꝙ idē an. in. e. c.in pͥncipio dicit ꝙ qͥs p̄t eſſe arbiter ⁊ arbitrator ſuꝑ iniuria ꝓpria.Arbitrator ꝓcedit ī cauſa abſqꝫ ſolēnitate iurꝭvel ordinis iudiciarij ẜm Inno. dꝫ tn̄ exͣ iudiciū laborare ad ꝟitatē inqͥrēdam vt pleniꝰ inſtruat̉. noͣ. an. ī. d. c. qͥntauall̓. ꝟ. venio ad materiā. p̄t tn̄ ſi vult ordinē obẜuare. vt noͣ. e. c.Arbitrator p̄t ꝓcede̓ ī diebꝰ (ꝟ. iiij. dr̄ia.etiā feriatꝭ. ī honorē dei tn̄ n̄ cōpellit̉ ſi n̄ vultlꝫ ꝑtes ī hͦ ꝯueniāt. ſꝫ arbiter nō p̄t ī talibꝰ ferijs ꝓcedere etiā ꝑtibꝰ volētibꝰ. noͣ. an. in. d.c. qͥntauallis. ꝟ. xvij. dr̄ia.Arbitrator nō aſtringit̉ ad tp̄s inſtātie ſtatuteī iudicialibꝰ cauſis. ſecꝰ ī arbitro ẜm Cy. cuiꝰtp̄s inſtātie īcipit. nō a die cōpromiſſi ſꝫ a dielitꝭ corā eo mote. Io. an. tenet ꝙ ī arbitro nōhꝫ locū inſtātia. qd̓ d̓ iure canonico expeditūē. qꝛ nec ī iudice locum hꝫ. noͣ. an. in. d. c. qͥntaArbitrator nō artat̉ (uallis. ꝟ. xviij. dr̄ia.facere ſcripturā d̓ actꝭ q̄ fiūt corā eo: cū nō ſeruet ordinē iudicioꝝ. noͣ. an. ī. d. c. qͥntauallis.Arbitratrix p̄t eē mulier (ꝟ. venio ad ſextūqͣꝫuis nō ſit ī dignitate poſita. ſꝫ non p̄t eſſe arbiter ſiue arbitra. niſi ſit ī dignitate. noͣ. an. ind. c. qͥntauallis. ꝟ. viij. dr̄ia.Arbitrator ⁊ etiā arbiter nō tenent̉ aliqd̓ iuramētū p̄ſtare. lꝫ Bar. dicat ꝯtrariū ī arbitratore. vt noͣ. an. ī. d. c. qͥntauallis. ꝟ. v. dr̄ia.Arbitrator non tenet̉ ꝑtes citare ad ſnīaꝫ ſiuelaudū. lꝫ Bar. dicat ꝯtra. arbiter ſic. niſi ī diſcuſſiōe ⁊ ꝓceſſu cauſe fuerint ꝑtes pn̄tes ẜmCy. vt no. an. ī. d. c. qͥntauall̓. ꝟ. ex his infert̉Arbitrator cū nō diffiniat. ꝑ vim ſnīe nō artat̉ad ꝓ nūciādū ī ſcpͥtis. nec cū alia ſolēnitate cūtotū ponat̉ ī eius ptāte. ſꝫ arbiter artat̉ vt iudex. noͣ. an̄. ī. d. c. qͥntauallis. ꝟ. iij. dr̄ia.