De vi. et ho. clericoꝝ.
in. c. dilecto. de p̄ben. In glo. ij. in fi. iſte vltimusintellectꝰ vt loquat̉ in regularibꝰ cōiter nō recipit̉ a doc̄. ⁊ bn̄. pͦ patet qꝛ tex. dat ep̄is facultateꝫ⁊ nō neceſſitatē hͦ faciēdi ſed regulares tenēturad hͦ de neceſſitate. vt in. c. cū ad monaſteriū. deſta. regū. Itē hic diſponit̉ vt redditꝰ iſtoꝝ veniant in cōi ſed regulares nō habēt redditꝰ diſtinctos. vt in. d. c. cū ad monaſteriū. Itē h̓ indulgetur ep̄is vt iſtos poſſint abſoluere ſꝫ in regularibus hͦ non eſt ꝯceſſum ep̄is ſed p̄latis ipſoꝝ religioſoꝝ. vt in. d. c. monachi. Cōiter gͦ intellige hͦ.c. vt loqͣtur in clericis ſecularibꝰ nō ꝙ ipſi neceſſitent̉ ex iure debito ad viuendū in cōi nec ep̄sneceſſitat̉ ad hͦ faciendum ſed dat̉ facultas ep̄ovt poſſit eccl̓iaꝫ erigere in collegiatā ⁊ diſponere vt h̓ dicit̉. naꝫ non fit deterior ꝯditio clericoꝝinſpecto fine. ¶ Unū tn̄ aduerte h̓ dicit Io. ar⁊ fuit dictū Hoſti. in ſum. e. ti. §. i. ꝙ hoc pōt ep̄sniſi ꝯſuetudo ſit p̄ſcripta vt clerici viuāt diuiſiꝫniſi ex tali ꝯſuetudine nutriret inhōeſtas ſeu cōtēneret̉ ſeruitiū eccl̓ie. nā tūc nō ob. ꝯſuetudinepoterit ep̄s diſponere ꝓut h̓ dicit̉. ar. in. c. interqͣtuor. de reli. do. Ego autē non video ꝙ ꝯſuetudo poſſit ſimpl̓r induci ꝯͣ diſpoſitiōeꝫ huius. c.cum hic nō imponat̉ neceſſitas ep̄is ſed dat̉ eisfacultas hͦ faciēdi. ſed in his q̄ ſunt mere facultatis ex nō vſu nō introducit̉ ꝯſuetudo. nā ſi egofrequētaui molēdinū tuum dūtaxat ꝑ. xl. annosnō ex hͦ eſt ītroducta ꝯſuetudo vt nō poſſim iread aliud molēdinū ⁊ ſic de ſimi. vt noͣ. plene in. cIohānes. de cle. ꝯiu. ꝑ Cy. in. l. i. C. q̄ ſit lon. cō.⁊ noͣ. in. c. ex ꝑte Aſtēſis. de ꝯceſ. p̄ben. facit. l. i. ff.de viā pub. tex. op. in. l. ſi certꝭ annis. C. de pac.niſi forte ep̄o volēte clerici ꝯͣdixiſſent ⁊ tūc for 7te potuiſſet induci ꝯſuetudo vt noͣ. in iuribꝰ p̄al.Et hͨ faciūt ad. q. qͦtidianā de qͣ alias interrogatus fui de facto nūꝗd maior ꝑs canonicoꝝ poſſit inuita minori ꝑte oīa bona pone̓ in cōi ⁊ ſtatuere vt cōiter viuāt in cōi eccl̓ia ⁊ facit in. ar. ꝓꝑte affirmatiua. c. fi. jͣ. de his q̄ fiūt a ma. ꝑte ca.vbi maior ꝑs diſponit de redditibꝰ p̄bendaꝝ ſingulariū ad opꝰ piuꝫ inuita minori ꝑte. Credo ꝙſoli canonici ſine ep̄o hͦ nō poſſunt etiā vno ꝯͣdicēte. ar. in regula qd̓ oēs tangit. ⁊ qd̓ ibi noͣ. perglo. de regū. iurꝭ. li. vi. ⁊ qꝛ per hͦ ſtatutū nō ſolūdiſponit̉ de redditibꝰ ſed etiā de ꝑſonis. Itē inſcio ep̄o nō poſſunt alterare ſtatutū eccl̓ie. vt in.c. cū ꝯſuetudinis. de ꝯſue. vide glo. in. c. ij. de v̓.ſig. li. vi. ſed ep̄s cū maiori ꝑte capituli poterit hͦar. op. h̓. nā ſi pōt de nouo diſponere fortiꝰ collegiū iā inductū pōt inducere vt viuāt in cōi. vtꝓbat̉ in. c. panis. circa mediū. de ꝯſe. di. ij. intellige tn̄ iſtū tex. cū ꝯſilio capl̓i ſeu cū ꝯſenſu ſed ſiſine cā rōnabili nō vult ꝯſentire tūc ꝯͣdictio habetur ꝓ ꝯſenſu. vt noͣ. Archi. in. c. i. de ꝯſti. li. vi.Im ab omniEccleſiaſtici iudices ⁊ delegati gratisiudicare debēt nec exigere poſſunt decimam vl̓aliā quotā litꝭ etiā ſi hͦ habeat ꝯſuetudo. pͥ repre
