puta nudū pactū. ad idē facit. l. i. ff. de ꝯſti. pecuvbi agit̉ ex ꝯſtituto ꝯiūcta obligatōe naͣli p̄cedēte. gͦ fortiꝰ dꝫ actio ꝯpetere ex iuramēto ſb̓ſequēti. Ad idē adduco. c. ꝑ tuas. ⁊ qd̓ ibi noͣ. de arbivbi agit̉ ex ꝯpromiſſo iurato facit. l. pe. C. eoSi aūt nō p̄ceſſit obligatio naͣlis tūc tꝫ ibi ꝙ datur actio de iure canonico. ſecꝰ de iur̄ ciuili. Aduerte tn̄ ꝙ Inno. dicit h̓ ⁊ in. c. nouit. de iudi. ꝙex iuramēto exͣiudiciali nō ꝯpetit actio ciuilis. ſꝫtm̄ agit̉ officio iudicis rōe peccati ⁊ ſic intellexitiſtud ⁊. c. nouit. Refert alios tenere ꝯͣriū qͦs ſeꝗtur h̓ Hoſti. nā cū de iure canonico det̉ actioex nudo pacto. vt in. c. i. ⁊. ij. de pac. fortiꝰ ex iuramēto. ⁊ vr̄ ſentire Io. an. h̓ ⁊ in. d. c. i. ⁊ facitxij. q. ij. ꝗcūqꝫ. Puto breuit̓ ꝙ ex tali iuramētopoſſit agi multis mōis de iure canonico. pͦ ꝑ viādenūciatōis. qꝛ peccat nō ẜuādo iuramētum ⁊iſte caſus eſt clarꝰ ⁊ ꝓbat̉ in. d. c. nouit. 2º. vt manū regia petat̉ obẜuatio iuramēti. nā an̄qꝫ actiones eēt ꝓdite a iure ciuili deꝰ mādauit iuramēta ẜuari. vt in. c. ⁊ ſi xp̄s. de iur̄iur̄. qͦ p̄ſuppoſitoꝙ ſpecifica actio eiuilis nō ꝯpetat. nihilominꝰ amīſtro dei pōt peti vt faciat iuramētū ẜuari. ar.eoꝝ q̄ noͣ. Inno. in. c. q̄ in eccl̓iaꝝ. de ꝯſti. 3º. poterit agi ꝑ viā cuiuſdā intimatōis. vt intimet̉ iudici eccl̓iaſtico illū ſtare in peccato ⁊ in hac intimatōe nō eſt necͣia denūciatio iuxͣ ea q̄ dixi in. c.i. de iur̄iurā. ¶ 4º. puto ꝙ poſſit agi actōe ciuiliideſt cōditōe ex. l. ꝓbo ꝑ. l. ltīma ꝯuentio. ff. depac. vbi dicit tex. ꝙ ex omni ꝯuentōe a lege apꝓbata pōt agi. ſꝫ iuramētū licitū eſt approbatuꝫnedū canonica lege. ſꝫ etiā diuina. gͦ ex illa pōtagi. facit. l. ad ſtatuas. ff. de acꝗ. re. do. ⁊ qd̓ noͣ.glo. in. c. ſi canonici. de of. ordi. li. vi. Et iſte tex.vbi agebat̉ ẜm vnū intellectū ex iuramēto exͣiudiciali. ⁊ credo ꝙ in foro ciuili poſſet hͦ acceptari vt agat̉ ex tali iuramēto qn̄ imꝑator ſubmittitſe canonibꝰ in ꝯcernētibꝰ aīaꝫ. vt in aucͣ. de eccl̓.titu. ⁊ in aucͣ. vt determīatꝰ ſit