hic in fi ibi ꝓ tuo ẜuitio ⁊ ip̄iꝰ eccl̓ie ⁊cͣ. Et qꝛ filij in nec̄itate debēt ſb̓uenire parētibꝰ. ſꝫ vbi neceſſitas nō vrgeret tenerē aliā opi. vt non poſſitep̄s ſb̓trahere debitū ẜuitiū eccl̓ijs inferioribꝰaſſumēdo mīſtros in familiares ⁊ facit illa rō.qꝛ hͨ iura loquūtur in canonicis eccl̓ie ſue q ſūtmēbra corꝑis ſui. gͦ nō debēt extēdi ad alios cūmaͣ ſit dānoſa eccl̓ijs ⁊ nō reꝑit̉ oīmoda eademrō. Quid aūt in ſubditis alteriꝰ p̄lati citra ep̄mdic vt dixi in. d. c. de cetero. ¶ Ultīo q̄rit̉ ꝗd ſicanonici fecerūt ſtatutū ſuꝑ reſidētia. ſꝫ poſtmodū eo nō vtunt̉. dic̄ Io. an. ꝙ illud tollūt ꝑ ꝯuētōeꝫ. jͣ. de p̄bē. ꝓ illoꝝ. ⁊ fac̄. c. cū acceſſiſſent. deꝯſti. Noͣ diligent̓ hͦ dc̄m. nā ex eo ⁊ iuribꝰ ſtatiꝫalle. pōt colligi ꝙ ſi ſtatuētes ſcient̓ fecerūt actūꝯͣriū ſtatuto vident̉ tollere ſtatutuꝫ nec reqͥriturfluxꝰ alicꝰ tꝑis. In. l. v̓o p̓ncipū aliud eſt dicendū. nō enī tollit̉ niſi ꝯſuetudo ſit p̄ſcripta legitīotꝑe. vt in. c. fi. de ꝯſue. ⁊ facit qd̓ noͣ. Cy. in. l. ij.C. q̄ ſit lōga ꝯſue. ⁊ qd̓ dixi in. c. iohānes de cleꝯiuga. ⁊ ẜm hͦ limita noͣ. in. c. i. de tre. ⁊ pa. ⁊ iura dicētia ꝙ ꝑ nō vſuꝫ tollit̉ lex ⁊cͣ.¶AAm ad hoc. cra vaSi ectit̉ mīſtroꝝ defectū pͥuilegiati ſuꝑ abn̄tia ꝑ ſb̓tractōeꝫ ꝓuētuū redire cogūt̉. hͦ. d. pͦ narrat factū. 2º. ꝓuidet ibi vn̄ mādamꝰ. ⁊ eſt bonustex. ⁊ pōt multū pͣcticari. ¶ Primo noͣ ꝙ ſi ꝑ pͥuilegia ꝯceſſa ſuꝑ nō reſidentia eccl̓ia patit̉ gͣuediſpēdiū in cultū diuino talia pͥuilegia ẜuāda n̄ſunt. ex qͦ infert̉ ꝙ quēadmodū tollunt̉ pͥuilegiaſuꝑioris ne eccl̓ia patiat̉ defectū in diuino cultuita ⁊ fortiꝰ tollēda eſt ꝯſuetudo ꝯͣria. ¶ 2º. nō exhͦ ⁊ ex tex. ꝙ cū p̓uilegiū pͥncipis incipit eſſe expoſtfacto valde nociuū eccl̓ie eſt illd̓ ſiue morareuocādū. qꝛ hͦ nō eſt de intētōe pͥncipis pͥuilegiare vnū cū gͣui diſpēdio alteriꝰ maxīe eccl̓ieꝓ qͦ bonꝰ tex. in. c. ſuggeſtū. jͣ. de decīs. l. ij. §. ſiꝗs a pͥncipe. ff. ne ꝗd in lo. pub. ⁊. c. ſuꝑ eo. deoffi. dele. Aº. noͣ ꝙ reſpectu inferioris citra papā appellat̉ hͨ facultas nō reſidēdi licētia. ſꝫ reſpectu pape dr̄ īdulgētia. ex hͦ enī arguo ꝙ aliꝰcitra papā nō pōt ꝯcedere indulgētiā ſuꝑ nō reſidētia. qꝛ cū hͦ ſit ꝯͣ ius cōe ⁊ in p̄iudiciū eccl̓ienō pōt ep̄s indulgere ꝓ qͦ. c. dilectꝰ. de tep. or. ⁊qd̓ noͣ glo. de legato in. c. fi. de here. li. vi. ſꝫ licētiā ꝯcedere pōt. qꝛ v̓bū licētia nō importat nudā volūtatē ſꝫ ꝯceſſiōeꝫ ex cā factā. vt noͣ. Barin exͣua. ad repͥmēdā. ⁊. l. alio he̓de. de ali. ⁊ ci.leg. lꝫ Inno. aliud ſenſerit in. c. cū ad monaſteriū. in fi. de ſta. regū. nā v̓bū licentia deſcēdit av̓bo licet. ⁊ v̓bū licꝫ ſonat arbitriū boni viri. vtnoͣ. in locis p̄alle. pōt gͦ inferior citra papā darelicētiā ex cā abn̄tādi a bn̄ficio. ſꝫ nō pōt dare indulgētiā cā .ſ. nō exn̄te. ⁊ ita intell̓o iſtū tex. ineo ꝙ vtit̉ diuerẜ vocabulis. ¶ 4º. noͣ ⁊ tene mēti ꝙ bn̄ficia etiā ſimplicia reꝗrunt reſidentiamde iure cōi nec ſufficit deſeruire per aliū qd̓ iudicio meo aptiſſime probat iſte tex. nam h̓ non