hēdit auariciā iudicū. 2º. ponit rep̄henſiōis cauſam 3º. ꝯcludit iuſticiā. ¶ Noͣ pͦ ꝙ non ſolū abſtinendū ē a malo ſꝫ ab omni eo qd̓ ſpēs mali ē.tex. incle. cupiētes. de pe. in pͥn. immo a bono ſitn̄ ſequeret̉ malū ꝑ id qd̓ habet̉ ne cle. vel mo. c..i. ¶ Et ꝓ intellectu aduerte poſt abbatē h̓. quedā enī ſunt bona in ſe q̄ nulla intētione poſſuntfieri mala vt laudare deū. q̄dam enī ſunt ī ſe itamala vt nulla intentōe nō poſſunt fieri bona ſicvt blaſphemare deum adulterari ⁊ ſil̓ia facere.q̄dam ſunt de gn̓e bonoꝝ vt dare eleſymonā ieiunare ⁊ ſi. ⁊ iſta ex circūſtātijs poſſunt fieri mala. nā ſi darē elemoſynā vel ieiunarē ad pōꝑampotiꝰ demereor qͣꝫ mereor qꝛ abutor bono. xij..q. i. certe .i. q. i. nō eſt putāda. q̄dam v̓o ſunt indrīa vtputa qꝛ non ſunt in ſe bona nec mala necde gn̓e bonoꝝ nec maloꝝ ⁊ hͨ intentiōe poſſuntfieri bona vel mala vt leuare lapidē de terra. nāſi leuo eo aīo vt ꝓximus nō ledat̉ efficit̉ bonuꝫſi dimitto vt ꝓximꝰ ledat̉ efficit̉ malū. ⁊ de iſtisindifferentibꝰ intellige illū v̓. vulgatum ꝗcquidagūt hoīes intētio iudicat oēs. Intētio ergo nōꝓdeſt in his q̄ in ſe ſunt mala. ad hͦ bo. tex. in. c.nō ſolū. de regula. li. vi. vbi dicit̉ ꝙ puritati ꝯſcientie nō debet deeſſe iudicium rōis. ⁊ alibi dicitapl̓s ꝗ ignorat igͦrabit̉. xxxviij. di. ꝗ ea que deiſunt ⁊cͣ. Senſus gͦ huiꝰ lr̄e eſt vt nō ſolū ſit abſtinendū ab eo qd̓ in ſe ē malū ſed etiā ab eo qd̓ occaſionalit̓ pōt eſſe malū ſicut reciꝑe pecuniaꝫ ꝓiudicādo. poſſet enī inducere iudicē ad iniuſticiam ⁊ ideo dicit̉ in pſalmo Beatꝰ ꝗ excutit manus ſuas ab oī munere. ⁊ vide i. q. i. ſunt nōnulli ¶ 2º. nō ibi ſeculariū more ꝙ ꝯſuetudo ſeculariū honeſtati obuia non ē a clericis īmitāda.3º. noͣ ar. ex iſto tex. ꝙ valet ꝯſuetudo in foro ſeculari vt detur iudici ꝓ labore ſuo certa qͦta litꝭ.puta viceſima vel decima. ⁊ vide ſpe. qui hͦ tenꝫin ti. de ſalarijs. §. i. v̓ſi. ſi v̓o ordinarius. vtꝝ poſſit hͦ induci in foro eccl̓iaſtico jͣ. dicet̉ cū glo. iſtetn̄ tex. aꝑtiſſime facit ꝙ non. ¶ Nō ibi p̄ter expēſas ꝙ dictio p̄ter qn̄qꝫ includit. ſenſus enī lr̄eeſt ꝙ nēdū petebāt iſti expēſas victualiū ſed etiam certā quotā litis ⁊ vide de hac dictiōe quodnoͣ. Inno. in. c. dudū. ij. de elec. ⁊ ibi latiꝰ dixi.Noͣ ibi vt ex ipſis honeſte viue̓ pulchruꝫ tex. ꝙredditꝰ eccl̓iaſtici aſſignant̉ clericis pͥncipalit̓ vtex ipſis honeſte viuere poſſint. nō enī tenent̉ pͦſb̓uenire pauꝑibꝰ qͣꝫ eis nec pͦ reedificare edificia eccl̓ie. pͦ enim debet ipſe viuere ⁊ de his queſuꝑſunt alia pia oꝑa facere. ſic intellige tex. xvi..q. i. c. fi. vbi dicit̉ ꝙ quicꝗd habēt clerici pauperū eſt. ⁊ vide bo. tex. in. c. de his. jͣ. de eccle. edi. etnoͣ illud v̓buꝫ honeſte viuere. nō enim debēt exredditibꝰ viuere inhoneſte ⁊ vide dictū Hiero..xliiij. di. in pͥn. ¶ Itē noͣ ibi gratis ⁊cͣ. ꝙ nullumꝓrſus munꝰ debet iudex eccleſiaſticꝰ exigere aꝑtibus. ¶ Ultimo noͣ ex fi. iuncta glo. fi. ꝙ ſnīalata intercedēte pecunia ē ipſo iure nulla. Nunꝗd autē ꝯmittat̉ ſimonia vide glo. mēti ꝯmēdādā. i. q. iij. vendentes. que ꝯcludit ꝙ in ꝓphanis