De cleri. nō reſi
dn̄s. ⁊ fac̄ hͨ lr̄a optīe ī ar. ꝙ ſic̄ cāus exceptꝰ a iure extēdit̉ ad ꝯſil̓eꝫ cāuꝫ ꝓpt̓ idētitatē rōnis. ꝓbat̉ ī. c. cū dilecta. de ꝯfir. vti. noͣ. glo. ī. l. i. C. deꝯdi. īdebi. ita ⁊ cāus exceptꝰ a ſtatuto vbi diſponit ſtatutū ī maͣ iuris vt ꝓbat̉ h̓. ſi āt diſpone̓t ꝯͣius vl̓ pret̓ forte dicerē oppoſitū. ꝗa cāus exp̄ſſe nō ꝓuiſus ī ſtatuto reliꝗt̉ diſpōni iurꝭ. ꝯīs. arī. l. cōmodiſſime. ff. de libe. ⁊ poſt. ⁊. c. ſuſceptꝭ. d̓℟eptꝭ. li. vi. ⁊ ī. c. nr̄a. d̓ iniurꝭ. kº. noͣ pͥncipal̓r exp̄dictꝭ ⁊ ex tex. ibi cū abſentꝭ dici nō debeāt ⁊cͣ. ꝙſtatutū diſponēs ī maͣ iurꝭ. v̓ificat̉ ēt in cāu fictoqn̄ cāus fictꝰ ē verꝰ vl̓ eꝗꝑat̉ a iure qd̓ ē ēt benenoͣ. ⁊ clariꝰ ꝓbat̉ h̓ qͣꝫ ī. c. p̄ce. Et aduerte ꝗa papa hic nō ītēdit īdulge̓ ep̄o nec ſtatutū de nouoface̓ ſꝫ potiꝰ rn̄dit de iure īterp̄tādo ſtatutū pꝫex. v̓. decernimꝰ. ⁊ ex rōe quā allegat. ¶ Ulttonoͣ ex fi. lr̄e ibi ꝯmorant̉. iūcta glo. ī v̓. vt duo. ꝙep̄s pōt hr̄e ſecū duos ex canōicis eccl̓ie ſue adſibi ẜuiēdū ſeu eū aſſociādū. Et noͣ. ſuꝑ iſtā gl.q̄ videt̉ velle ꝙ ep̄s poſſit ad hͦ coge̓ canonicosqd̓ nō memini alibi ita exp̄ſſum. In glo. i. ī fi.⁊ pōt dici ꝙ hͦ ſtatuerūt cū tāta ſolēnitate vt tollerēt excuſatōes qͦrūdā fundātiū ſe forte ſuꝑ cōſuetudīe eccl̓ie de nō reſidēdo. vl̓ forte ẜm Ho.⁊ doc̄. ꝯſuetudo hͨ erat ī oppoſitū. vn̄ volueruntſtatue̓ ꝯͣ ꝯſuetudīeꝫ. ſꝫ circa hͦ īſurgit noͣ. dubiuꝫnūꝗd ep̄s cū maiori ꝑte canōicoruꝫ poſſit ſtatue̓tollēdo ꝯſuetudīeꝫ ī ꝯͣriū vt canōici teneant̉ face̓ reſidētiā. ⁊ ſentiūt doc. ꝙ ſic dūmō hͦ fiat pͥncipal̓r ꝓpt̓ vtilitatē eccl̓ie vt ꝗa patit̉ defectū inminiſtris ⁊ p̄ſumit̉ hͦ ſi ꝯuertūt fructꝰ abſentiū īſb̓rogādis vl̓ al̓s ī vtilitate eccl̓ie. ſecꝰ ſi vellētſibi lucriface̓ fructꝰ abſentiū. ꝗa tc̄ vident̓ hͦ face̓ ꝓpt̓ ꝓpͥa ꝯmoda ⁊ n̄ vale̓t ſtatutū. vt ī. c. cumoēs. de ꝯſti. Poſſꝫ iudicio meo iſta queſtio latius tractari ⁊ extēdi. nā dicerē ꝙ vbi eccl̓ia ex tali ꝯſuetudīe patit̉ enorme p̄iudiciū in diuinis ꝙtūc etiā ſolus ep̄s reꝗſito pͥus conſilio capl̓i poterit hͦ ſtatue̓ ſiue capl̓m velit ꝯſentire