numerꝰ clericoꝝſꝫ de iure canonico ꝑ rōes p̄dictas pōt agi. gͦ ⁊de iure ciuili. Et ꝑ hāc rōeꝫ dicimꝰ ꝙ ꝯcūbinatꝰſit hodie reprobatꝰ de iur̄ ciuili. Et ꝙ vſure ſintꝓhibite. qꝛ imꝑator in talibꝰ vult ſeꝗ canones ⁊aduerte qꝛ lꝫ pͥmaria obligatio ex iuramēto acꝗrit̉ deo tm̄ vbi iuramētū nō eſt turpe. ſecūdario obligatio acꝗrit̉ ꝑti. ꝓbat̉ qꝛ ꝑs pōt remittere tale iuramētū in. c. ij. de ſpō. ⁊ in. c. i. de iureiurā. gͦ obligatio erat ſibi q̄ſita. qꝛ nemo remittitqd̓ nō hꝫ .i. q. vij. in. c. daybertū. ⁊. l. decem. ff.de v̓bo. obli. ⁊ hec noͣbis.IIm ad noſtrāIs ad quē ſpectat collatio dignitatuꝫſeip̄m inſtituere nō pōt. hͦ. d. ponit dc̄m. 2º. ip̄iusrōeꝫ. vbi qꝛ cū inter. No pͦ ⁊ tene mēti ꝙ p̄latꝰ inferior ep̄o pōt hr̄e inſtitutōeꝫ ſeu collatōemomniū dignitatū ⁊ p̄bēdaꝝ eccl̓ie cathedral̓. ⁊ ītell̓e de iure ſpēali puta ex pͥuilegio vl̓ ꝯſuetudine. nā de iure cōi h̓ ꝑtinēt ad ep̄m. ⁊ ẜm aliqͦs cū
ꝯſenſu capl̓i. de qͦ in. c. p̄cedēti. ⁊ in. c. cū eccleſiavulterana. sͣ. de elec. Et noͣ ex hͦ ⁊ ex tex. ꝙ p̄latꝰ etiā regl̓aris vt erat h̓ abbas pōt hr̄e ius ꝯferēdi. qd̓ ꝓcedit hͦ ſi intelligit̉ lr̄a ꝙ iſte eēt abbasregl̓arꝭ. nā ꝗdā intelligūt ꝙ eſt ſecl̓aris. nā in ꝗbuſdā locis ſunt q̄dā dignitates collegiate q̄ vocant̉ abbatie. ſꝫ in hͦ nō refert qꝛ eſt ita capax iuris ꝯferendi p̄laturas regulariū ſicut ſeculariū.⁊ ꝗſqꝫ eoꝝ pōt p̄ſcribere iura ep̄alia. vt in. c. cuꝫolim. ⁊. c. auditꝭ de p̄ſcrip. ⁊ in. c. vnico. de capelmo. li. vi. cū ſi ¶ Noͣ ꝙ hn̄s ius ꝯferendi nō pōtſibiip̄i bn̄ficiū ꝯferre dꝫ enī eſſe diſtinctio inter agentē ⁊ patiētē. ⁊ facit hͨ lr̄a dū dicit ꝙ hn̄s facultatē diſtribuēdi certā qͣꝫtitatē pecunie nō pōt ſibiip̄i diſtribuere. Ex hͦ etiā dicimꝰ ꝙ pr̄onꝰ nonpōt pn̄tare ſeip̄ꝫ in. c. ꝑuenit. de iurepa. pōt tn̄ p̄ſentare filiū. vt noͣ glo. in. c. qꝛ. e. ti. ⁊ ex illa gl̓. infert̉ ꝙ hn̄s ius ꝯferēdi lꝫ nō poſſit ſibiip̄i ꝯferrepōt tn̄ filio ſuo al̓s idoneo ⁊ alijs ſuis ꝯſanguineis ꝯferre bn̄ficia. nō tn̄ dꝫ moueri effectu carnalitatꝭ. vt in. c. graue. sͣ. de