Druckschrift 
Lectura super tertio libro Decretalium
Entstehung
Venedig 4. V. 1478
Einzelbild herunterladen
 

De cleri. reſi

dn̄s. fac̄ lr̄a optīe ī ar. ſic̄ cāus exceptꝰ a iure extēdit̉ ad ꝯſil̓eꝫ cāuꝫ ꝓpt̓ idētitatē rōnis.bat̉ ī. c. dilecta. de ꝯfir. vti. noͣ. glo. ī. l. i. C. deꝯdi. īdebi. ita cāus exceptꝰ a ſtatuto vbi diſponit ſtatutū ī maͣ iuris vt ꝓbat̉. ſi āt diſpone̓t ꝯͣius vl̓ pret̓ forte dicerē oppoſitū. ꝗa cāus exp̄ſſe ꝓuiſus ī ſtatuto reliꝗt̉ diſpōni iurꝭ. ꝯīs. arī. l. cōmodiſſime. ff. de libe. poſt.. c. ſuſceptꝭ.℟eptꝭ. li. vi. ī. c. nr̄a. iniurꝭ.. noͣ pͥncipal̓r exp̄dictꝭ ex tex. ibi abſentꝭ dici debeāt ⁊cͣ.ſtatutū diſponēs ī maͣ iurꝭ. v̓ificat̉ ēt in cāu fictoqn̄ cāus fictꝰ ē verꝰ vl̓ eꝗꝑat̉ a iure qd̓ ē ēt benenoͣ. clariꝰ ꝓbat̉ qͣꝫ ī. c. p̄ce. Et aduerte ꝗa papa hic ītēdit īdulge̓ ep̄o nec ſtatutū de nouoface̓ ſꝫ potiꝰ rn̄dit de iure īterp̄tādo ſtatutū pꝫex.. decernimꝰ. ex rōe quā allegat. Ulttonoͣ ex fi. lr̄e ibi ꝯmorant̉. iūcta glo. ī. vt duo.ep̄s pōt hr̄e ſecū duos ex canōicis eccl̓ie ſue adſibi ẜuiēdū ſeu aſſociādū. Et noͣ. ſuꝑ iſtā gl. videt̉ velle ep̄s poſſit ad coge̓ canonicosqd̓ memini alibi ita exp̄ſſum. In glo. i. ī fi. pōt dici ſtatuerūt tāta ſolēnitate vt tollerēt excuſatōes qͦrūdā fundātiū ſe forte ſuꝑſuetudīe eccl̓ie de reſidēdo. vl̓ forte ẜm Ho. doc̄. ꝯſuetudo erat ī oppoſitū. vn̄ volueruntſtatue̓ ꝯͣ ꝯſuetudīeꝫ. ſꝫ circa īſurgit noͣ. dubiuꝫnūꝗd ep̄s maiori ꝑte canōicoruꝫ poſſit ſtatue̓tollēdo ꝯſuetudīeꝫ ī ꝯͣriū vt canōici teneant̉ face̓ reſidētiā. ſentiūt doc. ſic dūmō fiat pͥncipal̓r ꝓpt̓ vtilitatē eccl̓ie vt ꝗa patit̉ defectū inminiſtris p̄ſumit̉ ſi ꝯuertūt fructꝰ abſentiū īſb̓rogādis vl̓ al̓s ī vtilitate eccl̓ie. ſecꝰ ſi vellētſibi lucriface̓ fructꝰ abſentiū. ꝗa tc̄ vident̓ face̓ ꝓpt̓ ꝓpͥa ꝯmoda vale̓t ſtatutū. vt ī. c. cumoēs. de ꝯſti. Poſſꝫ iudicio meo iſta queſtio latius tractari extēdi. dicerē vbi eccl̓ia ex tali ꝯſuetudīe patit̉ enorme p̄iudiciū in diuinistūc etiā ſolus ep̄s reꝗſito pͥus conſilio capl̓i poterit ſtatue̓ ſiue capl̓m velit ꝯſentire ſiue non.ad qd̓ noͣ. ī ſil̓i ī. c. ij. de ꝯſti. li. vi. ī nouella.ꝯſuetudo īcipit multū grauoſa eccl̓ijs ē reuocāda. ar. c. i. de his fi. a ma. par. ca. pͥuilegiū apl̓icū cāu reuocaret̉ vt videbitꝭ ī. c. ſe. ſꝫvbi eēt tm̄ p̄iudiciū. ꝗa eccl̓ia bn̄ hꝫ ml̓tos miniſtros. tc̄ poſſꝫ dubitari nūꝗd ēt maiōi ꝑtecapl̓i poſſit ep̄s ī p̄iudiciū ſinguloꝝ tolle̓ ꝯſuetudinē. crederē ſuffice̓ maior pars ꝯſentiat exquo volunt hoc ſtatuere ꝓpt̓ ꝯmoda ꝓpͥa ſꝫad honorē cultꝰ diuini. ar. c. fi. de his fi. a mapar. ca.. c. cum omnes. de cōſti. ẜm vnū ītellc̄ꝫCanōicis v̓o cōſentiētibꝰ forte poſſet ſolus ep̄s tolle̓ cōſuetudinē eccl̓ie exqͦ neceſſitas ſuggerit ꝯͣriū. ꝗa cōſuetudo ē ẜuāda ſic̄ ius.ar. noͣ. in. c. ꝯſuetudinis. de ꝯſuetudi.. d. c. cumoēs.. c. in his. xi. di. in gl. ij. ibi. §. ſtichus. facit ille tex. ad deciſionē queſtionis .ſ. nūꝗd quilibet īfirmꝰ debeat hr̄e fructꝰ p̄bēde ſeu diſtributiones quotidianas. de iure cōi infirmus debet hr̄e ēt illas diſtributiōes qͦtidianas. vt ī. c. i.