ſiue non.ad hͦ qd̓ noͣ. ī ſil̓i ī. c. ij. de ꝯſti. li. vi. ī nouella. nāꝯſuetudo q̄ īcipit eē multū grauoſa eccl̓ijs ē reuocāda. ar. c. i. de his q̄ fi. a ma. par. ca. nā ⁊ pͥuilegiū apl̓icū hͦ cāu reuocaret̉ vt videbitꝭ ī. c. ſe. ſꝫvbi nō eēt tm̄ p̄iudiciū. ꝗa eccl̓ia bn̄ hꝫ ml̓tos miniſtros. ⁊ tc̄ poſſꝫ dubitari nūꝗd ēt cū maiōi ꝑtecapl̓i poſſit ep̄s ī p̄iudiciū ſinguloꝝ tolle̓ ꝯſuetudinē. ⁊ crederē ſuffice̓ ꝙ maior pars ꝯſentiat exquo volunt hoc ſtatuere nō ꝓpt̓ ꝯmoda ꝓpͥa ſꝫad honorē cultꝰ diuini. ar. c. fi. de his q̄ fi. a mapar. ca. ⁊. c. cum omnes. de cōſti. ẜm vnū ītellc̄ꝫCanōicis v̓o nō cōſentiētibꝰ forte nō poſſet ſolus ep̄s tolle̓ cōſuetudinē eccl̓ie exqͦ neceſſitasnō ſuggerit ꝯͣriū. ꝗa cōſuetudo ē ẜuāda ſic̄ ius.ar. noͣ. in. c. ꝯſuetudinis. de ꝯſuetudi. ⁊. d. c. cumoēs. ⁊. c. in his. xi. di. in gl. ij. ibi. §. ſtichus. ⁊ facit ille tex. ad deciſionē queſtionis .ſ. nūꝗd quilibet īfirmꝰ debeat hr̄e fructꝰ p̄bēde ſeu diſtributiones quotidianas. nā de iure cōi infirmus debet hr̄e ēt illas diſtributiōes qͦtidianas. vt ī. c. i.
eo. ti. li. vi. Dicunt hic doc. ⁊ bn̄ ꝙ nō. ſꝫ ille īfirmꝰ ꝑcipiet ꝗ impedit̉ reſide̓ vel ītereē rōne īfirmitatꝭ dūtaxat. vn̄ ſi al̓s nō reſidebat vl̓ nō eratſolitꝰ reſide̓ vl̓ īter eē diuinis lꝫ tc̄ īfirmaret̉ nonhēbit fructꝰ ī abn̄tia. ꝗa īfirmitas nō p̄ſtitit cāꝫ.ar. bonū ī. d. §. ſtichus. fac̄. l. ij. ff. ſiꝗs cautꝭ. ⁊ qd̓ibi noͣ. ⁊ qd̓ ī ſil̓i noͣ. Inno. ī. c. ex trāſmiſſa. sͣ. dep̄ſcrip. qd̓ nota. ꝗa quotidianū eſt. ¶ In glo. ſuper v̓bo vt duo. noͣ hāc glo. ad duo. pͦ ꝙ nō oēscanōici exiſtētes ī ẜuitio ep̄i gaudēt hac p̄rogatiua ſꝫ nō debēt eē plures qͣꝫ duo. Et idē ſentiūtdoc. h̓ in his ꝗ ſunt in ẜuitio pape ⁊ in ſtudētibꝰēt in theologia. ⁊ ſic videt̉ hic reſtrīge̓. c. fi. jͣ. demagiſtris. Et noͣ hͨ ꝑpetuo ꝙ ex eodē collegionō debēt eē ī ſtudio vltͣ duos ſi volūt gaude̓ priuilegio ſtudētiū vt hēant fructꝰ in abſentia. dic̄h̓ tn̄ Ho. ſe putare numeꝝ hūc arbitrariū ita vtpotiꝰ vtamur arbitrio ī reſtrīgēdo qͣꝫ in relaxādo. ar. c. i. jͣ. de decimis. ⁊. c. ex ꝑte. de cenſibus.Ego