MM
uo concedit dignitatē. vt in to. ti. p̄alle. Itamulier nobilis nubēs plebeio efficit̉ ignobilis. ſic̄ ille qͥ ꝓpter delictū ꝑdit dignitatē.l. qͦtiēs. ⁊. l. iudices. C. eo. ti. Et ſic ī aliqͦ tꝑeqͥs eſt nobilis. in alio ignobilis. īmo ī vnoloco ⁊ nō in alio. vt ſarracenꝰ nobil̓ captuſa xp̄iano ē ignobilis ⁊ ſeruꝰ. ⁊ ecōuerſo. Dicitur illata. qꝛ nullꝰ a ſeip̄o p̄t hr̄e dignitatē vel nobilitatē. ſed oportet ꝙ ꝑ alterū cōferat̉. īmo qͥ ſua auctoritate aſſumerꝫ in crimen falſi incideret. vt in. l. iuliane maieſtatis. ff. de fal. ⁊ in re. iur̄. c. j. li. vj. vide no. perBar. in. l. vēdat̉. C. de ꝓfeſ. et mo. ⁊ in. l. j. Cvt di. dig. or. ſeruet̉. ⁊ Bal. in. l. data oꝑa. inxvij. coll̓. C. qͥ accu. nō poſ. vbi ponit de nominante ſe comitē qͥ nō ē. et de cantāte not̉.cū nō hn̄t not̉. Etiā qꝛ dignitas infert̉ ī alium ex mera gr̄a ꝯcedētis .ſ. pͥncipis qͥ nō recognoſcit ſuꝑiorē. al̓s em̄ ſuꝑior cogeret inferiorē vt daret dignitatē. ſic eſſet ex debitoPn̄t tn̄ p̄cedere aliq̄ cāe ex ꝯgruo impellētes ꝯcedentē. vt ſūt v̓tutes. actꝰ ꝟtuoſi. ff. d̓ori. iur̄. l. ij. ī penl̓. ⁊ vl. colū. ⁊c̄. d̓r ꝑ pͥncipatū tenētē. Sꝫ pͥncipatū oīm tꝫ deꝰ. qͥ qn̄qꝫnobilitates et dignitates tꝑales īmediateinſtituit. Qn̄qꝫ aliꝰ pͥnceps nō recognoſcēſſuꝑiorē tꝑalē. Nā baro qͥ nō eſt miles pōtcerto caſu facere militē. licꝫ ꝯtrariū no. Cy.in. l. iij. C. de here. tu. ⁊. Bar. in. l. fi. C. vn̄ liberi. vbi dicūt ꝙ qͥ nō eſt doctor nō p̄t facere doctorē. nec militē qͥ nō eſt miles Pn̄t tn̄reges et duces extra regnū ſuū ī alienis ꝑtibus facere milites. qꝛ ea q̄ ſunt volūtarie iuriſdictōnis. vt eſt facere milite̓. pn̄t exerceriextra territoriū. l. j. et. ij. ff. de of. ꝓcōſul̓. ⁊ lega. Dicit̉ qua qͥs vltra honeſtos plebeios.qꝛ plebeioꝝ qͥdā ſunt honeſti. qͥdaꝫ viles. l.mulier. C. e. ti. licꝫ gͦ honeſti plebei ſint magis accepti. nō tn̄ ſunt nobiles. qꝛ nobiliseſt acceptꝰ vltra honeſtos plebeios. Et d̓racceptꝰ. qꝛ nobilitas ꝯſiſtit in hͦ ꝙ pͥncepsfacit quē gratū ⁊ acceptū. licet in ciuitatibꝰq̄ regunt̉ ꝑ populū. nobiles ſint interdumminus accepti. ⁊ plus puniant̉ in penaruꝫimpoſitōe. Dicit̉ vltimo oſtēdit̉. qꝛ ſi qͥs permiſle annos viueret cū hoībꝰ ꝟ̓tutibꝰ ⁊ pͥnceps eū ſūme diligeret ⁊ acceptū hr̄et. tn̄ plebeius remaneret donec ī eū infert̉ dignitaſnobilitatꝭ ꝑ pͥncipē. q̄ on̄dit̉ acceptus vltraplebeios. Et p̄t oſtēſio fieri v̓bis expreſſishͦ ꝯtinētibꝰ. l. ille aūt. §. cū ꝟbo. ff. de leg. iij.