eo. ti. li. vi. Dicunt hic doc. bn̄. ſꝫ ille īfirmꝰ ꝑcipiet impedit̉ reſide̓ vel ītereē rōne īfirmitatꝭ dūtaxat. vn̄ ſi al̓s reſidebat vl̓ eratſolitꝰ reſide̓ vl̓ īter diuinis lꝫ tc̄ īfirmaret̉ nonhēbit fructꝰ ī abn̄tia. ꝗa īfirmitas p̄ſtitit cāꝫ.ar. bonū ī. d. §. ſtichus. fac̄. l. ij. ff. ſiꝗs cautꝭ. qd̓ibi noͣ. qd̓ ī ſil̓i noͣ. Inno. ī. c. ex trāſmiſſa.. dep̄ſcrip. qd̓ nota. ꝗa quotidianū eſt. In glo. ſuper v̓bo vt duo. noͣ hāc glo. ad duo. oēscanōici exiſtētes ī ẜuitio ep̄i gaudēt hac p̄rogatiua ſꝫ debēt plures qͣꝫ duo. Et idē ſentiūtdoc. in his ſunt in ẜuitio pape in ſtudētibꝰēt in theologia. ſic videt̉ hic reſtrīge̓. c. fi.. demagiſtris. Et noͣ ꝑpetuo ex eodē collegio debēt ī ſtudio vltͣ duos ſi volūt gaude̓ priuilegio ſtudētiū vt hēant fructꝰ in abſentia. dic̄ tn̄ Ho. ſe putare numeꝝ hūc arbitrariū ita vtpotiꝰ vtamur arbitrio ī reſtrīgēdo qͣꝫ in relaxādo. ar. c. i.. de decimis.. c. ex ꝑte. de cenſibus.Ego crederē aīaduertēdū qͣlitatē ſtatꝰ eccl̓ie etloci vn̄ canōici ꝓficiſcunt̉. ſi eccl̓ia ml̓tū abūdaret mīſtris pate̓tur maximū defectū ī virisſciētificis. ſatꝭ puto iſte numeruſ poſſit excediar. ī. d. c. fi. de magr̄is.. c. ex eo. de elec. li. vi ꝯͣriū iure ꝓbat̉ nec debemꝰ reſtrīge̓ illudc. fi. ita īdiſtīcte. ꝓpt̓ hoc. c. ſit longe maior maior fauor ī ſtudētibꝰ ī theologia maxīe ſuggerēte neceſſitate qͣꝫ exiſtētibꝰ in ẜuitio ep̄i.. ꝑpetuo iſtā glo. ī fi. dum dic̄ vltra duoscanōicos pōt ep̄s coge̓ vt ſint ī ẜuitio ſuo. Etnoͣ ad ſenſum directū vt ſic non poſſit coge̓tres vel qͣtuor vl̓ plures vt aſſocient. Itē noͣ ad ſenſum īdirectū ſeu ꝯͣriū vt duos ex canōicis poſſit cogere memini de aliqͦ tex. hocbāte. ſed fac̄ ſatis in ar. iſte tex. iura allega. inc. de cetero.. e. ti. Ultto hic q̄ritur ꝗd ī clericis īferioribꝰ canōicis vtꝝ gaudeāt pͥuilegio ſi ſūt in ẜuitio ep̄i. ꝗdā tenuerūt ſic idētitatē rōnis. aliꝗ diſputādo tenuerūt ꝯͣriū Io.an. hoc ꝯcordādo dic̄ poſſe dici ī īferioribusſit neceſſaria diſpēſatio ep̄i. in ꝓprijs v̓o canonicis ſufficit diſpēſatō iuris cōis. dicerē aut iſtiinferiores deſtinant̉ ep̄m cōi vtilitate qd̓ fieri poteſt. vt in multis iuribꝰ all̓. me in. d. c. decetero. cāu habebūt iſti fructꝰ in abn̄tia ſinealiqͣ diſpēſatōe. ꝗa officiū eoꝝ dꝫ eis eſſenoſum. vt ī. c. deceat. de elec. li. vi. aut deſtinant̉ ẜuitio eccl̓ie cathedrali puto idemvbi ſuggerit eos mittēdi. vt ꝗa reꝑit̉ vnꝰ magis īduſtrioſus magis aptꝰ qͣꝫ aliꝰ ex canonicis cathedral̓ eccl̓ie. ar. opti. ī. c. i. vt eccl̓ia. bn̄ficia. faciūt noͣ. Io. an. ī. c. ſi ꝓpt̓ tua debita.℟ptꝭ. li. vi. ī nouella. aut ẜuitio ſoliꝰ ep̄i tūccāus eſt dubiꝰ dubitatōeꝫ īduc̄. ꝗa iura iſta loquūtur in canōicis ꝗbꝰ eſt maior cōio qͣꝫalijs inferioribꝰ. vt in. c. requiſiſti. de teſta. ſatispoſſet dici vrgente gaudeāt hoc pͥuilegio.ꝗa videntur ꝓmouere ẜuitiū eccl̓ie cum ep̄s ſitin eccleſia ecōtra. vij. q. i. ſcire debes. tex.