De conceſ. p̄ben.
Io. an. fatetur dcm̄ glo. dūmō illa beneficia ſintdifformia. nā poterit diſpēſare vt ꝗs hēat dignitatē ⁊ canonicatū ī eadē eccl̓ia. ⁊ ꝓ hͦ vid̓ bo. tex.cū gl. ī. c. i. de ꝯſue. li. vi. ⁊ vide Fre. conſi. cxv. vbitenet ꝙ ꝑdiſpēſatōem ep̄i pōt ī eadē eccleſia ꝗshr̄e canonicatū ⁊ altare ſeu bn̄ficiū alicuiꝰ capelle ī eadē eccl̓ia. qd̓ noͣ. nā quēadmodū pōt in diuerſis eccl̓iis ita ī eadē. exqͦ bn̄ficia ſunt diuerſaar. lxx. di. ſcōꝝ. Idē dic̄ Io. an. ī duobꝰ canonicatibꝰ obtinēdis vt ep̄s nō poſſit diſpēſare. ⁊ h̓ noͣbis. qꝛ cōit̓ hͦ ſequūt̉ doc. ⁊ bn̄ fac̄ lr̄a ī ar. ⁊. d. cle.fi. de p̄bē. rōeꝫ videas ex his q̄ pleniꝰ dixi ī. c. cūiā dudū p̄al. vbi latiꝰ tetigi hāc maͣꝫ qͣꝫ doc. hic. ⁊plene videas ī r̄petitōe. §. ꝗ v̓o. c. extripāde. sͣ. dep̄bē. vbi tāgo an̄ ⁊ qn̄ valeat ꝯſuetudo ſuꝑ pluralitate beneficioꝝ. ⁊ an̄ ⁊ qn̄ ep̄s pōt diſpenſare ⁊ꝑ hoc eſt expeditus iſte tex.X parte aſtēſisCōciliū lateranē. locū nō hꝫ vbi nō ſūtdiſtīcte p̄bēde nec certꝰ canonicoꝝ numerꝰ. velclariꝰ ſic. In eccl̓iis n̄ numeratis vacatō p̄bēdarū ſeu canonicatuū poſſibilis n̄ ē. nec fit ibi deuolutō ad ſuꝑiorē ex negligētia ſemeſtri ī n̄ ꝓuidēdo eccl̓ie de miniſtris. ⁊ ē cāns noͣbil̓. pͥª ꝑs pōitfcī narratōeꝫ. 4ª ꝑtiū ꝯfeſſionē. ibi tādē. 3ª ſnīamibi nos. 4ª gr̄aꝫ. ibi qꝛ v̓o. ¶ Noͣ pͦ ibi ī corporalē poſ. bo. ar. ꝙ ſuꝑior ad que fit deuolutō coll̓onis pōt n̄ ſolū ꝯferre. ſꝫ etiā ī poſ. corporalē īducere ⁊ poſſet argui gnͣal̓r ꝙ ad quē ſpectat īſtitutio ſeu collatō ꝑtinet facultas dādi poſ corporalē. fac̄. c. cū multa. sͣ. de p̄bē. ⁊ qd̓ noͣ. Inn. ī. c. ij. dereſti. ſpō. ¶ Noͣ 2º. ibi caº. ꝙ ibi dr̄ capl̓ꝫ vbi ē canonicoꝝ maior ꝑs. lꝫ aliꝗ ꝯͣdicāt. vn̄ ſindicꝰ agitnoīe capl̓i. ⁊ ibi pōt dici ꝙ ſit eccl̓ia. vt ī pͥn. hꝰ. c.