eccl̓iaſticis ſacr̄is. Idē dr̄ in directoriali 3. ti. 5. §. 27º. niſi ꝙ ibi ponit̉ ꝙ pōtdici dc̄ā or̄o. deꝰ cui ꝓpriū ē. uel or̄o.pra qͣs. de qͣ. 1. Itē pōt quis ſil̓ ⁊ ſel̓ abſolui a pl̓ibꝰ excōicatiōibꝰ ẜm Ray. utnotur ī ſū. lib 3º. ti. 3. q. 120. ubi dicitꝙ abſoluēs ſi hꝫ ptāteꝫ dice̓ pōt. Abſoluo te ab oībꝰ excōicatiōibꝰ his qͣs ꝯfeſſus es. ⁊ ab his qͣs nō hēs ī memoria ſiq̄ forte ſūt. Et glo. Ray. ſuꝑ v̓bo ī memoria. dic ꝙ qͥ īpetrat abſolutioneꝫ apapa uel a legato. caute facit ſi ſe facitabſolui ab oībꝰ excōicatiōbꝰ ⁊ peccatꝭde ꝗbus nō recolit. ꝗa tūc ſi poſtea recolit de aliꝗbꝰ nō tenet̉ iteꝝ abſolutōne īpetrare. lꝫ de pct̄ō teneat̉ ſi ſit mortale cōfiteri. Itē ut notur ī dcā. q. i03.ī forma abſolutōis illius q̄ ſolēnit anathematizatꝰ ē ab ep̄o p̄dicta ml̓to fortius ſūt obſeruāda ⁊ plura alia. ut pꝫ.xi. q. 3. cū aliꝗs. ubi dr̄ ꝙ ſi excoīcatꝰuel anath̓atizatus pnīa ductꝰ veniampoſtulet ⁊ emendatiōeꝫ ꝓmittat. ep̄sq̄ eū excōīcauit an ianuas eccl̓ie venire debet. ⁊. 12. p̄ſbyteri cū eo ꝗ eū hīcinde circūſtare debet. Et ſi ille terre ꝓſtratus veniā poſtulet ⁊ de futurꝭ cautelā ſpōdet. tūc ep̄s appreheſa dexta ineccl̓iaꝫ illū ītroducat ⁊ coīonē eī xp̄ianaͣ reddat. et. 7. pͥs pnīales decatet cūiſtꝭ p̄cibꝰ. kiriel̓. pr̄ nr̄. ſaluū fac ⁊cͣ. or̄oPr̄a q̄ſumus dn̄e huic famulo tuo digne penitētie fructū. ut eccl̓ie tue ſcē acuiꝰ ītegritate deuiauerat peccādo admiſſoꝝ ſuoꝝ veniā ꝯſequēdo reddat̉īnoxius. ꝑ dn̄m nr̄m Ih̓m xp̄m filiuꝫtuū. Et ẜm Hoſti. ī d̓ca. q. 103. ē ſciendū ꝙ ī p̄cibꝰ ſeu or̄onibꝰ p̄miſſis quasfacit ſacerdos anqͣꝫ excōicatū abſoluatnō ītelligit̉ ꝑticipare ei in or̄one ꝯtraiura etiā ſi ip̄e excōicatus rn̄deat. ꝗanō fiūt hͨ in fauorē carnalē uel tꝑalemniitle prexcoīcati. ſꝫ potius ꝓpt̓ ſalutē aīe ut reſſipoꝰconcilietur eccl̓ie. In talis ſacerdos injpptihͦ nō peccat. exͣ eo. cū volūtate. et. 23.1q. 4. qͥ peccat. Predcā aūt ſolēnitas n̄.xxtſreqͥritur ī abſolutiōe a mīori excoīca.xſtione. exͣ eo. nup. In maīori aūt lꝫ ſineIIu ini ⁊itca omittiˢ nondebeat. tn̄ ⁊ ſi omittat̉xijsabſoluto valet. In̄ glo. ī deo. c. cū alixxxxiꝗs. dīc ꝙ cū ꝗs poſſit ſimplici v̓bo exxxtupt.cōicari. ex d̓ eo. ꝗ re. or. fur. c. p. ſic ⁊ ſimplici v̓bo pōt abſolui. exͣd̓ re. iurꝭ. oīs.xxxixatres. Et ad hͦ etiā facit qḋ dr̄ ī ſū. liº 3º. ti.vinenitas. ii33. q. 112. ẜm glo. Ray. videlꝫ ꝙ ſi ꝗs abninō poſſentſoluat etiā īpenitentē ⁊ igrantē ⁊ abjuſa qqpſeſente lꝫ nō debuerit face̓ tn̄ abſolutiovalet. Et in dca. q. io3. dr̄ etiā ẜm Hoſti. ꝙ nō oīa ſupͣdca ſūt de ſub̓a. īmovicntiniūī almeilid exp̄mat.debū eē ⁊ ad inſtructiōeꝫ ſimpliciū ſacerdotū hͨ ſcripta ſūt. ubi etiā dr̄ ẜmiixiuos. Quglo. Ray. ꝙ ſi mādat papa uel legatꝰdata iuſia ⁊alique abſolui in forma eccl̓ie etiā illapllupe. at. xxͣdeomiſſa tenet abſolutio. Nec .n. ſic māins. ⁊ nōtut.dat̉ abſolutio ſub ꝯditiōe ut ſic demūheat ptātem abſoluendi ſi ſeruaueritforma. ſꝫ duo mandantur .s. ꝙ abſoluat. ⁊ ꝙ formā eccl̓ie ſeruet. Et qͣꝫuisiuramētū omittat ſiue ſciēt̓ ſiue igno.i xiiiqꝫranter tenet abſol̓o dummodo dicat.Abſoluo te ab iſta excōicatiōe uel eꝗpollentia v̓ba ſine ꝗbꝰ nō dat̉ abſolutio niſi a papa qui ſalutando pōt excōmunicatū abſolue. ſicut ⁊ pͥnceps ſolavolūtate pōt manumittere. C. d̓ manumiſ. cū apud. hͨ ille. Licꝫ papa poſtp̄dicto mō abſolue̓. tn̄ nō p̄ſumit̉ ſicuel ſil̓r abſoluere niſi clare aliꝗd oſtēdatur. ut in cle. fi. de ſen. excō. Itē qd̓dicit glo. Ray. de omiſſione iuramētiidē etiā ītelligitur de omiſſione alioꝝut clarius pꝫ in ſū. eo. ti. q. 112. d̓ q sͣ.dcm̄ ē. Omiſſio igitur dcē ſolēnitatꝭregularit̓ nō vitiat abſolutionē. lꝫ nō
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten