Druckschrift 
Supplementum Summae Pisanellae
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

eccl̓ia pōt deſiſte̓ a repetitiōe iuriū ſuo. Et ſic ꝓpt̓ graue ſcādalū vitanduꝫeccl̓ia pōt licite iura uel bona ſua repetere. ut ī. c. nihil ibi Inno. doc.de p̄ſcrip. Et multa tolerāt̉ ꝓpt̓ ſcāda vitādū longū eēt narrare. Sꝫ his obſtātibꝰ teneo firmit̉ ꝯͣriū iure veriꝰ. potiꝰ ꝗs dꝫ oīa mala patiqͣꝫ malo ꝯſentire. ut in. c. ſacris. qd̓ metus. in. c. ita ne. 32. q. 5. in ꝗbꝰ dr̄yqͥs dꝫ potiꝰ oīa mala pati qͣꝫ maloſentire. Naꝫ agētes ꝯſentiētes ſūt inpari crimīe. debēt pari pena puniri.ut in. c. notū. in fi. 2. q. i. et in. c.. deoffi. dele.. xi. q. 3. ꝯſentit. īmo nonlicet ꝯſentire malo etiā ſi cōſenſus inducat pctm̄ veniale quocūqꝫ malovitādo. ut in. c. pͥmū. in. c. ne ꝗs arbitret̉. in. c. faciat ho. in. c. ſi ꝗs ad te licetꝯfugerit. 22. q. 2. In ꝗbꝰ pꝫeꝯmitte̓ pctm̄ veniale quocūqꝫ malovitādo. nec etiā ſalutē vniꝰ ppl̓i. Hīcmgͣr ſnīaꝝ li 4. diſ. 34. caº. 2. diccubitꝰ fit vxore p̄ter nccītateꝫ generādi ob incōtinētia indulget̉ ẜm pmiſſionē. ꝗa ibi ē aliqͣ culpa. ſꝫ leuis.ꝑhͦ dīc talis ꝯcubitus nec iubet̉ necꝯcedit̉. ſꝫ ꝑ̄mittit̉. ꝗa eſt laudabilisſꝫ venialis. Et idē dic Augꝰ in liº bo ꝯiugali. Si eccl̓ia potuit cōcedere ꝯcubitū vxore p̄ter nccītatemgenerādi ꝓpt̓ bonū ꝯiugij ꝓpt̓ vitā malū adulterij. ſꝫ ſolū ꝑmitte̓ ſimplici ꝑmiſſiōe penā īdulgēte. qͣꝫqͣꝫ taliſꝯcubitus ſit pctm̄ veniale tm̄. multominꝰ licet ꝯſentire malo qd̓ in ſe cōtinet pctm̄ mortale ꝓut in caſu nr̄o. Et in maͣ nr̄a eſt optimꝰ tex. in. c. ſuꝑeo. de vſurꝭ. vbi dr̄ pͥmo cum vſureſint ꝓhibite vtrūqꝫ teſtamētū papa pōt diſpēſare exerceant̉. dīc ille tex. ſacra ſcriptura ꝓhibeattiri pro vita alteriꝰ ꝯſeruāda. qd̓ tn̄ ēpctm̄ veniale tm̄. multo magꝭ ꝗs ēhibēdus ne pro redimēda vita captiuoꝝ īuoluat crimīe vſuraꝝ. Et notanda ſūt multū v̓ba illiꝰ tex. inqͣꝫtū dicit ꝗͥs ē ꝓhibēdus ne redimēda vitacaptiuoꝝ īuoluat̉ crimīe vſuraꝝ. quocūqꝫ malo vitādo ē tolerādūcrimē vſuraꝝ etiā ſimplici ꝑ̄miſſiōeappellat̉ toleratio ſeu diſſimulatio. dequa in. c. deniqꝫ. iūcta glo. ī v̓bo. venia4. diſ. in. c. hac ratiōe. A. q. i. et in. c. dudū. de p̄ben. Crimen .n. vſura eſt grauiſſimū maiꝰ ceterꝭ crimībꝰadeo iura canōica ꝓpt̓ aliqd̓ maluꝫuel ſcādalū vitādū noluerūt tale cri tolerare etiaꝫ ſimplici diſſimulation. ut pꝫ in dco. c. ſuꝑ eo. in. c. ꝗa inoībꝰ. in. c. tu. de vſurꝭ. in. c. p. et. de vſurꝭ. in. in cle. i. de vſurꝭ. Et declarabo latiꝰ. ī. Modo ſi licet tolerare feneratores ſimplici diſſimulatiōe. multo minꝰ licet ꝯſentire fenerent̉. Nec obſtat argumētū dixi oille paciſcit̉ exigāt mīores vſuras ē vſuras exerceāt. ſꝫ ſolū eſt minores exigant. Ille enī paciſcit̉ exigāt̉ minores vſure cōſentit adillas minores vſuras iudei fenerēt̉.licꝫ ꝯſentiat maioribus vſurꝭ. Vbienī ē pactū ibi ē ꝯſenſus. l. i. ff. de pac.Itē illi dicūt̉ ꝯſentire in vnā volūtatem ꝯcurrūt. ut dr̄ in dcā. l. i. Sꝫ illipaciſcūt̉ iudei exigant minores vſuras in eādē volūtatē cōcurrūt ad illas minores vſuras exigēdas. cōſentiūt iudei fenerēt̉. on̄s ꝯſentiūtmalo ſūt ꝑticipes crimis. Sꝫ pctō ſiue malo ꝗs dꝫ ꝯſentire. īmo potiuſdꝫ oīa mala pati ut ſuꝑiꝰ dixi. in fine p̄cedētꝭ dubij ſignaui v̓ba ſcī Tho. dīc pro aliqͣ nccītate ē licituꝫC4