⁊ vide bo. tex. cū gl. ī. c. cū īt̓ canonicos. de elec.Noͣ 3º. ꝙ ī eccl̓ia collegiata qn̄qꝫ n̄ ē certꝰ numerus nec canonicoꝝ nec p̄bēdaꝝ ⁊ ꝙ receptō ī canonicos pōt ꝑtine̓ ad ſolū capl̓ꝫ. ¶ Item noͣ ꝙvbi n̄ ē certꝰ numerꝰ ī eccl̓ia n̄ ē p̄fixū a iure certū tp̄s ad īſtituēdū ibi canonicos. qͣlit̓ aūt eccl̓ieſit tūc ꝓuidēdū. jͣ. dicā. ¶ Nō ibi ſuppetūt facultates. ꝙ vbi n̄ ē dare numeꝝ ī eccl̓ia n̄ tenēt̉ canoniciʳ reciꝑe etiā ad lr̄as pape vltra qͣꝫ facultateseccl̓ie ſuppetāt. vn̄ dicūt h̓ doc. ⁊ bn̄. vnꝰ ſolꝰ exeo pōt ſe hͦ cāu opponere ⁊ īpedire receptōeꝫ fiendā. qm̄ talis ꝯͣdicº. hꝫ iurꝭ. fomētū. vt ī. c. i. sͣ. d̓ īſti. ⁊ tēdit ī vtilitatē ſeu hōrē eccleſie qꝛ dedecusē eccleſie ꝙ canonicꝰ mēdicet. xciij. di. ī. c. diaconi. vnꝰ gͦ ſolꝰ p̄ualet oībꝰ. jͣ. de his q̄ fi. a p̄la. c. i. ſꝫvbi facultates ſuppetūt pōt maior ꝑs īſtōeꝫ face̓etiā īuita mīori ꝑte. qꝛ hͦ ē eccleſie vtile ⁊ honorabile. ad hͦ. c. qm̄. sͣ. de vi. ⁊ ho. Sꝫ noͣ ex hͦ ⁊ ex fi. eibi ẜᵐ ꝯſuetudinē. ꝙ n̄ ſolū ī repetiōe pluriū debent attēdi facultates eccleſie. ſꝫ etiā ꝯſueº. ⁊ ī hͦtenebis mēti iſtū tex. ſi .n. ꝯſueuerūt eē. xx. ī eccleſia ⁊ facultates ſufficiūt ꝓ. xxij. n̄ aſtrīgūt̉ canonici ad recipiēdū aliquē ultra ꝯſuetudinē. qꝛ diminurēt̉ eoꝝ redditꝰ ſoliti ⁊ ātiꝗ. ⁊ ita intelligūtdoc. fi. c. Sꝫ ego credo hͦ ꝓcede̓. niſi cā rōal̓ eēt
in ꝯͣriū. puta qꝛ excreuerūt multū facultates eccleſie ⁊ eccleſia patit̉ defectū ī mīſtris. nā ꝓpt̓ excreſcētiā facultatū etiā numerꝰ ſtatutꝰ āpliabit̉iuxͣ ea q̄ hn̄t̉ ⁊ noͣ. ī. c. fi. de v̓. ſig. ⁊ in. c. cū. M. deꝯſti. Ul. pōt noͣri ex eo. v̓bo vnū mirabile dcm̄ꝙ ſtatutū plꝰ oꝑat̉ qͣꝫ ꝯſuetudo. nā ſtatutū numerū fac̄ canonicatū ibi vacare. ⁊ ī. c. dilecto. sͣ. de p̄bē. ⁊ ſecꝰ ē ī ꝯſuetudīe. vt h̓. nā h̓ erat ꝯſuetudovt certꝰ numerꝰ reciꝑet̉ vt colligit̉ ex fi. ⁊ pͥn. dūdr̄ ꝙ qͣtuor p̄hēde vacabāt. nā putabāt illas p̄bēdas vacauiſſe ꝓpt̓ ātiqͣꝫ ꝯſuetudinē. qꝛ forte īeccleſia ꝯſueuerūt eē ab ātiqͦ. xx. canonici. ⁊ tuncnō erāt niſi. xvi. Sꝫ ꝯͣ hͦ op. de. c. fi. de ꝯſue. iūctoc. ꝙ ſuꝑ his. de ma. ⁊ obe. vbi pꝫ. ꝙ ꝯſuetudo eſtmaioris vis qͣꝫ ſtatutū ⁊ maxīe de iur̄ canonicovt ibi noͣ. Itē ꝯſuetudo eccleſie ē attēdēda. vt ī. c.cū oēs. de ꝯſti. ſo. doc. aꝑte n̄ ſoluūt. ſꝫ ſolū dicūtꝙ ꝯſuetudo n̄ tm̄ oꝑat̉ ſic̄ ſtatutū. ſꝫ hͦ n̄ ē tolle̓ ꝯͣriū. poſſumꝰ ſolue̓ duplr̄. pͦ ꝙ tex. ī fi. dū fac̄ mētōnē de ꝯſuetudīe n̄ loꝗt̉ d̓ ꝯſuetudīe reſpectu numeri. ſꝫ de ꝯſuetudīe certe portōis ꝑcipiende. 