ſolum canonici ſed etiaꝫ capellani ⁊ alij ſimpliciter bn̄ficiati reuocant̉ ad reſidētiā in eccleſiavbi ſunt bn̄ficiati nec releuant̉ ponēdo ibi vicariū. qd̓ collige ex eo qꝛ eis nō veniētibꝰ ſuꝑiorfacit deẜuire eccl̓ie ꝑ vicarios ⁊ reſiduū detͣctaportōe vicarioꝝ ꝯuertit̉ in vtilitatē eccl̓ie vt h̓ ſieni poſſent licite ꝑ alios deẜuire reſiduū applicaret̉ eis etiaꝫ ſi eſſet eccl̓ia curata. vt noͣ. ꝓbattex. in. c. cū ex eo de elec. li. vi. ¶ In glo. i. ibiqꝛ in eo manere dꝫ ⁊cͣ. noͣ hāc rōem glo. ⁊ fuitoriginalit̓ dc̄m apl̓i ⁊ trāſumptīe. xxi. q. i. c. i. ⁊facit hͨ rō ꝓ his q̄ dixi. sͣ. in noͣ. vt ꝗſqꝫ teneat̉ꝑ ſe deſeruire in bn̄ficio qͣꝫuis ſimplici niſi legitima cā eū excuſet. vt in. c. ꝑuenit. de appel.Et aduerte qꝛ glo. dicit ꝙ defectus miniſtroꝝfuit legitima cā reuocādi abn̄tes nec aꝑit vtrūpotuiſſꝫ iſte inferior p̓uilegiū ſuperioris reuocare abſqꝫ auctoritate ſuꝑioris. ſꝫ gl̓. ſequēs ſentit ꝙ nō. ⁊ ꝯiūgēdo iſtā glo. cū illa videt̉ fuiſſede mēte glo. vt ſuꝑior ꝗ pͥuilegiū ꝯtulit debeatreuocare. qꝛ hec eſt legitima cā reuocādi ⁊ hͦ tenuerūt ꝗdam. Alij vero vt Inno. tenuerūt loquēdo alt̓natiue dicētes ꝙ hec reuocatio fit deiure cōi vel de gr̄a. ſꝫ hͦ incidit in illā qōeꝫ nunꝗd p̓uilegiū ſuperioris qd̓ incipit eſſe valde nociuū 3º. ip̄o facto annullet̉ an ſit opꝰ recurreread ſuꝑiorē. ⁊ de hac qōe dicā plene in. d. c. ſuggeſtū. ⁊ vide glo. in regl̓a decet. de re. iu. li. vi. ⁊xxv. q. ij. reſcripta. ⁊ ſatis pōt dici vt honeſtū ⁊cautū ſit recurrere ad ſuꝑiorē maxīe vbi allegatur enormis leſio. nā cū inferior nō poſſit interp̄tari pape pͥuilegia. vt in. c. cū veniſſent de iudifortiꝰ nō pōt illa tollere cām p̄tēdendo. de qͦ tn̄pleniꝰ in. d. c. fuggeſtū. ⁊ ſic intellige glo. ſeq.In glo. ij. in fi. innuit h̓ glo. ꝙ hͨ pͥuilegia nō ſintreuocata ip̄o facto qꝛ al̓s nō fuiſſet opus faceremētōeꝫ de p̓uilegijs ⁊ intell̓e ẜm doc. qn̄ pͥuilegiū tenuit a principio. qꝛ enormit̓ nō ledebat vl̓ſi ledebat fuit facta mētio de hͦ in pͥuilegio. teneſemꝑ mēti hͦ dc̄m doctoꝝ ꝙ p̓uilegiū valde nociuū eccl̓ie alicui nō valet niſi faciat mētōem dehac enormi leſiōe. ꝓbo rōe. pͥnceps in dubio n̄intēdit ꝯcedere pͥuilegiū vni cū graui diſpēdioalteriꝰ. l. qͦtiēs. C. de p̄ci. imꝑ. of. ⁊ ī. d. §. ſi ꝗs apͥncipe. gͦ taciturnitas inducit ſurreptōem vt inc. poſtulaſti. sͣ. de reſcriptꝭ. ⁊ ꝑ hͦ dictuꝫ poterisinfringere multa pͥuilegia q̄ emanāt qͦtidie a romana curia. In glo. in. v̓. p̄deceſſoꝝ tuoꝝ ibinon extendebat̉ poſt mortē illoꝝ pōdera ⁊ nōſemꝑ hāc glo. q̄ innuit in hac ꝑte licētia ꝯceſſa ꝓp̄ſidēte ī aliqͦ officio ſeu dignitate ad aliꝗd agēdū vl̓ n̄ agēdū expirat ip̄o facto ꝑ mortē ꝯcedētis. vn̄ ſentit glo. h̓ ꝙ licētia ꝯceſſa ſuꝑ nō reſidētia expirauit ꝑ mortē ꝯcedētꝭ. ſꝫ ꝯͣriū ſentit gl̓. h̓in ſequētibꝰ dū videt̉ reꝗͥrere leſionē eccl̓ie ⁊ ꝙſucceſſor reuocet. ꝓ pͦ dicto vide glo. quā etiaꝫbene noͣ. in. c. a nobis. el. i. jͣ. de ſen. excō. que dicit ꝙ ſen. excō. ⁊ idem eſt in qualibet alia latageneraliter ſub conditione expirat per morteꝫ
d 2