Qn̄qꝫ etiā nō expͥmit̉ vbis. ⁊ tūc debꝫ fierialiqͦ actu hͦ qͣſi de neceſſitate importāte. l. ꝓherede. §. pōponiꝰ. ff. de acqͥ. here. vt ſi cōcedit̉ alicui officiū qd̓ hꝫ dignitatē vl̓ nobilitatē annexā. vt comitatū. ducatū ⁊c̄. Ceterade nobilitate. vicꝫ. qͣttuor opiniones. ⁊ tresnobilitates. Et qͣliter aliqͥs debeat ꝓbarenobilitatē. vide ī tractatu p̄alle. Et vtꝝ nobilis ꝓpter ingreſſum religionis ꝑdat nobilitatē. vide Lo. de ro. ī ſingl̓aribꝰ ſuis. Bal.in. l. deo nobis. C. de ep̄i. ⁊ cle. ⁊ qd̓ nō facitff. de re. iur̄. l. iura. q̄ dicit iura ſanguīs nullo iure ciuili dirimi pn̄t. Et nobilitas ē qd̓dā ius ſanguīs qd̓ eſt incōmutabile. vt ī. l.ius agnatōis. ff. de pac. vide glo. ordi. xxvijq. ij. ſcripſit. xx. q. iij. pn̄s clericꝰ. q̄ volunt ꝙſic. qͣs approbat Spe. in ti. de ſta. mo. §. j. ꝟ̓.xj. Etiā dn̄i de Ro. int̓ qͦs tal̓ qō de fcō fuitmota allegabāt duas glo. aꝑte volētes monachum nobilitatē ꝑdere. Primā in. c. j. depur. ca. ſuꝑ ꝟ̓. ingenuus nō eſt. Scd̓aꝫ in. c.ea q̄. de ſta. regu. ſuꝑ ver. ꝑſonarū. de lectu.Quibꝰ tn̄ nō obſtātibꝰ dn̄i de rota ꝯtrariūdeterminarūt ꝑ rōem. vt ſup̄.Nō obtꝑare .i. nō obedire. vt qͥ ſciēs nō paret vocatꝰ a dn̄o vel iudice. ff. ſi qͥs ius di. n̄obtēpe. ī rubro ⁊ in nigro. Nō ẜcat negatiue cōiter. qꝛ aduerbiū negādi Qn̄qꝫ tn̄ etiāſignificat affirmatiue. vt ibi. Promittiſ mihi. x. et rn̄des. qͣre nō. l. j. §. j. ff. de ꝟ. obli. nāſenſus eſt ꝙ ꝓmittis ⁊ cōſentis ſignificatoſumpto ex dictōe qͣre iūcta dictōi nō. qͣſi diceres. Nō eſt rō negādi .i. aſſentio. Et ideꝫibi ſi interrogatꝰ an velim adire hereditatē mihi delata. rn̄deam. cur nō. videor adire hereditatē. Secꝰ ſi dicerē. hec hereditasnō diſplicet. nā tūc nō videor adire. qꝛ n̄ ſequit̉ nō diſplicet. ergo placet. qꝛ eſt mediuꝫinter nō diſplicere ⁊ placere .ſ. nō placere. ſicut mediū eſt inter velle et nolle. ſcꝫ nō velleNec obſtat. l. cū antea. C. de arbit̓. vbi tex.dicit. nō diſplicet. Et ꝑtes ſententiā ab arbitro latā vident̉ approbare. qꝛ ibi nō diſpicere capit̉ ꝓ placere. et hͦ ex approbatōe arbitri Etiā qn̄qꝫ duplicat̉ dictio nō. tūc ẜcataffirmatiue. l. duobꝰ. ff. de ꝟ. ſig. Nā due negatōes faciūt vnā affirmationē. qꝛ negatiodeſtruit negationē niſi ꝓbabili medio ꝓferentis īferat̉ volūtas. vt. l. j. C. de ſer. fu. ⁊. ffde of. p̄fe. vr. l. ꝓmulgarꝭ. ⁊. ff. d̓ ſena. l. feīe. ⁊de iureiur̄. ⁊ ſi xp̄s. in pͥn.
o 3