2º.pōt ſolui. qꝛ lꝫ ī eccleſia ſoliti ſint. xx. īſtituti. n̄ tn̄ex hͦ īducit̉ ꝯſuetuº. reſtrīgēs libertatē hn̄tis īſtitue̓. qꝛ actꝰ mere facultatis n̄ īduc̄ ꝯſuetudinemptātis libe̓ reſtrictiuā. nā ſi ꝑ. xl. ānos ꝯſueui vēire ad molēdinū tuū ad molēdū vel etiā ad furnū ad coquēdum non inducit̉ ex hoc ꝯſuetudovt tenear in futuꝝ cōtinuare iuxͣnoͣ. in. l. ii. C. queſit lon. ꝯſue. ⁊ in. c. Iohannes. de cle ꝯiu. ſic ad ꝓpoſitū vbi nō eſt numerꝰ in eccleſia relinquit̉ arbitrio illius ad quē ſpectat electio. nec vr̄ ſuumarbitrium coartare. ſi ſolitꝰ ibi ſit inſtituere. xx.qꝛ fuit iſte actꝰ mere facultatis. ⁊ in hͦ noͣ. iſtū texſic intellectū ꝓ eccleſiis maxime regularibꝰ. vbimonachi cōiter inſtituuntur ad arbitrium abbatis. vt ſi conſueuit inſtituere certum numerū nōdicemus per hoc numerum eſſe in eccleſia ſtatutum. ¶ In glo. i. in fi. glo. hic multum vacillat ⁊dic ꝙ in effectu due ſunt qōnes ſeꝑate q̄ pn̄t exglo. elici. Prima nunꝗd cauonicus eccleſie pōtagere ꝓ ipſius iuribus ſine mandato eccleſie. ⁊de hoc dic vt noͣ. in. c. cū olim. de teſti. per Inno.⁊ ibi plene dixi. ⁊ regulariter nō agit ſine mandato. vt in. c. i. de ꝓcu. ⁊ alijs iuribus allegatis inglo. 2ª queſtio nūquid ſaltim poſſet eccleſiam defende̓ ſine mandato. ⁊ dic etiā vt noͣ. in. d. c. cumolim. h̓ aūt nō colligit̉ dcm̄ gl. nā vt dicūt Io. an⁊ Phi. iſti tres canonici nō tm̄ defēdebāt ius eccleſie qͣꝫtū ius ꝓpͥum. qꝛ nolebāt illos hr̄e pro canonicis. exqͦ nō erāt legitime inſtituti. ⁊ ſic agebāt noīe ꝓpͥo. Ex qͦ noͣ ꝙ vnꝰ ſolus de vniuerſitate pōt ſe oppone̓ vt is ꝗ nō ē de vniuerſitate n̄īmiſceat ſe tractatibꝰ vniuerſitatis ſeu vt nō habeat̉ tāqͣꝫ vnꝰ de corpore vniuerſitatis. ⁊ in eo ꝙgl. dic̄ ꝙ iſti tres ſuccubuerūt non bene dicit. ꝗaimmo obtinuerūt. nam papa pronunciauit illaminſtitutionem irritam. ſed poſtmodum fecit illisgr̄am habito reſpectu ꝙ capituluꝫ affectaueratreceptōem illoꝝ. ⁊ noͣ ex hoc ⁊ ex tex. ꝙ ſiptāsde aliquo diſponendi pertinet ad me ⁊ ego