p̄bē. nō pn̄t alia vtilia colligi. ſꝫ tene mēti iſta q̄ ſunt hona ¶ In gl̓.ij. ibi cū int̓ canonicos hͦ. c. ⁊ p̄cedēs faciūt in oppoſitū qꝛ in eis ꝗs ſuſtinet vicē duaꝝ ꝑſonaꝝ gͦidē vr̄ in caſu. c. nr̄i ſꝫ de hͦ dic vt plene dixi in. c.ex lr̄is. de ꝓba. nō enī pōt ꝗs in facto ꝓpͥo diſponere auctorizādo in cle. ij. de re. eccle. nō alie. ⁊eſſet ꝑnicioſuꝫ exēplo. vt ꝗs poſſet ſibi ꝓuiderede ꝗbus tenet̉ alijs diſpēſare. Et in glo. fi. doct.cōiter diſtinguūt ꝙ aut collator tn̄ſfert omnimodā ptātē in aliū ⁊ tūc pōt ab illo reciꝑe bn̄ficiuꝫqꝛ tūc ille ꝯfert iure ꝓprio. aut trāſtulit tanqͣꝫ incōmiſſariū ſuū. ⁊ tūc nō valet ab eo bn̄ficiū recipere. qꝛ ille repn̄tat ꝑſonā iſtiꝰ collatoris ⁊ ꝗ ꝑ aliū facit ꝑ ſe facere videt̉. vt in regl̓a ꝗ ꝑ aliū. invi. Sꝫ ꝯͣ hͦ facit videmꝰ enī ꝙ papa dat ptātemſuo ꝯfeſſori. ⁊ nihilominꝰ pōt ab illo abſolui ⁊ ligari in foro aīe. vt noͣ. glo. in. c. ex ꝑte. el. i. de of.delega. ⁊. c. nemo. ix. q. iij. So. puto dicēduꝫ ꝙibi nō eſt p̄ciſe ꝯfeſſor ꝯmiſſariꝰ pape. ſꝫ eſt legatꝰ ⁊ vicariꝰ dei. nā ꝗlibet ſacerdos pōt dici ī ptāte ſibi ꝯmiſſa vicariꝰ dei. qꝛ deꝰ dedit ptātē apl̓is⁊ ꝑ ꝯn̄s omnibꝰ ſacerdotbꝰ ſucceſſoribꝰ. vt in. c.firmit̓. §. vna de ſum. tri. ⁊. ij. q. vij. accuſator. infi. ⁊ ꝑ tex. ⁊ glo. xxxiij. q. v. in. c. mulier. Un̄ papa ſolū ſubijcit ſe iuriſdictōi illiꝰ ſacerdotꝭ. in qͣꝫtū hō. ⁊ inqͣꝫtū hō peccator ē mīor illo. vn̄ ſacerdos iudicat eū iure ꝓp̓o quēadmodū qn̄ maiormgr̄atꝰ ſubijcit ſe iudicio mīoꝝ. vt in. l. eſt receptū. ff. de iurꝭ. om. iu. ⁊. ij. q. vij. nos incōpetēterſꝫ in caſu qōis nr̄e ꝯmiſſariꝰ in cōferēdo n̄ ꝯͣfertiure ꝓpͥo ſꝫ iure delegātꝭ. cū ſi hēbat aliꝗd iur̄ ꝓprio. vt in. c. ſane. de of. del̓. ⁊ ī. l. i. ff. de of. eiuscui mā eſt iuriſdictio. Ex hͦ infert̉ ꝙ hn̄s ius ꝯferēdi pōt bn̄ficiū reciꝑe a papa. Itē a legato in ꝑtibꝰ. qꝛ illi cōferūt iure ꝓpͥo. ad hͦ. c. ſi a ſede. dep̄bē. li. vi. ⁊ ſic intell̓e tex. h̓ ī fi. duꝫ dic̄. ſꝫ nec abi9 ⁊cͣ.¶ De cōceſſiōe p̄bēde ⁊ eccl̓ie nō vacātꝭ. ℟ica.