crederē aīaduertēdū qͣlitatē ſtatꝰ eccl̓ie etloci vn̄ canōici ꝓficiſcunt̉. nā ſi eccl̓ia ml̓tū abūdaret mīſtris ⁊ pate̓tur maximū defectū ī virisſciētificis. ſatꝭ puto ꝙ iſte numeruſ poſſit excediar. ī. d. c. fi. de magr̄is. ⁊. c. cū ex eo. de elec. li. vinā ꝯͣriū iure nō ꝓbat̉ nec debemꝰ reſtrīge̓ illudc. fi. ita īdiſtīcte. ꝓpt̓ hoc. c. cū ſit longe maior rō⁊ maior fauor ī ſtudētibꝰ ī theologia maxīe ſuggerēte neceſſitate qͣꝫ exiſtētibꝰ in ẜuitio ep̄i.3º. nō ꝑpetuo iſtā glo. ī fi. dum dic̄ ꝙ vltra duoscanōicos nō pōt ep̄s coge̓ vt ſint ī ẜuitio ſuo. Etnoͣ pͦ qͦ ad ſenſum directū vt ſic non poſſit coge̓tres vel qͣtuor vl̓ plures vt aſſocient eū. Itē noͣqͦ ad ſenſum īdirectū ſeu ꝯͣriū vt duos ex canōicis poſſit cogere ⁊ nō memini de aliqͦ tex. hoc ꝓbāte. ſed fac̄ ſatis in ar. iſte tex. ⁊ iura allega. inc. de cetero. sͣ. e. ti. ¶ Ultto hic q̄ritur ꝗd ī clericis īferioribꝰ nō canōicis vtꝝ gaudeāt hͦ pͥuilegio ſi ſūt in ẜuitio ep̄i. ꝗdā tenuerūt ꝙ ſic ꝑ idētitatē rōnis. aliꝗ diſputādo tenuerūt ꝯͣriū ꝙ Io.an. hoc ꝯcordādo dic̄ poſſe dici ꝙ ī īferioribusſit neceſſaria diſpēſatio ep̄i. in ꝓprijs v̓o canonicis ſufficit diſpēſatō iuris cōis. dicerē ꝙ aut iſtiinferiores deſtinant̉ ꝑ ep̄m ꝓ cōi vtilitate qd̓ fieri poteſt. vt in multis iuribꝰ all̓. ꝑ me in. d. c. decetero. ⁊ hͦ cāu habebūt iſti fructꝰ in abn̄tia ſinealiqͣ diſpēſatōe. ꝗa officiū eoꝝ nō dꝫ eis eſſe dānoſum. vt ī. c. cū nō deceat. de elec. li. vi. aut deſtinant̉ ꝓ ẜuitio eccl̓ie cathedrali ⁊ puto idemvbi cā ſuggerit eos mittēdi. vt ꝗa reꝑit̉ vnꝰ magis īduſtrioſus ⁊ magis aptꝰ qͣꝫ aliꝰ ex canonicis cathedral̓ eccl̓ie. ar. opti. ī. c. i. vt eccl̓ia. bn̄ficia. ⁊ faciūt noͣ. ꝑ Io. an. ī. c. ſi ꝓpt̓ tua debita. d̓℟ptꝭ. li. vi. ī nouella. aut ꝓ ẜuitio ſoliꝰ ep̄i ⁊ tūccāus eſt dubiꝰ ⁊ dubitatōeꝫ īduc̄. ꝗa iura iſta loquūtur in canōicis cū ꝗbꝰ eſt maior cōio qͣꝫ cūalijs inferioribꝰ. vt in. c. requiſiſti. de teſta. ſatispoſſet dici ꝙ vrgente cā gaudeāt hoc pͥuilegio.ꝗa videntur ꝓmouere ẜuitiū eccl̓ie cum ep̄s ſitin eccleſia ⁊ ecōtra. vij. q. i. ſcire debes. ꝓ qͦ tex.