Ul
que pe. no. dicit tn̄ ꝙ ſi ī cauſa reductiōis fuitſnīa arbitral̓ lata ꝯfirmata. ſūit vires diffinitiue acſi eēt lata ī pͥma inſtātia. ⁊ reductio petitionis hꝫ vim pͥme appellatiōis. id̓o alia vicedūtaxat appellare pot̓it vt noͣ. Bal. in. l. i. Cne li. in vna eadē cauſa ter. ꝓuocare.Appellari nō p̄t a ſnīa ſuꝑ fructibꝰ vel expenſis. qn̄ nō appellat̉ a ſnīa lata ſuꝑ negocio pͥncipali. noͣ. an. in. d. c. qͥntauallis antepenl̓. colum. ꝟ. ſed eſt dubiū.Appellatio a ſnīa lata ꝑ dn̄ꝫ feudi vel ꝑ parescurie. fit ad ſuperiorē dn̄m feudi ſi dn̄ꝫ ſuperiorē hꝫ a qͦ de feudo ⁊ vniu̓ſali iuriſdictiōe ī loco vel ſaltē de feudo fuerit īueſtitꝰ. Si aūt nōhꝫ ſuperiorē dn̄ꝫ feudi. tūc ē dubiū. ſꝫ ẜm Innoc̄. ſi agit̉ reali. tūc appellabit̉ ad ordinariūloci illiꝰ ī qͦ ſita ē res feudalis. ſi agit̉ d̓ iniuriaꝯtra fidelitatē facta. appellabit̉ ad iudicē reiinqͣꝫtū agit̉ ꝑſonali Sꝫ ſi agat̉ mixta vt interdicto vn̄ vi vel in rem ſcpͥta. appellabit̉ ad ſuperiorē illiꝰ loci vbi ē res feudalis. dic breuit̓ꝙ iudex appellatiōis erit iudex tribunalis .i.ſuꝑior loci ī qͦ factꝰ ē ꝓceſſus. qꝛ appellatiōesmagꝭ regulāt̉ a tribunali qͣꝫ a ꝑſona. niſi ꝯſuetudo aliter diſponat. noͣ. an. de iudi. ceteꝝ. ꝟ.venio ad ſcd̓m .ſ. qͥ in cauſa.Appellari pōt a ſnīa lata ꝑ iudicē d̓ ꝯſenſu ꝑtiū. noͣ. an. ī. d. c. qͥntauallis. ꝟfi. xxv. dr̄a.Appellari p̄t a iudice ẜuāte ordinē iudiciariūſi de iure p̄t ꝓcedere ordīe nō ẜuato. noͣ. an. d̓co. cle. ⁊ ml̓. c. vera. xliiij. colū. in fine.Appellari pōt a ſnīa nll̓a. textꝰ ē de re iudi. exhibita ⁊. c. fi. ⁊ noͣ. an. in. d. c. vera. penl̓. cartaꝟ. venio ad vltimū. ſꝫ iudex talis appellationis debet ꝓnūciare appellationē iniuſtā. īſerta cauſa qͣre ſnīa ē nulla. ⁊ ꝯdēnare appellātēī expēſis. vt noͣ. ſpe. ī ti. d̓ ſen. ꝓla. §. vt auteꝫꝟ. in iudice aūt. in fine. ſed Io. an. ibi in additionibus aliter loquit̉.Appellari pōt a ſnīa in manifeſto lata. qꝛ iurenō ꝓhibet̉. not Io. an. in. d. c. vr̄a penl̓. carta.iiij. colum.Appellare an poſſet qͥs veniēs ꝯtra ꝯfeſſionēveraꝫ vel fictā ore ſuo vel ꝓcuratoris ſui veldefuncti factam. vide ſub v̓bo notoriū. §. nōtoriū an impediat.Appellare an poſſit qͥs a ſnīa in notorio lata. ſiue ſit notoriū facti vl̓ p̄ſūptiōis vel fictiōis vl̓ꝯfeſſiōis vel ꝓbatiōis vl̓ ſnīe. vide ſb̓ ꝟbo notoriū. §. notoriū an īpediat. ⁊. §. ſequēti.Appellans a grauamīe tenet̉ expͥmere grauaminis cauſam. etiam notoriā. qꝛ lꝫ notorietasexcuſet a ꝓbatione. nō tn̄ a ꝓpoſitiōe. notatan. in p̄al. c. vera. penul. carta. iiij. colum.Appellatiōi ab alio interpoſite adherēs. nō p̄tilla appellatiōe vti niſi deceat ſe. jͣ. decēdiū qͦ
