Druckschrift 
Supplementum Summae Pisanellae
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

eccl̓iaſticis ſacr̄is. Idē dr̄ in directoriali 3. ti. 5. §. 27º. niſi ibi ponit̉ pōtdici dc̄ā or̄o. deꝰ cui ꝓpriū ē. uel or̄o.pra qͣs. de. 1. Itē pōt quis ſil̓ ſel̓ abſolui a pl̓ibꝰ excōicatiōibꝰ ẜm Ray. utnotur ī ſū. lib. ti. 3. q. 120. ubi dicit abſoluēs ſi hꝫ ptāteꝫ dice̓ pōt. Abſoluo te ab oībꝰ excōicatiōibꝰ his qͣs ꝯfeſſus es. ab his qͣs hēs ī memoria ſi forte ſūt. Et glo. Ray. ſuꝑ v̓bo ī memoria. dic īpetrat abſolutioneꝫ apapa uel a legato. caute facit ſi ſe facitabſolui ab oībꝰ excōicatiōbꝰ peccatꝭde ꝗbus recolit. ꝗa tūc ſi poſtea recolit de aliꝗbꝰ tenet̉ iteꝝ abſolutōne īpetrare. lꝫ de pct̄ō teneat̉ ſi ſit mortale cōfiteri. Itē ut notur ī dcā. q. i03.ī forma abſolutōis illius ſolēnit anathematizatꝰ ē ab ep̄o p̄dicta ml̓to fortius ſūt obſeruāda plura alia. ut pꝫ.xi. q. 3. aliꝗs. ubi dr̄ ſi excoīcatꝰuel anath̓atizatus pnīa ductꝰ veniampoſtulet emendatiōeꝫ ꝓmittat. ep̄s excōīcauit an ianuas eccl̓ie venire debet.. 12. p̄ſbyteri eo hīcinde circūſtare debet. Et ſi ille terreſtratus veniā poſtulet de futurꝭ cautelā ſpōdet. tūc ep̄s appreheſa dexta ineccl̓iaꝫ illū ītroducat coīonē xp̄ianaͣ reddat. et. 7. pͥs pnīales decatetiſtꝭ p̄cibꝰ. kiriel̓. pr̄ nr̄. ſaluū fac ⁊cͣ. or̄oPr̄a q̄ſumus dn̄e huic famulo tuo digne penitētie fructū. ut eccl̓ie tue ſcē acuiꝰ ītegritate deuiauerat peccādo admiſſoꝝ ſuoꝝ veniā ꝯſequēdo reddat̉īnoxius. dn̄m nr̄m Ih̓m xp̄m filiuꝫtuū. Et ẜm Hoſti. ī d̓ca. q. 103. ē ſcien ī p̄cibꝰ ſeu or̄onibꝰ p̄miſſis quasfacit ſacerdos anqͣꝫ excōicatū abſoluat ītelligit̉ ꝑticipare ei in or̄one ꝯtraiura etiā ſi ip̄e excōicatus rn̄deat. ꝗa fiūt in fauorē carnalē uel tꝑalemniitle prexcoīcati. ſꝫ potius ꝓpt̓ ſalutē aīe ut reſſipoꝰconcilietur eccl̓ie. In talis ſacerdos injppti peccat. exͣ eo. volūtate. et. 23.1q. 4. peccat. Predcā aūt ſolēnitas.xxtſreqͥritur ī abſolutiōe a mīori excoīca.xſtione. exͣ eo. nup. In maīori aūt lꝫ ſineIIu ini ⁊itca omittiˢ nondebeat. tn̄ ſi omittat̉xijsabſoluto valet. In̄ glo. ī deo. c. alixxxxiꝗs. dīc ꝗs poſſit ſimplici v̓bo exxxtupt.cōicari. ex eo. re. or. fur. c. p. ſic ſimplici v̓bo pōt abſolui. exͣd̓ re. iurꝭ. oīs.xxxixatres. Et ad etiā facit qḋ dr̄ ī ſū. liº. ti.vinenitas. ii33. q. 112. ẜm glo. Ray. videlꝫ ſi ꝗs abninō poſſentſoluat etiā īpenitentē igrantē abjuſa qqpſeſente lꝫ debuerit face̓ tn̄ abſolutiovalet. Et in dca. q. io3. dr̄ etiā ẜm Hoſti. oīa ſupͣdca ſūt de ſub̓a. īmovicntiniūī almeilid exp̄mat.debū ad inſtructiōeꝫ ſimpliciū ſacerdotū ſcripta ſūt. ubi etiā dr̄ ẜmiixiuos. Quglo. Ray. ſi mādat papa uel legatꝰdata iuſiaalique abſolui in forma eccl̓ie etiā illapllupe. at. xxͣdeomiſſa tenet abſolutio. Nec .n. ſicins. nōtut.dat̉ abſolutio ſub ꝯditiōe ut ſic demūheat ptātem abſoluendi ſi ſeruaueritforma. ſꝫ duo mandantur .s. abſoluat. formā eccl̓ie ſeruet. Et qͣꝫuisiuramētū omittat ſiue ſciēt̓ ſiue igno.i xiiiqꝫranter tenet abſol̓o dummodo dicat.Abſoluo te ab iſta excōicatiōe uel eꝗpollentia v̓ba ſine ꝗbꝰ dat̉ abſolutio niſi a papa qui ſalutando pōt excōmunicatū abſolue. ſicut pͥnceps ſolavolūtate pōt manumittere. C. manumiſ. apud. ille. Licꝫ papa poſtp̄dicto abſolue̓. tn̄ p̄ſumit̉ ſicuel ſil̓r abſoluere niſi clare aliꝗd oſtēdatur. ut in cle. fi. de ſen. excō. Itē qd̓dicit glo. Ray. de omiſſione iuramētiidē etiā ītelligitur de omiſſione alioꝝut clarius pꝫ in ſū. eo. ti. q. 112. q.dcm̄ ē. Omiſſio igitur dcē ſolēnitatꝭregularit̓ vitiat abſolutionē. lꝫ