appellare potuit adheſiſſet. ip̄amqꝫ adheſionē iudici a quo intimaſſe. noͣ. Ro. ꝯclu. ccxxj⁊ noͣ. glo. de elec. c. vt circa. li. vj. ſuꝑ v̓bo adherētes. ⁊ dicta adheſio debet eſſe exp̄ſſa. necp̄t fieri niſi ꝑ illū cuiꝰ intereſt. vt noͣ. Io. an. īnouel. ſuꝑ glo. p̄dicta.Appellari non pōt ad papā omiſſo medio. qn̄appellat̉ a ſubdelegato delegati nō in totū. d̓offi. dele. ſi delegatꝰ. §. ad eū qͦꝫ li. vj.Appellari nō pōt a ſnīa lata ꝑ cardinalē cui fuit cauſa cōmiſſa appellatiōe remota. ⁊ hͦ ꝓpt̓dignitateꝫ ꝑſone. noͣ. Bal. in. l. ij. ff. de offi. p̄fec. ⁊ ꝑ mo. in. c. j. de officio legati. li. vj.Appellari nō pōt ad papā a ſnīa lata ꝑiudiceꝫſecularē. tꝑali iuriſdictiōi eccl̓ie nō ſubiectuꝫ⁊ hͦ verū d̓ iure. ſꝫ de ꝯſuetudine eccl̓ie ſecus.tex. de app. ſi duobꝰ. ꝟſi. deniqꝫ. dicta tn̄ conſuetudo nō ē generalis ſꝫ ſpecialis ī qͥbuſdamlocꝭ ẜm Io. an. ⁊ an. ibidē. ſꝫ vacāte imperiode iure pōt appellari ad papā a iudice ſeculari. noͣ. glo. ij. q. vj. c. ij. vide ſupra. §. appellari nō pōt ab imperatore.Appellatio īterpoſita ꝑ tertiū rōne ſui ītereſſenō valet niſi in ea expͥmat̉ aliqua cauſa ꝑ quāſua intereſſe dicat. noͣ. Bar. in. l. ſi a ſnīa. ī pͥn.ff. de appel.Appellari pōt a iudice reijciēte exceptiōem expreſſe vel tacite. ꝓcedēdo ad vlteriora nō admiſſa exceptiōe. vbi aūt exceptiōeꝫ nō reijcittacite nec exp̄ſſe. ſꝫ dicit velle deliberare. tūcſi tertio reqͥſitꝰ hūilit̓ vt deliberet non rn̄det.p̄t appellari hac cā aſſignata. ẜm Hoſti. in. c.interpoſita de appel. ⁊ idē noͣ. an. e. ti. dilectoij. colū. ꝟ. oppono ꝙ ex quo.Appellari an poſſet a ſnīa lata ꝯtra officialē inſyndicatu. vide Cy. Bar. ⁊ Bal. C. qͦ. app. n̄reci. l. nll̓i. ⁊ archi. ij. q. v. §. nll̓i qͦꝫ. ⁊ ſpe. ti. deapp. pͥma ꝑte. §. qͥbꝰ. ꝟ. tertio. nō licet.Appellatio ſi ē īterpoſita in cauſis maioribus(⁊ maiores appellāt̉ de qͥbꝰ inferior a papa n̄p̄t cognoſcere ſꝫ iuriſdictiōi pape ſūt ſpecialiter reſeruate) nō pn̄t ꝑtes tali appellationi renūciare. Sꝫ ſi appellet̉ ī cauſis medijs (⁊ medie ſūt oēs cauſe ſpūales ⁊ eccl̓iaſtice maioribus exceptꝭ) tali appellationi an̄qͣꝫ ſit receptaꝑ iudicē ad quē. p̄nt ambe ꝑtes renūciare ⁊ redire ad iudicē a qͦ. ſꝫ vna ꝑs altera inuita nonp̄t ex qͦ nō recepta ē appellatio nō licꝫ a ꝑtibꝰrenūciare niſi ad pͥuatū eaꝝ ītereſſe. ſꝫ cōpone̓nō pn̄t ſine iudice ad quē. Ubi aūt appellat̉ īminoribꝰ cauſis (⁊ mīores ſūt qn̄ agit̉ de tꝑalibꝰ) tūc anteqͣꝫ appellatio ſit recepta pn̄t ambe ꝑtes ⁊ etiā appellās īuito appellato renunciare appellatiōi ⁊ redire ad iudicē a qͦ. dūmōnō īterſit appellati. vel ſi īterſit. ⁊ ſatiſfaciat.poſtqͣꝫ ꝟo appellatio ſit recepta. nō lꝫ partib